Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2923/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2923
Ședința publică de la 14 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de suspendare a executării nr.HG 749/2009 formulată de reclamanta UNIVERSITATEA " " în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de 11 august 2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 14 august 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberand asupra cauzei, constata urmatoarele: Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de sub nr. reclamanta Universitatea a chemat in judecata paratul Guvernul Romaniei, solicitand instantei de contencios administrativ ca, prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna, in temeiul art. 14 din legea contenciosului administrativ, suspendarea executarii Hotararii de Guvern nr. 749/ 2009 pentru aprobarea domeniilor, a structurilor institutiilor de invatamant superior si a specializarilor, programelor de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea pana la solutionarea dosarului de fond. In motivarea cererii, in fapt, s-a aratat ca prin HG nr.749/2009 reclamanta nu a mai fost inclusa in nomenclatorul structurilor de de invatamant superior cu nicio specializare, niciun program de studii universitare. S-a mentionat ca prin art. 3 din HG 749/ 2009 fost aprobata structura institutiilor de invatamant superior particulare acreditate, domeniile de studii si specializarile acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, acestea regasindu-se in Anexa 3 HG 749/ 2009, iar prin art. 6 din aceeasi HG 749/ 2009 s-au stabilit, in mod judicios, ca doar acele institutii ale caror structuri se regasesc in aceasta hotarare pot organiza admitere in anul 2009-2010, fara ca Anexa 3 sa cuprinda structura Universitatii, institutie de invatamant superior particular acreditata, si nici domeniile de studii si specializarile acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu ale acesteia, blocand astfel activitatea Universitatii pentru admiterea in anul universitar 2009 - 2010. In continuare, s-a motivat ca justificarea acestei excluderi de catre autoritatea publica emitenta consta in aceea ca Universitatea ar fi cerut in instanta eliminarea structurii sale din hotararile de guvern prin care se aprobau in anii anteriori structurile si specializarile institutiilor de invatamant superior. In cotinuare, reclamanta, pe larg, a sustinut ca sunt intrunite cerintele prev. in art. 14 din Legea nr.554/2004, in acest sens argumentand: 1. Impotriva acestei hotararii s-a promovat un recurs administrativ prealabil conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitandu-se Guvernului Romaniei reexaminarea nr.HG 749/2009 in vederea modificarii acesteia. 2. subzista cazul bine justificat prevazut la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, asa cum este definit la art. 2 lit. t) din aceeasi lege, in acest sens sustinandu-se ca, fara a urmari examinarea de catre instanta pe fond a motivelor de nelegalitate invocate, trebuie a se retine o aparenta de nelegalitate a actului administrativ suspus controlului. Astfel, s-a aratat: i )- HG. nr. 749/2009 a fost adoptat in contradictie cu normele de tehnica legislativa cuprinse in legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, respectiv in cu nerespectarea procedurii prev. de HG nr. 561/2009, intrucat lipseste avizul Ministerului Justitiei si Libertatilor, ori incalcarea normelor de tehnica legislativa determina incalcarea principiilor de grad constitutional ale legiferarii ( efectivitatea normelor juridice, coerenta legislativa i economia de mijloace in legiferare), cu consecinta conchiderii insasi nerespectarii obligatorie a legilor, in aces sens invocandu-se considerentele deciziei nr.838/27.05.2009 ale Curtii Constitutionale. cerintei avizarii este o conditie formala, insa nu este o conditie de forma, acceasta trebuind a fi parcursa nu pentru a bifa obtinerea avizului, ci pentru a se realiza cu adevarat un examen in sensul Constitutiei precum si in directia predictibilitatii si previzibilitatii fiscale. In aceeasi ordine de idei, s-a sustinut ca art. 20 din nr.HG 561/2009 stabileste in mod expres faptul ca era necesar avizul Ministerului Justitiei si Libertatilor, aviz ce in cazul actului administrativ mentionat lipseste. ii )- HG 749/ 2009 incalca dreptul Universitatii de a organiza cursuri in anul universitar 2009 - 2010, interpretarea hotararilor judecatoresti invocate de Guvern in a lua masura neincluderii reclamantei in nomenclatorul structurilor si specializarilor institutiilor de invatamant superior fiind nelegala si menita incalca dreptul legal al Universitatii de a organiza cursuri in Structura aprobata de, drept recunoscut si intarit in mod expres de catre Curtea de Apel B, prin Sentinta Civila nr. 3326/ 02.12.2008. In acest sens, reclamanta a aratat ca Universitatea a fost introdusa in circuitul invatamantului superior acreditat prin Legea 443/ 2002 privind infiintarea Universitatii (,Legea 443/ 2002"), iar, n urma acreditarii specializarilor acesteia si in baza art. 2 din Legea 288/ 2004 privind organizarea studiilor universitare, a obtinut dreptul legal de a stabili organizarea fiecarui ciclu universitar. eclamanta a argumentat, in continuare, ca osibilitatea p. organizarii ciclului universitar de licenta a fost exercitata de catre Universitate in cadrul sedintei Senatului universitar din data de 13 mai 2009, data la care s-a stabilit Structura cursurilor de licenta la specializarile la care Universitatea obtinuse acreditarea sau autorizarea de functionare provizorie, iar rin p. Decizia 3326/ 02.12.2008 Curtea de Apel B- Sectia a-VIII- a recunoscut dreptul Universitatii de a organiza structura cursurilor sale in mod autonom, in concordanta cu Carta Universitatii si in aplicarea principiului constitutional al autonomiei universitar, instanta dispunand anularea hotararilor de guvern care incalcau prin continutul lor acest drept sau opreau exercitarea legala a acestuia, anume HG nr. 676/ 2007 si HG nr. 635/ 2008, acte administrative cu acelasi obiect ca si HG 749/ 2009, dar care se refereau la anii universitari 2007-2008, respectiv 2008-2009. Asadar, fectele juridice firesti ce rezulta din hotararea judecatoreasca nr. 3326/ 02.12.2008 sunt acelea conform carora structura Universitatii, astfel cum aceasta a fost aprobata de catre Senatul Universitatii, este legala; orice ingerinta in cadrul acestei structuri pe calea Hotararilor de Guvern constituie o nerespectare a dispozitiilor legale. iii )- prevederea art. 7 alin. 1 din hg 749/ 2009, prin care se impune necesitatea autorizarii si acreditarii fiecarei forme de invatamant din cadrul unei specializari, este nelegala, cat timp ignora continutul legal al principiului autonomiei universitare si adauga in mod nelegal la cerintele legii, prevazute pentru organizarea invatamantului superior la distanta si cu frecventa redusa. In acest sens a fost invocata in principal aplicabilitatea art. 60 teza finala din Legea invatamantului nr. 84/ 1995- potrivit carora " Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituliile de invatamant superior care au cursuri de zi", cat si cele ale art. 29 alin. 3 din OUG 75/ 2005, potrivit caruia evaluarea si acreditarea se fac pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta, in timp ce rt. 2 lit. c din OUG 75/ 2005 defineste "programele de studii" ca fiind cele care concretizeaza oferta educationala a unei organizatii furnizoare de educatie. Asadar, s-a motivat, potrivit acestor prevederi, caracteristica principala a programului de studiu sau a specializarii este capacitatea de a duce la o calificare universitara distincta, ori diversele forme de invatamant existente in cadrul unei specializari nu duc la ealificari distincte, acestea putand fi considerate programe de studiu sau specializari diferite, si, ca atare, nu necesita acreditare sau autorizare. Astfel, esi autonomia universitatilor permite institutiilor de invatamant superior sa organizeze specializarile universitare acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu in diverse forme de invatamant (la zi, cu frecventa redusa sau la distanta), art. 7 alin. 1 din HG 749/ 2009 impune acreditarea si autorizarea fiecarei forme de invatamant in mod separat. Ori, ingerinta autoritatilor in autonomia universitara, prin obligarea acestora sa solicite autorizarea si acreditarea fiecarei forme de invatamant din cadrul fiecarei specializari, este contrara atat Constitutiei ( art. 32 alin. 6 intitulat "Dreptul la invatatura" )cat si legilor organice prin care stabilesc cadrul normativ al invatamantului superior si a fost constatata si de instantele judecatoresti pentru acte administrative sirnilare HG 749/ 2009 (HG nr. 676/2007 si nr.HG 635/2008). In sustinerea aparentei de nelegalitate, reclamanta a argumentat, pe larg, considernte rezultate din principiul autonomiei universitare si nejustificarea restrangerii dreptului Universitatii de a actiona in baza acestui principiu prin prisma prev. art. 53 alin. 2 din onstitutia Romaniei. 3. In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004 s-a sustinut ca punerea in executare a HG nr. 226/05.03.2008 este de natura a crea in mod obiectiv reclamantei un prejudiciu, constand in perturbarea activitatii acesteia, in sensul ca pentru anul universitar 2009 - 2010 nu i se mai recunoaste dreptul sa organizeze examen de admitere, aceasta imposibilitate fiind de natura sa prejudicieze in mod iremediabil patrimoniul reclamantei, precum si renumele si activitatea noastra. Asadar, se sustine ca punerea in executare a actului administrativ este de natara sa prejudicieze in mod iremediabil patrimoniul si activitatea reclamantei. In drept cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004. In dovedire, s-au depus la dosar o serie de inscrisuri in copie. Paratul Guvernul Romaniei a fiormulat intampinare, in principal invocand exceptiile: a ) - nulitatii cererii de chemare in judecata, intemeiata pe dispozitiile art.133 alin.l Cod. proc. Civ, intrucat, desi sunt precizate actele contestate si emitentul acestora, totusi, in cuprinsul cererii nu este mentionat numele paratilor. Aceasta exceptie nu a mai fost sustinuta de parte. b ) - nulitatii cererii pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, intemeiata pe dispozitiile art.161 alin.1 Cod. proc. Civ rap. la art. 67 alin.l pr.civ. In sustinerea acestei exceptii, paratul a aratat ca cererea de chemare in judecata a fost formulata de prof.univ.dr., in calitate de reprezentant al universitatii reclamante, insa, fara a fi facuta dovada existentei mandatului special de reprezentare. S-a sustinut, in continuare, ca semnatarul cererii de chemare in judecata, d-l prof. univ. dr., nu are calitatea ceruta de lege pentru a putea reprezenta in instanta Universitatea din B, nefiind rectorul universitatii reclamante cat timp nu este confirmat prin ordin al Ministrului Educatiei si Cercetarii conf. art.74 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare. In acest sens, s-a aratat ca la data de 02.08.2004 a fost emis Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr.4441, prin care s-a dispus neconfirmarea in functia de rector al Universitatii din B, act administrativ contestat in instanta, dar mentinut ca legal prin Decizia 3468/17.10.2006, definitiva si irevocabila,pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie, iar universitatea reclamanta nu a demarat procedura legala pentru alegerea conducerii care trebuia confirmata de Ministerul Educatiei, Cercetarii Si, potrivit legii. Paratul a invocat dispozitiile art.96 din Legea invatamantului nr.84/1995, cat si Decizia nr.730/07.- pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care a respins solicitarea de constatare a neconstitutionalatatii art.74 alin.l din Legea nr. l28/ 1997 si art.93 alin.2 din Legea nr.84/ 1995, retinand ca o confirmare a numirii rectorului prin ordinul ministrului educatiei este necesara nu doar pentru verificarea respectarii procedurilor democratice de alegeri, dar si pentru verificarea indeplinirii conditiilor pentru alegeri. S-a mai aratat ca, in speta, prof. univ. dr. a semnat cererea de chemare in judecata in calitate de presedinte si rector, fara insa ca functia de "presedinte" sa fie prevazuta in vreun act normativ, legea prevazand functia de conducere de rector (art.74 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare) si posibilitatea ca institutiile de invatamant particular sa infiinteze functia de presedinte (art. 116^2 alin.2 din Legea invatamantului nr.84/1995 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare), in niciun caz cele doua functii neputand fi cumulate de o singura persoana. c )- lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, in materia contenciosului administrativ, calitatea de reclamant putand fi dejustificata doar de titularul unui drept recunoscut de lege, care a fost vatamat de catre autoritatea publica parata prin emiterea actului administrativ contestat, potrivit art. 52 din Constitutie si art. 1 din Legea nr.554/2004. Ori, s-a sustinut de parat, in speta, reclamanta Universitatea nu isi justifica calitatea procesuala activa, deoarece nu face dovada dreptului propriu recunoscut de lege si care sa fi fost vatamat prin emiterea actului administrativ contestat, dupa cum nu face nici dovada legaturii de cauzalitate intre act si vatamarea invocata, cat timp HG nr.749/2009 se refera la cu totul alte institutii de invatamant superior decat reclamanta si care, spre deosebire de aceasta, nu au cerut eliminarea din proprie initiativa din hotararile de guvern anterioare. Ca atare, ctul administrativ contestat nu are prevederi referitoare la Universitatea, astfel incat acesta nu naste, modifica sau stinge raporturi juridice cu reclamanta, care sa poata fi transpuse in plan procesual prin actiunea dedusa judecatii. d )- lipsei de interes a universitatii reclamante, cat timp, avand in vedere ca Hotararea Guvemului nr.749/2009 nu cuprinde dispozitii referitoare la Universitatea, universitatea reclamanta nu face dovada interesului legitim, personal, nascut si actual, in sensul prevazut de art.2 alin.l lit.o) din Legea nr.554/2004 si art.52 din Constitutie, ca o conditie de drept material pentru anularea actului administrativ, dupa cum nu face dovada interesului nici in sens procedural, ca o conditie de exercitiu a oricarei actiuni in justitie. Universitatea reclamanta nu a fost introdusa in actul administrativ a carei suspendare se solicita tocmai in scopul punerii in executare a Sentintei civile nr.3326/2009, prin care Curtea de Apel Bad ispus anularea nr.HG 676/2007 si nr.HG 635/2008, cat timp reclamanta a solicitat instantei de judecata anularea hotararilor de guvern mentionate anterior, si nu modificarea acestora. Pe cale de consecinta, absenta reclamantei din Hotararea Guvernului nr.749/2009 este tocmai consecinta fireasca, directa, imediata si nemijlocita a solicitarii sale de anulare a actelor administrative anterioare. In sustinerea exceptiei, paratul a mai argumentat ca, in ipoteza admiterii cererii reclamantei, s-ar ajunge la o blocare a intregului sistem de invatamant superior romanesc, prin blocarea activitatii a peste 100 de universitati care s-au conformat legii, suspendarea rasfrangandu-se negativ asupra unor subiecte de drept. Referitor la fondul cererii de suspendare a executarii HG nr.749/2009, paratul a solicitat respingerea cererii, intrucat nu sunt indeplinite cumulativ, cele doua conditii cu privire la suspendarea actului administrativ. S-a aratat ca nu exista nicio aparenta de nelegalitate a actului administrativ, toate criticile prezentate de reclamanta nefiind fondate. In acest sens, s-a aratat, in primul rand, ca airmatia reclamantei- potrivit careia hotararea nu a fost avizata pentru legalitate, fiind adoptata in contradictie cu normele de tehnica legislativa cuprinse in Legea nr. 24/2000 republicata- este nefondata, intrucat din Nota de fundamentare care a insotit proiectul actului administrativ rezulta ca Ministerului Justitiei si Libertatilor a avizat acest proiect, iar, in al doilea rand, in ce priveste sustinerea reclamantei ca hotararea incalca dreptul universitatii de a organiza cursuri in anul universitar 2009-2010, trebuie avut in vedere, asa cum s-a aratat, ca insasi universitatea a solicitat anularea unor hotarari cu privire la structura institutiilor de invatamant superior (HG nr. 676/2007 si nr.HG 635/2008), solicitare care a fost admisa prin Sentinta civila nr.3326/02.12.2008 a Curtii de Apel S-a mai aratat ca emiterea actului administrativ s-a facut in temeiul Legii invatamantului nr.84/1995, a.75/2005, aprobata cu modificari prin Legea nr.87/2006 si a art.5 alin.3 din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, iar, in conformitate cu dispozitiile legale, proiectul de hotarare a guvernului a fost initiat si avizat de Consiliul National al si de Agentia de asigurare a in Superior si, in plus, la initierea si adoptarea actului administrativ contestat au fost respectate atat dispozitivul Deciziei civile nr.3003/02.06.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a dispus "suspendarea de drept a nr.HG 635/2008 pana la solutionarea dosarului de fond", cat si prevederile legale incidente, in cazul de, art.14 alin.5 coroborat cu art.15 alin.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. In continuare, paratul a prezentat, argumentat pe larg, intinderea dreptului la autonomie universitara, ce nu poate fi inteleasa ca o independenta absoluta a institutiilor de invatamant superior, in acest sens invocandu-se disp. art.l alin.5 din Constitutia Romaniei, art. 188 din Legea nr.84/1995, decizia nr.23/2005 a Curtii Constitutionale. In sfarsit, in ce priveste asertiunile reprezentantilor reclamantei referitoare la prevederile art.7 din Hotararea Guvernului nr.749/2009, s-a sustinut ca acestea sunt neintemeiate, sustinand ca din interpretarea prev. Legii nr.288/2004, art. 103 alin. 2 din Legea nr.84/1995, art.17(1), lit. b) si art.29 din OUG nr.75/2005, HG 1011/2001, HG 1418/2006 precum si hotararile de guvern prin care se aproba domeniile si programele de studiu pentru care universitatile au dreptul legal de a organiza invatamant superior si modul in care se elibereaza in deplina legalitate diplomele de studii de licenta, rezulta ca inclusiv formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta trebuie sa parcurga procedura de evaluare academica. De asemenea, paratul a sustinut ca nici cerinta referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu este intrunita, dimpotriva, o solutie de admitere a cererii de suspendare ar conduce la producerea unei pagube majore pentru toate institutiile de invatamant superior care au respectat procedura de autorizarea provizorie si acreditare, fiind afectata desfasurarea activitatii didactice de catre studenti si cadre didactice din aproximativ 100 de universitati de stat si particulare. Faptul ca reclamanta nu se regaseste in aceasta hotarare de Guvern nu poate fi imputat autoritatii parate, deoarece aceasta implica si principiul raspunderii personale, adica nu a fost respectata procedura legala pentru autorizare si acreditare. In cauza s-a formulat cerere de interventie accesorie in interesul paratului Guvernul Romaniei, intemeiata pe disp. at. 49 si urm., de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si, justificandu-si interesul in sprijinirea apararii paratului prin aceea ca este initiatorul HG nr.749/2009. Cererea de interventie accesorie a fost admisa in principiu la termenul de judecata din 11.08.2009. Autoritatea publica intervenienta a invocat exceptiile lipsei dovezii calitatii de reprezentant a d-lui prof. univ. dr. si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, aducand argumente similare celor prezentate in intampinare si de paratul Guvernul Romaniei. Pe fondul cererii de suspendare, intervenientul a solicitat respingerea, pentru argumente, de asemenea, similare celor prezentate in intampinare si de paratul Guvernul Romaniei. -se posibilitatea reclamantei de a face dovada calitatii de reprezentant al reclamantei in persoana semnatarului cererii de chemare in judecata ( prof. univ. dr. ) in conf. cu art. 161. reclamanta a solicitat respingerea acestei exceptii, prezentand ca argumente: Cererea de chemare in judecata a fost semnata, in numele reclamantei, de catre prof. univ. dr. in special in calitatea de Presedinte al Universitatii, functie distincta de cea de rector, astfel cum rezulta din analiza art 116/1 din legea invatamantului nr. 84/ 1995, si in special a prevederii pe care alin. (2) al acestuia, potrivit caruia este la latitudinea universitatilor particulare sa decida asupra infiintarii functiei de presedinte al universitatii, functie distincta clar de cea de rector si, de asemenea, presedintele detine calitatea de ordonator de credite, ceea ce ar denota, ca o consecinta a infiintarii functiei de presedinte, aceea de trecere a acelor atributii ale rectorului, care deriva implicit din calitatea de ordonator de credite, adica, in speta, cea de reprezentant al universitatii in raporturi de natura patrimoniala cu tertii, in competenta presedintelui. In sensul ca Presedintele Universitatii este reprezentantul acesteia in raporturile cu tertii ar sta prev. art. 116/2 din Legea invatamantului nr. 84/1995 si art. 31, 33, 36, 50, 53 si 72 din Carta Universitatii. In sfarsit, se mai arata ca Curtea de Apel B, prin Sentinta civila nr. 3326/2008, a recunoscut dreptul exclusiv al Universitatii de a stabili prin Carta functiile de conducere (inclusiv cea de Presedinte), atributiile si modul de constituire al acestora, in virtutea principiului autonomiei universitare. In sfarsit, s-a mai sustinut ca xistenta calitatii de Presedinte al Universitatii ar transpare si dintr-o serie de acte care se gasesc la dosarul instantei, anume: (a) Incheierea din data de 30 aprilie 1993, pronuntata de Judecatoria Sectorului I B, (b) Declaratia autentificata notarial nr. 1452/19 decembrie 2007, (c) Declaratia notariala de tip confirmare nr. 569/20 martie 2008, (d) Hotararea si dezbaterilor Senatului Universitatii, din care ansamblu reiese ca "Presedintele Fundatiei Romania de Maine este de drept presedintele Universitatii ", (e) Anexa nr. 103/23 martie 1993, (f) Decizia nr. 3315/26 mai 2005, mentioneaza ca domnul are calitatea de reprezentant, nefiind revocat de, (g) Sentinta civila nr. 139/23 ianuarie 2006 care a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant, (h) Decizia 3468 mentine ca legala respingerea exceptiei calitatii sale de reprezentant al Universitatii. La termenul de judecata din 11.08.2009 Curtea a pus in discutia partilor exceptiile invocate de parti, in plus punand in discutie si exceptia inadmisibilitatii cererii, extrasa din argumentele prezentate de parat si intervenient, anume faptul ca actul administrativ contestat este unul asimilat ( refuz de recunoastere a unui drept al reclamantei ), ci nu unul tipic in sensul Legii nr.554/2004, ori acest tip de acte administrative nu poate face obiectul unei cereri de suspendare. Examinand actele si lucrarile dosarului Curtea retine urmatoarele:
1.Starea de fapt: Prin Hotararea nr.749/2009 Guvernul Romniei, in temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, in conformitate cu art. 60 din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 1 alin. (3) si cu art. 5 alin. (3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 2 - 4 din Legea consortiilor universitare nr. 287/2004, precum si cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/2006, cu modificarile ulterioare, a hotarat:
"ART. 1
Se aproba domeniilor si specializarilor/programelor de studii universitare de licenta si sistemul national de codificare al acestora, precum si numarul de credite de studiu transferabile, prevazute in anexa nr. 1.
ART. 2
Se aproba structura institutiilor de invatamant superior de stat, domeniile de studii universitare de licenta si specializarile/programele de studii acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, prevazute in anexa nr. 2.
ART. 3
Se aproba structura institutiilor de invatamant superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licenta si specializarile/programele de studii acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, prevazute in anexa nr. 3.
ART. 4
Se aproba specializarile/programele de studii acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu in cadrul institutiilor de invatamant superior particular autorizate sa functioneze provizoriu, prevazute in anexa nr. 4.
ART. 5
Se aproba specializarile/programele de studii autorizate sa functioneze provizoriu in cadrul institutiilor de invatamant superior particular autorizate sa functioneze provizoriu, aflate in proces de acreditare, prevazute in anexa nr. 5.
ART. 6
(1) Noile specializari autorizate sa functioneze provizoriu prevazute in prezenta hotarare au dreptul sa isi desfasoare activitatea incepand cu anul I al anului universitar 2009 - 2010.
(2) La specializarile/programele de studii care nu se mai regasesc in prezenta hotarare nu se mai organizeaza admitere incepand cu anul universitar 2009 - 2010.
ART. 7
(1) de invatamant superior acreditate prin lege pot organiza numai in locatiile evaluate favorabil de Agentia de Asigurare a in Superior si confirmate prin hotarari ale Guvernului, dupa caz, admiterea in invatamantul superior, procesul de invatamant, examene de finalizare a studiilor, pot emite si elibera diplome de licenta si alte documente scolare, numai la specializarile/programele de studii universitare de licenta autorizate sa functioneze provizoriu sau acreditate, separat pentru fiecare forma de invatamant (zi, frecventa redusa, invatamant la distanta), aprobate prin hotarari ale Guvernului, cu precizarea locatiei.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) conduce la nerecunoasterea de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si a studiilor si actelor de studii emise de aceste institutii."
In plus, prin nota 1 la Anexa 3 din hotarare s-a mentionat: "Curtea de Apel din B, Sectia a 8-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin Sentinta civila nr. 3.326 pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2008, eliminat Universitatea " " din B, la cererea acesteia, din Hotararea Guvernului nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenta, structurile institutiilor de invatamant superior si specializarile organizate de acestea, cu completarile ulterioare, si din Hotararea Guvernului nr. 635/2008 privind structurile de invatamant superior si specializarile/programele de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea, republicata."
Reclamanta a formulat plangere prealabila in conf. cu art. 7 din Legea nr.554/2004.
2. Solutionarea exceptiilor invocate in cauza:
Conform art. 137 alin. 1.pr.civ. corelat cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 Curtea se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond invocate in cauza. Referitor laexceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata,prof. univ. dr..Institutia reprezentarii vizeaza atat aspecte de drept material (drept civil), cat si de drept formal (drept procesual civil). Legea procesuala reglementeaza aceasta institutie sub titlul "Reprezentarea partilor in judecata" in Capitolul IV al Titlului I (Partile) din "Procedura contencioasa" (Cartea II), prin dispozitiile art. 67 - 72 Codul d e procedura civila.
Curtea constata ca, in speta, calitatea de reprezentant este invocata de reclamanta ca derivand atat din lege - prev. art. 116/2 din Legea invatamantului nr. 84/1995-, cat si dintr-un raport concentional, anume din Carta Universitatii (art. 31, 33, 36, 50, 53 si 72 ), potrivit carora persoana care a semnat cererea de chemare in judecata detine functia de Presedinte al Universitatii, in aceasta calitate justificand si calitatea de reprezentant, ci nu atat cat in cea de rector. Partea reclamanta a mai invocat si practica judecatoreasca ( Decizia nr. 3315/26 mai 2005, in care se retine calitatea aceluiasi de reprezentant, nefiind revocat de, cat si Sentinta civila nr. 139/23 ianuarie 2006, prin care s-a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant, precum si Decizia 3468 de mentinere ca legala respingerea exceptiei calitatii sale de reprezentant al Universitatii ), cat si o serie de acte aflate la dosar, anume: (a) Incheierea din data de 30 aprilie 1993, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 B, (b) Declaratia autentificata notarial nr. 1452/19 decembrie 2007, (c) Declaratia notariala de tip confirmare nr. 569/20 martie 2008, (d) Hotararea si dezbaterilor Senatului Universitatii, din care ansamblu reiese ca "Presedintele Fundatiei Romania de Maine este de drept presedintele Universitatii ", (e) Anexa nr. 103/23 martie 1993. In schimb, paratul si intervenientul, invocand textele legale si decizia mentionata a Curtii Constitutionale, sustine, pe de-o parte, ca semnatarul cererii nu detine in mod legal calitatea de rector, si, pe de alta parte, ca nu poate detine in acelasi timp ambele calitati, atat pe cea de rector, cat si pe cea de presedinte, aceasta din urma functie neavand relevanta, intrucat nu este prevazuta in vreun act normativ, legea prevazand functia de conducere de rector (art.74 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare) si doar posibilitatea ca institutiile de invatamant particular sa infiinteze functia de presedinte (art. 116^2 alin.2 din Legea invatamantului nr.84/1995 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare), in niciun caz cele doua functii neputand fi cumulate de o singura persoana. Asa cum a rezultat din pozitia paratului si intervenientului la termenul de judecata din 11.08.2009, s-a sustinut ca Universitatea nu detine, la momentul introduceii actiunii, organe de conducere alese in conformitate cu prevederile legale- asa cum au fost interpretate si prin decizia Curtii Constitutionale invocate-, cu alte cuvinte actiunea nu putea fi semnata practic de niciun reprezentant care sa detina o atare calitate in conformitate cu prevederile legale referitoare la sistemul de invatamant superior particular.
Din aceasta ultima perspectiva, in mod special, apreciaza Curtea ca se impune solutionarea exceptiei, in conditiile in care sustinerile partilor sunt in egala masura fundamentate, in sensul ca, pe de-o parte, paratul si intervenientul au prezentat inscrisuri din care sa rezulte ca Ordinul de neconfirmare a semnatarului cererii in calitate de rector a fost contestat in instanta si constatat ca legal si, de asemenea, sustinerile referitoare la consideratiile de compatibilitate cu Constitutia ale disp. art.74 alin.l din Legea nr. l28/ 1997 si art.93 alin.2 din Legea nr.84/ 1995 stabilite prin decizia nr.730/07.- pronuntata de Curtea Constitutionala sunt judicioase, iar sustinerea privind nelegalitatea cumulului celor doua functii poate suscita discutii, fara insa a fi necesar a fi transat acest aspect de drept, iar, pe de alta parte, si argumentele prezentate de reclamanta sunt bazate pe elemente decurgand din prevederile legale invocate si pe inscrisurile depuse la dosar.
In consecinta, Curtea apreciaza ca, chiar plecand de la premisa ca semnatarul cererii de chemare in judecata nu ar justifica calitatea de rector al Universitatii iar detinerea functiei de presedinte nu ar justifica dreptul de a actiona in justitie in numele reclamantei, este necesar a tine seama de intregul context al cauzei, inclusiv faptul ca, asa cum a sustinut reclamanta iar partile adverse nu au contestat, aceeasi persoana a semnat si celelalte actiuni introduse in instantelor de judecata dupa data emiterii Ordinului de neconfirmare a calitatii de rector iar, din restul actelor dosarului, la nivelul Universitatii i se recunoaste statutul de persoana cu atributii de conducere in masura a reprezenta institutia de invatamant in relatiile cu tertii, inclusiv de a reprezenta aceasta in instanta.
Curtea apreciaza ca absolut necesara trimiterea, in speta, la notiunea de "proces echitabil", consacrata prin art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si explicata de Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Articolul 6 garanteaza, asadar, dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta. Acest drept de acces este insa limitat la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adica la contestatiile ce poarta asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil si la acuzatiile in materie penala, astfel cum au fost definite aceste notiuni in jurisprudenta Curtii Europene. Efectivitatea dreptului de acces impune ca o persoana sa se bucure de posibilitatea si concreta de a contesta un act constituind o ingerinta in drepturile sale ( CEDO, Bellet contra Frantei, hotararea din 4 decembrie 1995 ). Cu titlu preliminar, trebuie precizat ca articolul 6, garantand dreptul la un proces echitabil, se aplica si in procedurile de urgenta si provizorii (ordonanta presedintiala, respectiv suspendarea executarii potrivit Legii nr.554/2004 din sistemul nostru ), intrucat garantiile unui proces echitabil trebuie respectate si in cadrul unei atare proceduri.
In ceea ce priveste mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justitie, acestea sunt lasate de Conventie la latitudinea statelor care au ratificat-o, devreme ce prin art.6 pct.1 nu s-au prevazut expres alte asemenea mijloace.
Ca atare, dispozitile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instantelor judecatoresti sunt pe deplin aplicabile.
Totusi, aplicarea normelor de drept intern- fie de drept substantial, fie de drept procesual- trebuie sa se faca cu resectarea dreptului la un proces echitabil in ansamblul acestuia. Astfel, asa cum CEDO a statutat in cauza MENEMEN MİNİ ODASI Turcia ( hotararea din /9 dcembrie 2008 in cauza nr. 44088/04 ), chiar daca competenta de a interpreta normele interne revine instantei interne, rolul Curtii se limiteaza la verificarea compatibilitatii cu Conventia a efectelor unei atare interpretari, aceasta fiind valabila si in cazul interpretarilor date regulilor de natura procedurala ( a se vedea si cauza Perez de Cavanilles contra Spaniei, hotararea CEDO din 28 octombrie 1998 ). In cauza Odasi Turciei a mai statuta CEDO ca "daca nu are calitatea de a substitui propria apreciere celei date de jurisdictiile nationale in ceea ce priveste aplicarea dreptului intern, totusi Curtii ii revine sarcina sa statueze in ultima instanta asupra respectarii exigentelor Conventiei". Altfel spus, vazand intreaga argumentatie data de CEDO in cauza Odasi contra Turciei, in speta este necesar sa se stabileasca daca nu cumva interpretarea restrictiva data disp. art. 161. nu ar conduce la afectarea directa a dreptului de acces al reclamantei la o instanta. Ori, apreciaza Curtea, ca raspunsul nu poate fi decat unul pozitiv, intrucat paratul si intervenientul sustin ca trebuie sa se retina tocmai inexistenta la nivelul reclamantei a unui organ de conducere legal ales/constituit, cu consecinta practica a concluziei imposibilitatii totale de a avea acces la o instanta de catre reclamanta. Asadar, Curtea are in vedere ca desi aceasta conditie procedurala de exercitare a actiunii este legala, ea nu trebuie retinuta intr-o masura in care ar conduce la incalcarea efectiva a art, 6 CEDO.
Mai trebuie amintit ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justitie, implica, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari sau conditionari, atat timp cat nu este atinsa substanta dreptului (a se vedea, spre exemplu, Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului definitiva la data de 26 aprilie 2006, in cauza Lungoci impotriva Romaniei, publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei", partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, paragr. 36;), astfel incat limitarea exercitarii dreptului la actiune sa nu fie compromis total si imposibil efectiv de asigurat.
In continuare, verificandu-se daca aspectul dedus judecatii se refera la drepturi sau obligatii cu caracter civil ale reclamantei, in considerarea jurisprudentei conturate a CEDO, cat timp contestatia are un obiect patrimonial - se invoca inclusiv dreptul de proprietate- si nu ne aflam in situatia unei interventii a autoritatilor publice in exercitarea unor puteri discretionare- acel imperium statal (jus sufragii, jus tributi, jus militiae), concluzia nu poate fi decat aceea ca este aplicabil art. 6 CEDO. de toate aceste argumente si tinand seama de faptul ca pana la acest moment reclamantei nu i s-a contestat dreptul de acces la justitie prin prisma faptului ca semnatarul actiunii nu ar reprezenta partea ( acelasi prof. ), de faptul ca la nivelul reclamantei i se recunoaste- prin acte autentificate, inclusiv Carta Universitatii- calitatea de reprezentant, de faptul ca paratul si intervenientul contesta calitatea de reprezentant a semnatarului cererii in egala masura cu a oricarei alte persoane din cadrul Universitatii sau a altui organ la nivelul acesteia, de faptul ca nu subzista elemente a conchide ca nu exista vointa persoanei juridice reclamante de a actiona in cauza in sensul pretentiilor formulate prin cerere, a ajunge la concluzia ca actiunea trebuie respinsa de plano pentru nejustificarea calitatii de reprezentant ar conduce la incalcarea prevederilor mentionate ale Conventiei. In consecinta, Curtea urmeaza a respinge exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantei in persoana semnatarului cererii de chemare in judecata, d-l.
Referitor laexceptia lipsei calitatii procesuale active, Curtea retine ca, astfel cum s-a statuat in doctrina juridica si practica judiciara in materie, calitatea procesuala activa- ca si conditie de exercitare a actiunii civile- presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana persoana care pretinde existenta dreptului in cadrul raportului juridic dedus judecatii.
Cu titlu preliminar, trebuie facuta mentiunea ca naliza in detaliu si in substanta a exceptiilor lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si, implicit, a interesului in cadrul solutionarii cererii de suspendare a actului administrativ poate afecta eventualul proces de contencios administrativ legat de cercetarea legalitatii si temeiniciei acestuia, mai cu seama ca atat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, cat si exceptia lipsei de interes sunt exceptii de fond si astfel s-ar putea paraliza si prejudicia eventualul fond al cauzei de contencios administrativ care ar viza anularea actului administrativ. De aceea, fara a se antama substanta raporturilor juridice de drept material dintre partile litigante, in cadrul raportului juridic de drept procesual legat de cererea de suspendare Curtea se va margini sa analizeze exceptiile invocate cu mai multa rezerva si prudenta.
Astfel, Curtea retine ca reclamanta justifica calitatea procesuala ( legitiamtio ad processum ), in conditiile in care alitatea de subiect de sesizare a instantei de contencios administrativ este recunoscuta de art. 1alin. 1 din Legea nr. 554/2004
Evident pentru a analiza calitatea de subiect de sesizare in concret intr-un anumit litigiu este necesar a se verifica in ce masura persoana care sesizeaza instanta are calitatea de persoana vatamata asa cum este circumstantiata de dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 ceea ce presupune analiza existentei unui drept sau interes legitim recunoscut de lege reclamantilor.
Ori, in speta, reclamanta se considera vatamata prin emiterea actului administrativ, cat timp a fost exclusa din domeniilor, a structurilor institutiilor de invatamant superior si a specializarilor, programelor de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea. Acest aspect este necontestat, intr-adevar prin HG nr.749/2009 reclamanta nemaifiind inclusa in acest nomenclator, dimpotriva specificandu-se in mod expres excluderea acestei institutii de invatamant superior particular. Ca atare, in limitele impuse de procedura sumara de solutionare a unei cereri de suspendare grefata pe art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fara a se antama ori prejudeca eventualul fond al cauzei (care poate viza contenciosul de anulare si/sau contenciosul in despagubiri), Curtea apreciaza ca reclamanta justifica legitimatio ad processum in cauza, argumentele prezentate pe larg de catre parat si intervenient neputand fi retinute ca judicioase.
Referitor laexceptia lipsei de interes a reclamantei, Curtea are in vedere aceleasi limite de verificare impuse de natura cererii de suspendare a executarii unui act administrativ. Potrivit art. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ "se poate adresa instantei de contencios administrativ orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri. Interesul poate fi atat privat cat si public." In solutionarea acestei exceptii este important sa analizam notiunea de "interes" si anume faptul ca, interesul, ca institutie a procedurii civile este o notiune, iar interesul legitim, ca institutie a dreptului substantial administrativ, reprezinta o alta notiune. Astfel, prin interes in sens procedural se intelege folosul practic urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare din formele procedurale ce intra in continutul acestuia, interesul trebuind sa indeplineasca cumulativ urmatoarele cerinte: sa fie legitim, juridic, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct. Prima cerinta este aceea "sa fie legitim", adica sa fie in conformitate cu legea si cu regulile de convietuire sociala. Aceasta legitimitate a interesului de a actiona in justitie implica 2 laturi: afirmarea unui drept subiectiv civil ocrotit de lege si exercitarea acestui drept sa fie facut in conformitate cu scopul sau economic si social. Reclamanta afirma un astfel de drept si nu subzista elemente a retine ca exercitarea dreptului ar fi efectuata in afara scopului lui economic si social. Cea de-a doua cerinta "sa fie nascut si actual" inseamna ca cei care actioneaza in justitie trebuie sa justifice un interes care exista si se afla la momentul promovarii cererii de chemare in judecata. Interesul legitim exista si devine actual din momentul incalcarii dreptului, in speta constatandu-se ca reclamanta solicita suspendarea executarii HG nr.749/2009, prin care a fost exclusa din domeniilor, a structurilor institutiilor de invatamant superior si a specializarilor, programelor de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea. Referitor la cea de-a treia cerinta "sa fie personal si direct" inseamna ca folosul practic trebuie sa-1 vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva, deoarece acesta se produce asupra titularului. Ori, reclamanta invoca faptul ca actul administrativ isi rasfrange efectele asupra acesteia, imprejurarea ca are si continut normativ ce vizeaza si alte institutii de invatamant neputand inlatura caracterul personal si direct al interesului in actiona in justitie. In aceste conditii, avand in vedere cele aratate mai sus si raportate la cererea de chemare in judecata, Curtea conchide ca argumentele prezentate pe larg de catre parat si intervenient nu pot fi retinute ca pertinente, subzistand interesul reclamantei in promovarea prezentei cereri, verificat sumar in conditiile art. 14 din Legea nr.554/2004.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii. Curtea are in vedere ca obiect al suspendarii executarii in conf. cu art. 14 si 15 din Legea nr.554/2004 il poate reprezenta exclusiv actul administrativ tipic ( in definitia data de art. 2 alin. 1 lit. c ) din Legea nr.554/2004 ), care sa dea nastere, sa modifice sau sa un raport juridic, nicidecum acul administrativ atipic, anume refuzul nejustificat al autoritatii publice parate de a recunoaste un drept. Intr-adevar, potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr.554/2004 se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, insa asimilarea facuta de legiuitor prin art. 2 al. 2 din Legea contenciosului administrativ s-a prevazut in scopul acordarii posibilitatii partii vatamate de un astfel de refuz nejustificat ( sau prin nesolutionarea in termen a unei cereri ) de a supune acest fapt juridic- asimilat actului administrativ, fara insa a avea aptitudinea de a naste, modifica sau stinge un raprt juridic- analizei instantei de contencios administrativ, aceasta putand stabili, conf. art. 18 din Legea nr.554/2004, caracterul nejustificat al refuzului si a obliga autoritatea publica a-i recunoaste dreptul si a emite actul administrativ tipic.
Actul administrativ asimilat nu poate face obiect al cererii de suspendare in conditiile art. 14 din lege, asa cum rezulta din interpretarea sistematica, logica si teleologica a disp. art. 1, art.7 al. 1, art. 14 al. 1 si 15 art. 18 din Legea contenciosului administrativ, intr-o atare situatie persoana vatamata avand la indemna alte cai juridice pentru recunoasterea, in mod grabnic a dreptului, de exemplu in conditiile art. 581.
Insa, in speta, Curtea, examinand continutul HG nr.749/200, Curtea considera ca ne regasim in unui veritabil act administrativ tipic, care stinge drepuri, in masura in care acestea exista, a unor institutii de invatamant, inclusiv reclamanta. Astfel, pe de-o parte, prin art. 7- care imbraca caracter normativ-, plecandu-se de la premisa ca exista institutii de invatamant superior care considera ca au dreptul potrivit legii de a organiza examen si a desfasura activitate de invatamant si la forme de invatamant din cadrul unei specializari in virtutea faptului ca doar acestea din urma sunt autorizate provizoriu sau acreditate, se stabileste incetarea unui asemenea "drept", iar, pe de alta parte, in pct. 1 din nota la anexa 3- care imbraca caracter individual, referindu-se exclusiv la reclamanta Universitatea -, prin mentiunea excluderii reclamantei din nomenclator, este stins dreptul acesteia de a organiza examen si a desfasura activitate de invatamant in conformitate cu statutul sau la toate specializarile, programele de studii universitare si formele de invatamant. In consecinta, apreciind ca actul administrativ este unul tipic, este admisibila cererea de suspendare a executarii acesteia.
3. Examinarea si solutionarea fondului cauzei:
Cat priveste fondul cauzei Curtea tine seama de urmatoarele:
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond."
In acest sens sunt si prevederile nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 Consiliului de Ministri ai Consiliului Europei cu privire la protectia juridica provizorie in materie administrativa, prin care se solicita autoritatii jurisdictionale competente ca - atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate in aceasta decizie - sa ia masuri de protectie provizorii corespunzatoare, in limitele competentei sale si fara ca, astfel, sa influenteze in vreun fel solutia asupra fondului, cu atat mai mult atunci cand exista un argument juridic aparent valabil in raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In aceste conditii, Curtea constata ca, atat din recomandarea nr. R(89)8 din 13,09,1989, evocata, cat si din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezulta fara echivoc ca exercitiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obtine suspendarea provizorie a executarii unui act administrativ, este conditionat de indeplinirea de catre aceasta a doua conditii cumulative, respectiv conditia existentei unui caz bine justificat si conditia nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparata in viitor.
De asemenea, art.2 alin.1 lit. s ) si t ) din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public", precum si cazurile bine justificate care constau in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ."
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Practic, bucurandu-se de prezumtia de legalitate, bazata, la randul sau, pe prezumtiile de autenticitate si veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el insusi titlu executoriu. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea executarii lui atunci cand este contestat din punct de vedere al legalitatii, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin institutia contenciosului administrativ.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, asadar, o situatie de exceptie, in cadrul careia instanta are numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cele doua conditii legale ( cazul bine justificat si paguba iminenta ) nu pot fi analizate decat impreuna, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat daca nu se invedereaza, in acelasi timp, iminenta producerii unei pagube semnificative si reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezinta un element esential pentru a motiva existenta cazului justificat, de admitere a suspendarii provizorii.
Pe langa aceste doua conditii, motivele suspendarii trebuie sa apara de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitatii actului contestat.
In speta, Curtea constata ca reclamanta a furnizat in concret suficiente elemente care, la o prima analiza sumara, specifica unui astfel de litigiu, sa conduca la retinerea ca in cauza ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente, in suspendarea executarii disp. art. 6 alin. 2 din prin HG raportare la nota 1 aferenta anexei 3, doar in ceea ce priveste reclamanta, anume referitor la eliminarea din lista cuprinsa in anexa 3 HG nr. 749/2009 a reclamantei cu privire la facultatile, specializarile/programele de invatamant si formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu din structura Universitatii, respectiv in suspendarea executarii art. 7 din nr.HG 749/2009.
Astfel, cu privire la disp. art. 6 alin. 2 din prin HG raportare la nota 1 aferenta anexei 3, doar in ceea ce priveste reclamanta, anume referitor la eliminarea din lista cuprinsa in anexa 3 HG nr. 749/2009 a reclamantei cu privire la facultatile, specializarile/programele de invatamant si formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu din structura Universitatii, Curtea apreciaza ca parte din argumentele prezentate de reclamanta cu privire la nelegalitatea actului administrativ a carui suspendare o solicita creeaza o aparenta de nelegalitate si justifica masura suspendarii executarii acestor dispozitii susmentionate. In acest sens, Curtea are in vedere, asa cum s-a mentionat si in cuprinsul avizului favorabil emis de Ministerul Justitiei si Libertatilor ( fila 152 dosar ), decizia Curtii de Apel B nr.3326/2008 a anulat HG nr.676/2007 si HG nr.635/2008 in ceea ce priveste dispozitiile referitoare la Universitatea in considerarea faptului ca cele doua acte normative interzic reclamantei organizarea formelor de invatamant cu frecventa redusa si la distanta fara o baza legala, neputandu-se retine intentia reclamantei, prin promovarea actiunii, de a nu mai face parte din structurile de invatamant superior particular. Asadar, cat timp apare o indoiala de legalitate asupra acestei dispozitii, cu referire expresa la reclamanta, prin situatia de fapt retinuta de emitentul actului, Curtea apreciaza ca este intrunita cerinta cazului bine justificat.
De asemenea, si cu privire la prev. art. 7 din nr.HG 749/2009 Curtea considera ca reclamanta a prezentat argumente apte a rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate. Astfel, fara a antama fonduil litigiului- sub aspectul daca reclamanta are sau nu dreptul in temeiul legii de a organiza examen si desfasura activitate didactica si elibera diplome pentru formele de invatamant cu frecventa redusa si invatamant la distanta, ce nu poate face obiect de verificare decat in fondul litigiului-, totusi Curtea apreciaza ca subzista elemente a conchide ca inserarea acestui articol este supus unei indoieli puternice si evidente in privinta prezumtiei de legalitate. In acest sens, Curtea are in vedere aceeasi argumentatie prezentata de Ministerul Justitiei si Libertatilor in avizul favorabil dat in vederea doptarii HG nr.749/2009 ( fila 151 dosar ), aviz prin care s-a solicitat, in acelasi timp, necesitatea eliminarii pct. 7 din proiect intrucat au fost nerespectate norme de tehnica legislativa in asa masura incat se rasfrange asupra legalitatii dispozitiei de la art. 7. Astfel, de obiectul de reglementare si relatia sociala ce face obiectul reglementarii in art. 7, caracterul de norma primara a disp. Art. 7 trebuia sa conduca la regasirea acesttei dispozitii intr-un act normativ de nivelul legii. In plus, de legile in executarea carora a fost adoptata HG nr.749/2009 inserarea dispozitiei de la art. 7 pare a excede, intr-adevar, obiectului de reglementare al actului administrativ, care trebuia sa se rezume la indicarea pentru anul 2009 nomenclatorului si structurilor de invatamant superior si specializarile/programele de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea, ci nu sa introduca reglementari cu caracter primar.
De asemenea, este intrunita si cerinta pagubei iminente, tinand seama de impactul negativ, viitor si previzibil prin executarea art. 6 alin. 2 din prin HG raportare la nota 1 aferenta anexei 3, doar in ceea ce priveste reclamanta, respectiv prin executarea efectelor art. 7 din HG nr.749/2009, cat timp rezulta, fara tagada, un prejudiciu material iminent si greu de reparat, prin incetarea activitatii reclamantei, respectiv acelei parti constand in organizarea, ca si pana la momentul emiterii HG nr.749/2009, a admiterii in invatamantul superior, al procesului de invatamant, examenelor de finalizare a studiilor si emiterii si eliberarii de diplome de licenta si alte documente scolare in locatiile si la ormele de invatamant (zi, frecventa redusa, invatamant la distanta) considerate de reclamanta ca fiind acreditate/ autorizate provizoriu in considerarea prevederilor legale invocate in toate litigiile in contradictoriu cu Guvernul sau Ministerul Educatiei si Cercetarii ca acordand acest drept partii.
In consecinta, de aparenta de nelegalitate a celor doua dispozitii ale HG nr.749/2009 si intrunirea si a cerintei pagubei iminente, se impune suspendarea executarii efectelor art. 7 din hotarare, respectiv executarii efectelor disp. art. 6 alin. 2 din prin HG raportare la nota 1 aferenta anexei 3 doar in ceea ce priveste reclamanta, anume referitor la eliminarea din lista cuprinsa in anexa 3 HG nr. 749/2009 a reclamantei cu privire la facultatile, specializarile/programele de invatamant si formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu din structura Universitatii. Fireste, nu face obiectul si nici nu putea sa faca, in virtutea limitelor verificarii legalitatii actului administrativ impuse de procedura prev. de art. 14 din Legea nr.554/2004, stabilirea in concret de catre instanta sesizata cu prezentul litigiu a specializarilor/programelor de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de reclamanta, cum nici a formelor de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu, in acest sens Curtea stabilind numai necesitatea includerii reclamantei in nomenclator cu mentionarea facultatilor, specializarilor/programelor de invatamant si formelor de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu, in considerarea prevederilor legale si actelor administrative emise in executarea acestora. din structura Universitatii, fara a statua asupra existentei efective a dreptului reclamantei de a organiza admitere si a desfasura proces de invatamant la toate formele de invatamant- in special cel la distanta- pretins a fi acreditate/autorizate provizoriu prin prisma incidentei art. 60 teza finala din Legea invatamantului nr. 84/ 1995 si ale art. 29 alin. 3 din OUG 75/ 2005, potrivit caruia evaluarea si acreditarea se fac doar pentru programele din ciclul de licenta, nemaifiind necesara o atare acreditare/autorizare provizorie de functionare si pentru formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta daca acestea sunt organizate de instituliile de invatamant superior care au cursuri de zi acreditate/autorizate, acest aspect disputat in mod principal intre parti putand face obiectul verificarii numai in cadrul unui litigiu pe fond.
Drept consecinta, Curtea urmeaza a admite in parte cererea de interventie accesorie in interesul paratului in masura respingerii cererii de suspendare.
In sfarsit, Curtea urmeaza a obliga paratul si intervenientul accesoriu la plata catre reclamanta a sumei de 7500 RON cheltuieli de judecata, dupa aplic. art. 274 al. 3 Cod procedura civila si inc onsiderarea faptului ca partile au cazut in pretentii in sensul art. 274 alin.1 numai in parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neintemeiate exceptiile lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantei a semnatarului cererii de chemare in judecata, a lipsei calitatii procesuale active, lipsei de interes a reclamantei si a inadmisibilitatii cererii.
Admite in parte cererea de suspendare a executarii nr.HG 749/2009 formulata de reclamanta UNIVERSITATEA " ", cu sediul in B,-, sector 3 in contradictoriu cu paratul GUVERNUL ROMANIEI, cu sediul in B, Piata, nr. 1, sector 1 si intervenientul in interesul paratului MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI, cu sediul in B, str. G-ral, nr.28-30.
Suspenda partial executarea nr.HG 749/2009, astfel: - suspenda executarea disp. art. 6 alin. 2 din prin HG raportare la nota 1 aferenta anexei 3, doar in ceea ce priveste reclamanta, anume referitor la eliminarea din lista cuprinsa in anexa 3 HG nr. 749/2009 a reclamantei cu privire la facultatile, specializarile/programele de invatamant si formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu din structura Universitatii; suspenda executarea art. 7 din nr.HG 749/2009.
Admite in parte cererea de interventie accesorie in interesul paratului in masura respingerii cererii de suspendare.
Obliga paratul si intervenientul accesoriu la plata catre reclamanta a sumei de 7500 RON cheltuieli de judecata, dupa aplic. art. 274 al. 3 Cod procedura civila.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 14.08.2009.
PRESEDINTE GREFIER
- - - - -
Red/Tehnored RD ( 5 ex )
0
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel
