Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3013/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ nr. 76.602/03.07.2009 formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că pârâtul a transmis prin fax la data de 29.09.2009, întâmpinare.
Curtea invocă excepției inadmisibilității cererii în raport de nedovedirea înregistrării plângerii prealabile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2009, reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, suspendarea actului administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât, prin care acesta a dispus că "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Această modalitate de calcul se va păstra și pentru viitor, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar."
În motivarea cererii lor, reclamanții au învederat instanței că au formulat plângere prealabilă împotriva actului a cărui suspendare se solicită.
Cele două cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt întrunite.
Astfel, actul emis de pârât este vădit nelegal, arată reclamanții, prin raportare atât la disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, a cărui aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin decizia nr. Nr. 21/2008 a ÎCCJ, cât și la dispozițiile Ordinului nr. 1165/C/09.04.2009 emis de pârât. De asemenea, dispozițiile actului încalcă principiul neretroactivității, întrucât, deși emisă la 3 iulie 2009, dispune și cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
Sub aspectul pagubei iminente, aceasta rezultă fără putință de tăgadă din diminuarea drepturilor salariale cuvenite.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 29 septembrie 2009, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că adresa contestată nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009. Fiind o simplă operațiune de încunoștiințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ, OUG nr. 71/2009, coroborat cu Legea nr. 18/2009 și cu Legea nr. 500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși, aceasta adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Analizând cererea reclamanților prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
2. În ce privește admisibilitatea cererii de suspendare fundamentată pe prevederile art. 14, având în vedere condiția premisă de a fi formulată plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat, Curtea reține că din actele dosarului nu reiese că reclamanții ar fi formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
Cu toate că au invocat formularea unei atare plângeri, nu au făcut dovada întrunirii acestei cerințe premisă de admisibilitate a cererii de suspendare fundamentată per disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu toate că au fost citați pentru termenul de astăzi cu mențiune specială în acest sens, de a face dovada înregistrării unei astfel de plângeri prealabile, la emitentul actului contestat.
Prin urmare, Curtea apreciază prezenta cerere de suspendare ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmând aor espinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții, și, cu. procesual ales la Judecătoria Slatina, în loc. S,-, jud. O, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 5 și, în consecință:
Definitivă. Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
