Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 3/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-,.12, împotriva sentinței civile nr. 498 din 15 august 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motiva în termen, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 498 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu IPJ
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin raportul de reținere din 21.05.2008 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere M, s-a dispus reținerea permisului de conducere al reclamantului și eliberarea unei dovezi fără drept de circulație, constatându-se că reclamantul a condus autoturismul cu nr. - pe 151 având permisul de conducere reținut pentru comiterea faptei prevăzute de art. 87 alin. 5, faptă comisă la 14.01.2007, având dosar penal. Din raportul din 14.01.2007, s-a reținut, de asemenea, că la acea dată s-a reținut permisul de conducere fără drept de circulație întrucât, conducând același autoturism pe același drum public, reclamantul a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea probelor biologice și a refuzat predarea permisului cu motivarea că l-a uitat acasă și că nu-l găsește. Prin înștiințarea scrisă de a aceeași dată i s-a comunicat că nu mai are dreptul să conducă autoturisme pe drumurile publice până la finalizarea dosarului penal, consemnându-se refuzul reclamantului de aos emna.
La data de 7.05.2008 reclamantul a fost oprit în trafic pentru încălcarea regimului legal de viteză și pentru că reclamantul nu avea permisul asupra lui, s-a constatat doar ulterior fapta penală acestuia, întocmindu-i-se un nou dosar penal pentru săvârșirea faptei prevăzută la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Prin cererea sa, reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ prin care s-a dispus ridicarea permisului său la 21.05.2008 și, pe cale de consecință, eliberarea permisului său de conducere reținut de Serviciul Poliției Rutiere M sau eliberarea unei dovezi cu valabilitate. În raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 2004, instanța a considerat că nu există împrejurări care să arunce vreo urmă de îndoială serioasă asupra legalității actului a cărei suspendare se solicită. Deși reclamantul a invocat faptul că nu i-a fost comunicată măsura reținerii permisului din 14.01.2007, din cuprinsul înștiințării prevăzute de art. 193 alin. 4 din HG. nr. 1391/2006 rezultă că acesta a refuzat semnarea. Pe de altă parte, acesta nu a justificat în vreun fel paguba iminentă pe care ar suferit-o prin reținerea permisului, susținerile acestuia că fiind șofer familia rămâne fără venituri nefiind dovedită în vreun fel.
Așadar, nefiind întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul arătând că în mod nelegal instanța i-a respins cererea în condițiile în care pârâta nu a dovedit în vreun fel legalitatea și temeinicia măsurii suspendării dreptului de a conduce autovehicule. De asemenea, se apreciază că înștiințarea din 14.01.2007 este un înscris fără număr de înregistrare, nu se regăsește în dosarul penal, fiind un act întocmit după data de 21.05.2008. Măsura dispusă în 14.01.2007 nu i-a fost comunicată, reclamantul reiterând, ca și în fața instanței de fond, faptul că este șofer și a rămas fără loc de muncă și fără venituri.
Intimata IPJ M nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede căîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, art. 1169 din Codul civil obligă pe cel care face o propunere în fața instanței să o dovedească. Așadar, nu pârâta trebuia să facă vreo dovadă asupra netemeiniciei măsurii din 21.05.2008 ci reclamantul.
În speță, așa cum de altfel a și reținut instanța de fond, reclamantul nu a produs nici o probă prin care să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Nici chiar în fața instanței de recurs recurentul nu a înțeles să facă dovada pagubei iminente pe care ar suferi-o prin aplicarea măsurii din actul administrativ a cărui suspendare se cere. Chiar și în situația în care s-ar putea reține situația cazurilor bine justificate, legal și temeinic prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, art. 7 alin. 1 din același act normativ prevede căînainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În plângerea sa prealabilă comunicată pârâtei la data de 23.05.2008, reclamantul nu a solicitat revocarea în tot sau în parte de către emitent a actului administrativ pretins nelegal ci doar eliberarea permisului de conducere sau a unei dovezi cu valabilitate. În consecință, Curtea apreciază că în situația în care plângerea prealabilă nu îndeplinește cerințele art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acest aspect echivalează cu lipsa acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de domiciliat în Târgu-M,-,.12, județul M, împotriva sentinței civile nr. 498 din 15 august 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-16.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
