Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 3/CA
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Prof. Dr., domiciliat în I, str.-.-, nr.13, județul I, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății, având ca obiect - suspendare executare act administrativ - Ordinul MS nr.R/2502/15.12.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 11 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.881/45/18.12.2009, reclamantul, a solicitat în temeiul art.14 din legea nr.554/2004, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, suspendarea Ordinului Ministrului Sănătății nr.R/2502/15.12.2009, înregistrat la Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "-."I sub nr.17032/17.12.2009 prin care reclamantul este înlocuit din funcția de manager al acestui spital, cu numirea interimară pe post a dr. până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond privind anularea ordinului susmenționat.
Motivează reclamantul că a funcționat ca manager al Spitalului Clinic de Urgențe pentru Copii "-."I, denumit în continuare"Spitalul", timp de 17 ani și a reușit să aducă unitatea la un nivel de performanță sub toate aspectele, acesta devenind un spital de referință la nivel național. Începând cu anul 2006, și-a desfășurat activitatea conform contractului de management 157/14.12.2006 pentru ca, la 17.12.2009, să i se comunice prin fax ordinul în litigiu, prin care i se comunică numirea unui manager interimar începând cu data de 15.12.2009, fără vreo mențiune privind contractul susmenționat, cu ignorarea performanțelor profesionale și a calificării perfecționată continuu, astfel cum probează cu titlurile emise ca urmare a participării la diferite forme de perfecționare profesională și managerială.
Consideră reclamantul că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative de admisibilitate a cererii sale de suspendare, conform art.14 din legea contenciosului administrativ,astfel:
-motivele bine justificate rezidă din faptul că, deși durata contractului său de management, nr.157/14.12.2009, expirase la 15.12.2009, în ordinul din litigiu nu i se comunica încetarea contractului ca urmare a expirării perioadei, deși art.178 al.3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede posibilitatea Ministerului Sănătății de a prelungi mandatul respectiv pentru o perioadă de maxim șase luni, însă, în speță, pârâții nu au emis nici o motivație în acest sens, în raport cu titularul postului de manager al Spitalului, limitându-se a numi o persoană interimară pe această funcție" până la revocarea unilaterală din funcție de către Ministrul Sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs".
Procedând într-o astfel de manieră, ordinul în speță este total neîntemeiat pentru că, prin înlocuirea sa intempestivă,cu o persoană fără experiență managerială, este desconsiderată total performanța sa pe acest post, ce a determinat obținerea de fonduri importante pentru acest spital, cu consecința modernizării complete a cinci etaje, a unității de primire urgențe, repararea completă a întregului bloc operator, ceea ce condus la calificarea unității la "Programul - Un spital european universitar - Reabilitarea și modernizarea infrastructurii medicale I, NE, România". Întrucât dispune de specimen de semnătură pentru derularea acestui proiect de cofinanțare româno-elenă, există riscul imposibilității derulării lui, suma de 5.000.000 Euro fiind destinată refacerii și tratamentului termic al fațadei, climatizării moderne și dotării cu echipament medical de ultimă generație.
Toate aceste merite au fost însă total ignorate de pârâți, care au decis însă să prelungească contractele de management în toate celelalte unități spitalicești din I, deși acestea se confruntă cu situații financiare inimaginabile, în timp ce în Spitalul pe care l-a condus a încheiat fiecare an cu un sold de aproximativ 3.000.000 lei, ce urmau a fi folosiți pentru dezvoltare, aceasta neavând așadar semnificația sancționării implicite a managerului, din moment ce, fără vreo explicație, a fost numit un manager interimar pe postul său;
- condiția prevenirii unor pagube iminente este de asemeni îndeplinită în cauză, întrucât pierderea salariului de manager, în această perioadă de criză, îi afectează statutul nu doar pe plan financiar (având în vedere că este angrenat într-o serie de contracte de împrumut bancar), dar și moral, prestigiul de care se bucura fiind grav știrbit, atât în raport cu familia, dar și cu cunoscuții și angajații, ceea ce i-a determinat suferințe fizice( de ordin cardiac, agravate în acest mod), astfel cum demonstrează cu actele medicale anexate;
- și condiția prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, de formulare a procedurii prealabile către organul administrativ emitent, a fost îndeplinită, această procedură fiind înregistrată la instituția pârâtă sub nr.15000/17.12.2009.
Pârâtul Ministerul Sănătății, prin întâmpinare, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că ordinul din litigiu privește o terță persoană, dr., iar aceasta nu a fost chemată în judecată de reclamant.
În ce privește fondul cererii, arată pârâtul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea contenciosului administrativ, pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a unui act administrativ.
Astfel, nu poate fi pusă în discuție vreo îndoială în privința legalității Ordinului nr.R/2502/2009 în litigiu, din moment ce acesta a fost emis în cadrul prerogativelor legale acordate ministrului sănătății, prin dispozițiile art.178, 179 alin.(5) și nr.200 alin(5) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare, coroborate cu cele ale art.7 alin.(4) din HG nr.1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.
Totodată, emiterea ordinului în speță a fost determinată de expirarea contractului de management nr.315/14.12.2006, derulat între părți, situație în care își găseau incidența prevederile art.178 al.(1)-(3) din Legea nr.95/2006 și respectiv cap.VIII lit.a) din contractul susmenționat, în care se prevedea expres că această convenție încetează"prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat".
Cât privește existența unei pagube iminente, arată pârâtul că, raportat la prevederile art.2 al.(1) lit.(s) din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ce definește această instituție, reclamantul nu nu a demonstrat existența unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului, singurul argument evocat de acesta fiind diminuarea salariului, însă acesta poate fi cu ușurință acoperit în eventualitatea admiterii pe fond a acțiunii în anularea actului.
La dosarul cauzei a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ litigios.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată cererea de suspendare formulată în cauză, în temeiul art.14 din legea contenciosului administrativ, ca fiind nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, obiectul cererii de suspendare formulată de reclamantul, în condițiile speciale de procedură, prevăzute de textul susmenționat, îl constituie Ordinului Ministrului Sănătății nr.R/2502/15.12.2009, de numire a dr., în funcția de manager interimar al Spitalului Clinic de Urgențe pentru Copii"-."I,"până la revocarea unilaterală din funcție de către ministerul sănătății, sau până la ocuparea postului prin concurs", care urma să preia,"de la fostul manager", - reclamantul din cauză -, pe bază de protocol, situația economico - financiară și activitățile aflate în derulare.
Analizând prioritar excepția dirimantă privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, îndreptată doar împotriva emitentului actului administrativ, nu și a beneficiarului acestuia, Curtea constată că, față de prevederile art.1 al.(2)din legea contenciosului administrativ, potrivit căruia"Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept", raportate la prevederile art.16 ind.1 din același act normativ, precum și la caracterul provizoriu, atât al actului ce face obiectul cauzei, cât și al măsurii ce se urmărește prin cererea de față, litigiul poate fi soluționat și în lipsa persoanei numite interimar pe postul ce a fost ocupat de reclamant, până la emiterea actului litigios, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.
În ce privește fondul cererii de suspendare, Curtea reține că pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv"cazul bine justificat" și necesitatea"prevenirii unei pagube iminente".
"Cazul bine justificat"este definit de art.2 lit(t) din aceeași lege, ca fiind!împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
În motivarea pretinsei "nelegalități" a actului atacat, reclamantul, deși recunoaște expirarea termenului contractului său de management cu nr.157/14.12.2006, la 14.12.2009, pretinde că pârâții nu au îndeplinit obligația ce le-ar reveni conform art.183 ind.3 lit.a) din Legea nr.95/2006, de a i"se aduce la cunoștință și încetarea contractului ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat", atât timp cât art.178 al.3, din aceeași lege, prevedeaposibilitateapentru angajator de a prelungi contractul pe o perioadă de maxim șase luni.
Ori, pe lângă faptul că textul nu prevedea o astfel de obligativitate pentru angajator,( în considerarea faptului că era de presupus că managerul cunoștea termenul de valabilitate al contractului său), încunoștiințarea reclamantului a avut loc în fapt, prin adresa P I de înaintare a Ordinului în litigiu, nr.17032/17.12.2009, înregistrată la Spitalul "-." sub nr.14990 din aceeași zi( fila 6 dosar), adresă primită de reclamant ce exercita încă funcția de manager al spitalului. Din conținutul acesteia, rezulta cu certitudine opțiunea angajatorului de a nu prelungi contractul de management al reclamantului, opțiune pe care nu era obligat să o justifice în vreun fel, ci de organizare a unui con curs pentru ocuparea acestui post, moment până la care"dl.dr. ""va proceda la. predarea-primirea patrimoniuluiși a tuturor activităților.", către directorul interimar numit.
Cum manifestarea de voință a angajatorului, pârâtul Ministerul Sănătății, în sensul susmenționat, a avut loc prin prepusul său, pârâtul Ministrul Sănătății, cu respectarea normelor de competență și procedură prevăzute de Legea nr.95/2006, reclamantul nu este în măsură a demonstra"îndoiala serioasă" care să planeze asupra"legalității actului administrativ, în sensul art.14 din Legea nr.554/2004, doar instanța de contencios administrativ, investită cu cenzurarea fondului acestui act, având competența de a aprecia pretinsa"vătămare a unui drept al reclamantului recunoscut de lege", în sensul art.1 din Legea contenciosului administrativ, în raport de toate elementele de fapt și de drept ce au condus la emiterea lui.
Cât privesc motivele ce vizează netemeinicia actului administrativ în litigiu, acestea exced controlului judiciar în cadrul procesual de față, în care se poate analiza doar aparența unei vădite nelegalități a actului, ele ținând de fondul acțiunii pe care reclamantul o poate promova pentru anularea actului.
De altfel, pretinsa vătămare a intereselor spitalului, ca urmare a măsurii luate de pârâte, nu poate fi susținută de reclamant, o astfel de posibilitate fiind recunoscută de art.14 alin.(3) din legea contenciosului administrativ doar Ministerului Public, și doar în situația în care" în cauză, este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ", și doar pentru ipoteza în care s-ar fi emis un "act administrativ normativ", iar nu individual, cum este cel în cauză.
Deși neîndeplinirea uneia din condițiile de fond, pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare, face inutilă analiza celeilalte condiții cumulative, respectiv cea a existenței unei pagube iminente, Curtea reține totuși că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, practica judiciară fiind constantă în aprecierea potrivit căreia lipsirea reclamantului, total sau parțial, de drepturile sale salariale, urmare actului administrativ, nu este de natură, prin ea însăși, a vătăma prezumția de legalitate a actului.
Concluzionând, față de cele analizate în cele ce preced, Curtea va proceda la respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării Ordinului Ministrului Sănătății nr.R/2502/15.12.2009, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Sănătății nr.R/2502/15.12.2009, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății B și Ministrul Sănătății, ca nefondate.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.
Președinte, - |
Grefier, - - |
Red.jud.GA/12-01-2010
Tehnored.gref.TN/19.01.2010- 2 ex.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
