Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 303/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 303
Ședința publică de la 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții - G, M, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la din T,-, în contradictoriu cu pârâtul - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că atât reclamanții cât și pârâtul au depus la dosar în scris, note cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu în ședința publică din 8.07.2009.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea cererii.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 15.06.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanții G, -, M, în contradictoriu cu pârâtul - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, au solicitat să se dispună suspendarea executării actelor administrative, astfel:
-decizia de imputare nr. 13801 care anulează decizia nr. 13262/13.05.2009 pentru G,
-decizia de imputare nr. 13807 care anulează decizia nr. 13261/13.05.2009, pentru -,
-decizia de imputare nr. 13805 care anulează decizia nr. 13264/13.05.2009 pentru,
-decizia de imputare nr. 13804 care anulează decizia nr. 13263/13.05.2009 pentru,
-decizia de imputare nr. 13803 care anulează decizia nr. 13267/13.05.2009 pentru M,
-decizia de imputare nr. 13802 care anulează decizia nr. 13266/13.05.2009 pentru,
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, pârâta - G, prin deciziile menționate le-a comunicat că în urma raportului de audit public intern nr. 12868/8.05.2009 s-a constatat că le-au fost plătite sumele menționate în deciziile de imputare, sume ce reprezintă sporul de frontieră pentru perioada ianuarie - aprilie 2009.
Până la soluționarea de către instanța de fond ce va fi sesizată conform art. 7 alin.4 din Legea nr. 554/2004, împotriva actelor administrative au formulat în prealabil o contestație adresată organului emitent. În esență au arătat că organul de control, respectiv Compartimentul audit public intern din cadrul Gaa plicat în mod eronat prevederile art. 12 alin.2 din OUG nr. 10/2004, enunțând abuziv și nelegal că doar "personalul vamal care își desfășoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierelor beneficiază de un spor de frontieră de 20%, calculat la salariul de bază".
S-a arătat că la data emiterii deciziilor de imputare, reclamanții îndeplineau funcții publice de execuție în cadrul diferitelor compartimente aflate în componența Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale T, conform Regulamentului de organizare și funcționare a Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609/27.11.2008 al Președintelui ANAF. Arată că la data prezentei, o parte din compartimente, respectiv control documentar, control fizic, contabilitate, control proprietate intelectuală, juridic și personalul vamal ce ocupă funcții de conducere beneficiază de sporul de frontieră iar pentru compartimentele ce au ca atribuții aplicarea reglementărilor legale în domeniul accizelor acest spor a fost suspendat.
Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României prevede la art. 2 alin.3 că "în punctele de trecere a frontierei de trecere a frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii", iar salarizarea, drepturile și îndatoririle personalului vamal, așa cum se arată la art. 6 alin.3 din Codul vamal, sunt cele prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și de OUG nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal.
Noua denumire a Biroului Vamal T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, a fost instituită prin ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 6883/04.07.2007, emis în temeiul HG nr. 532/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, totodată aprobându-se și repartizarea pe structuri organizatorice a personalului din subordine.
Astfel, personalul vamal din cadrul T își desfășoară activitatea în punctul de trecere a frontierei conform art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, coroborate cu prevederile art. 8 alin.1, art. 9 alin.5 și art. 19 din OUG nr. 105/2001 și a Anexei(I) a Normelor metodologice din 9 mai 2002 de aplicare a OUG nr. 445/2002, modificate și completate.
Pornind de la aceste premise, se observă că modul în care au fost aplicate prevederile legale este unul neconform cu rațiunea legii, rezultatul acestui mod de aplicare este de natură a aduce prejudicii materiale consistente pentru viitor.
Apreciază reclamanții că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. (14) alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind admisibilitatea suspendării actelor administrative, respectiv, au urmat procedura prealabilă solicitând anularea deciziilor de imputare și, împrejurarea că este un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin suprimarea drepturilor salariale stabilite prin lege, emitentul încalcă prevederile legale în materia drepturilor salariale stabilite prin statutul special.
În ședința publică din 8.07.2009, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii, acordând termen de judecată la data de 23.07.2009, pentru a da posibilitatea părților să-și exprime poziția în raport de această excepție.
La data de 20.07.2009, pârâtul a depus note scrise arătând că, actele administrative contestate de către reclamanți au fost emise de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, structură teritorială subordonată persoanei juridice Autoritatea Națională a Vămilor (autoritate centrală) precum și reglementărilor conținute de textele art. 2 alin.1 lit.d și art. 3 alin.1 din Codul d e pr. civilă, apreciază că instanța competentă a soluționa cererea de suspendare a executării actelor administrative aparține fie Tribunalului Tulcea, fie Tribunalului Galați, funcție de opțiunea reclamanților.
Întrucât reclamanții au înțeles a sesiza Curtea de APEL CONSTANȚA, consideră pârâtul că aceștia și-au manifestat opțiunea pentru soluționarea cererii de către instanța de la domiciliul reclamanților.
La data de 23.07.2009, reclamanții au depus note scrise prin care au răspuns la excepția necompetenței materială a instanței invocată din oficiu, arătând că, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G nu are personalitate juridică, este unitate subordonată Autorității Naționale a Vămilor, în fapt G nu poate sta singură în instanță, ci numai împreună cu Autoritatea Națională a Vămilor - autoritate publică centrală în acest caz
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța asupra excepției necompetenței materialeîn soluționarea cererii, reținând că:
Cererea în contencios administrativ ce a investit instanța în prezenta cauză a fost formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, acesta fiind cadrul procesual stabilit de reclamanți, cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Potrivit dispozițiilor art.10, alin.1 din legea contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale", iar la alin. 3 al aceluiași text de lege se arată că " reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului."
Actele administrative contestate de reclamanți sunt decizii de imputare emise de autoritatea publică regională, respectiv Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, ceea ce atrage, din punct de vedere material, competența de soluționare în primă instanță a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial, date fiind domiciliile reclamanților, cauza poate fi trimisă instanței competente din județul
Pentru aceste considerente, cu respectarea dispozițiilor art. 158 Cod proc. civ. raportat la prevederile art. 10, alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA, invocată din oficiu.
Declină cauza- acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții - G, M, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la din T,-, în contradictoriu cu pârâtul - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,-, spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea - complet specializat de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Iulie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud. AG
2 ex./27.07.2009
23 Iulie 2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
