Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 294/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 294
Ședința publică de la 28 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte Secție
Grefier -- -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, scu, C, M, M, M, M, Curtea De Apel Craiova, -, B, B, B, și pe pârâtul Ministerul Public - Procurorul General Al Parchetului lângă Curtea de Apel Craiova, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul General Al Parchetului Lângă Curtea De Apel Craiova.
S-a arătat că reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cerere de suspendare executării deciziei nr. 73 din data de 02.07.2009 emise de către pârât.
În motivare, reclamanții au invocat dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, susținând că decizia a cărei suspendare o solicită este nelegală, întrucât dispune că de la data de 01 iunie 2009 se suspendă aplicarea deciziei nr.32/03.03.2009 cu privire la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, personalului auxiliar de specialitate și conex de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și parchetele subordonate.
Reclamanții au arătat că cererea de suspendare îndeplinește condițiile stabilite de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, fiind vorba de un caz bine justificat iar măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, susțin reclamanții există o puternică neconcordanță între prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, pe de o parte, și cele ale OUG nr.71/2009 invocate ca temei al emiterii Deciziei nr. 73/02.07.2009, pe de altă parte, ceea ce constituie un caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.Prejudiciul suportat de reclamanți este material, viitor și previzibil, și constă în neplata unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
La dosar au fost depuse următoarele acte: tabelul cu semnăturile reclamanților, decizia nr.73 din data de 02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dovada realizării procedurii prealabile, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinare, pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, întrucât reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex al parchetului, drepturile salariale ale acestora se stabilindu-se prin legea specială de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art. 24 ind. 1 din Ordonanța nr. 8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, cu completările și modificările ulterioare, stabilesc competența de soluționare a plângerilor formulate de persoanele nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale în favoarea Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
De asemenea, pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrucât dispozițiile art. 24 ind. 1 din Ordonanța nr. 8/24.01.2007 coroborat cu art. 89 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Public având calitate procesuală pasivă și nu Procurorul General al Parchetului.
S-a mai invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 coroborat cu art. 24 ind.1 din Ordonanța nr. 8/2007.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor formulate și a excepțiilor invocate, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, reținând următoarele aspecte:
Excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare este nefodată întrucât dispozițiile nr.OG8/24.01.2007 care stabilesc o procedură specială de contestare și competența Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea plângerilor formulate de persoanele nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale, vizează, astfel cum rezultă expres din modul de redactare a textului legal modul de stabilire a salariului. Ori, în cauză se apreciază ca nelegală modalitatea de plată a drepturilor salariale și nu aceea de determinare a salariilor, fapt care atrage competența materială a instanței potrivit art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004
Prin prisma celor arătate, față de faptul că prezentul litigiu nu se va soluționa potrivit prevederilor OG nr.8/24.01.2007, Curtea apreciază ca neîntemeiate și excepția lipsei calității procesuale pasive - pârâtul fiind emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită, precum și excepția prematurității acțiunii - fiind suficientă sesizarea autorității emitente cu cererea de revocare a actului contestat, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, excepții invocate de pârât prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că:
Prin Decizia nr.73/02.07.2009 emisă de pârât s-a dispus ca începând de la data de 01.06.2009 să se suspende aplicarea deciziei nr.32/03.03.2009 cu privire la acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, personalului auxiliar de specialitate și conex de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și parchetele subordonate
La data de 06.07.2009 s-a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 conform dovezilor de la fila 9.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Ca principiu, în dreptul administrativ român, operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu,
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze poate suspenda actul administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Suspendarea actului administrativ este lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului, instituind în sarcina acestuia obligația de a analiza existența celor două condiții, și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare.
Analizând Decizia nr.73/02.07.2009 emisă de pârât se constată că aceasta este în contradicție cu dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, a căror aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și cu dispozițiile Deciziei nr. 32/03.03.2009 emisă de Procurorul General al C.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar iar potrivit prevederilor Deciziei nr. 32/03.03.2009 emisă de Procurorul General al C s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate și conex de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și parchetele subordonate care dețin hotărâri judecătorești executorii, plata pentru viitor sau în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, dispozițiile deciziei a cărei suspendare se solicită încalcă principiul neretroactivității întrucât, deși emisă la 02 iulie 2009 dispune și cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
Fiind pusă astfel în discuție legalitatea actului administrativ atacat de reclamantă, Curtea apreciază ca îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin decizia nr.73/2009 se dispune implicit suspendarea efectelor unor hotărâri judecătorești irevocabile, fapt de natură să creeze serioase îndoieli asupra legalității acestui act administrativ, în condițiile în care efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile nu pot fi suspendate nici chiar printr-un act cu caracter normativ, indiferent de forța juridică a acestuia.
În doctrina și practica judiciară funcționează principiul conform căruia hotărârea judecătorească irevocabilă "ține loc de adevăr". Forța obligatorie a hotărârii judecătorești irevocabile decurgând din art.1201 civil, nu poate să fie negată de unul dintre subiectele raportului juridic și nici chiar de către stat. Mai mult, statul, prin autoritățile sale, este obligat să ia măsuri pentru a se asigura executarea hotărârilor judecătorești.
A admite teza contrară echivalează cu încălcarea art.6 dar și a art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a exprimat constant în jurisprudența sa în materia executării hotărârilor judecătorești Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Lombardo Italiei din 26 noiembrie 1992 Curtea a reținut că statul, în exercitarea puterii publice și în executarea unei obligații legale "nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință, cu un angajator privat".
Sub aspectul îndeplinirii condiției pagubei iminente, aceasta rezultă neîndoielnic din diminuarea substanțială a drepturilor salariale cuvenite.
Mai mult, se încalcă principiile de bază în materia salarizării magistraților enunțate de art.6.1 din Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor care prevede că " exercitarea ca profesie a funcțiilor judiciare implică remunerarea judecătorului la un nivel stabilit în așa fel încât să-l ferească de presiuni ce vizează să influențeze sensul deciziilor sau în general comportamentul său jurisdicțional, afectându-i astfel independența și imparțialitatea".
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, apreciem că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții, scu, C, M, M, M, M, Curtea De Apel Craiova, -, B, B, B, și pe pârâtul Ministerul Public - Procurorul General Al Parchetului Lângă Curtea De Apel Craiova
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 73/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iulie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.
31.07.2009
29 Iulie 2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
