Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3030/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3030
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsi părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ,procedura de citare este legal îndeplinită, că pârâtul MP-PÎCCJ a depus, prin serviciul registratură, la data de 23.09.2009, întâmpinare, în patru exemplare, și că pârâtul MP- Tad epus, prin serviciul registratură, la data de 24.09.2009, concluzii scrise, în două exemplare.
Având în vedere că părțile au solicitat și judecata în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționarea excepției lipsei de interes invocate de pârâtul MP-Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin concluziile scrise și, în subsidiar, pe fondul cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 02.07.2009 prin Ordinul nr. 1472, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a dispus că, începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr. 526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care s- stabilit că procurorii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 1 martie 2009.
Reclamanții au mai arătat că, urmare Adresei nr. 1328/C/2009, ordonatorul secundar de credite, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, a emis Decizia nr. 60/02.07.2009 privind suspendarea plății sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, începând cu data de 01.06.2009.
Referitor la condiția pagubei iminente prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, reclamanții au susținut că prin decizia emisă sunt expuși unui prejudiciu material imediat, în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Reclamanții au adăugat că, în considerarea veniturilor încasate efectiv, lunar, au contractat diferite angajamente de plată, iar prin emiterea deciziei se află în imposibilitatea de le onora, în condițiile asumate.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de legiuitor și anume cazul bine justificat, reclamanții au invocat următoarele indicii de nelegalitate privind decizia contestată:
1. OUG nr. 71/2009, invocată ca temei legal de emitere Deciziei nr. 60/02.07.2009, are un conținut similar cu OUG nr. 75/2008, care fost declarată neconstituțională, astfel că decizia contestată a fost emisă în baza unei ordonanțe care încalcă dispozițiile constituționale;
2. Decizia nr. 60/02.07.2009 nu vizează suspendarea plății drepturilor salariale restante, căror eșalonare s- dispus prin OUG nr. 71/2009, ci tinde la suspendarea plății lunare unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii;
3. Decizia contestată fost emisă cu încălcarea art. 164 din Codul Muncii, prin care se reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea drepturilor salariale nu pot fi dispuse decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege:
4. Nelegalitatea deciziei este determinată și de încălcarea flagrantă prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;
5. Încălcarea principiului de drept consacrat de jurisprudența și doctrina în materie, respectiv neretroactivitatea măsurii administrative dispuse, prin faptul că decizia a fost emisă la data de 02.07.2009, iar măsura dispusă s- prevăzut a fi aplicată începând cu data de 01.06.2009.
Reclamanții au adăugat că OUG nr. 71/17.06.2009, invocată în cuprinsul Ordinului Procurorului General, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416/18.06.2009, astfel că la data de 01.06.2009 această ordonanță nu era în vigoare.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate la art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au solicitat să se ia în considerare și prevederile din nr. R(89)8 din 13.09.2. Comitetului de Miniștri din cadrul, prin care s- apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor protecție jurisdicțională provizorie, întrucât executarea imediată și integrală actelor administrative contestate sau susceptibile de fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 2, 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 15 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulat la data de 23.09.2009, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, existența unui caz bine justificat, reclamanții nu aduc niciun argument care să justifice suspendarea executării actului administrativ atacat.
Se invocă "argumente de nelegalitate" lipsite de relevanță în cauza de față, întrucât instanța nu exercită un control de legalitate a actului administrativ atacat, acesta putând face obiectul unei eventuale acțiuni judiciare formulate în temeiul art. 8 din lege.
Suspendarea deciziei de acordare sporului de 50% fost emisă în urma Adresei nr. 293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, iar în lipsa fondurilor alocate cu această destinație, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitatea obiectivă de plăti în continuarea sporul respectiv.
Cu privire la cea de- doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, argumentele invocate sunt nefondate și superflue, întrucât reclamanții sunt beneficiari ai unor hotărâri judecătorești având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică, hotărâri ce vor fi executate în condițiile prevăzute de dispozițiile OUG nr. 71/2009.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat concluzii scrise în cauză, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că Ordinul nr. 1472 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu mai produce efecte juridice, întrucât prin Sentința civilă nr. 361/08.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, fost admisă acțiunea reclamanților din acest dosar și s- dispus suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009.
Prin urmare, pârâtul susținut că nici actele subsecvente nu mai produc efecte juridice, astfel că nici Decizia nr. 60/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nu mai poate produce efecte juridice.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, reține următoarele:
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deși Codul d e procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s- arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folos practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamanților de solicita suspendarea executării actului administrativ contestat, instanța constată că legitimitatea acestuia este justificată, pe de parte, de necesitatea evitării producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, iar pe de altă parte, de rațiuni ce țin de corecta aplicare dispozițiilor legale care reglementează cazurile în care drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate pot fi diminuate sau suspendate.
Prin urmare, reclamanții justifică interesul legitim, născut și actual de promova prezenta cerere, având în vedere că prin decizia contestată drepturile lor salariale efectiv încasate au fost diminuate semnificativ, intempestiv și retroactiv.
Susținerile pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA vor fi înlăturate ca neîntemeiate, în primul rând, pentru lipsa oricăror dovezi privind suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar în al doilea rând, pentru faptul că acest ordin produs și produce efecte juridice, pârâții procedând în continuare la plata diminuată drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
În consecință, în raport de argumentele expuse, Curtea va dispune respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată.
Analizând pe fond cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) să fie vorba despre un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și ii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în art. 2 lit. ș) "din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la definiția legală a acestuia ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că această cerință este îndeplinită în cauză.
Astfel, din examinarea sumară actului administrativ contestat, atât din perspectiva indiciilor de nelegalitate invocate de reclamanți, cât și în raport de drepturile subiective ale acestora care au fost vătămate prin emiterea actului, se constată că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării respectarea de către pârât a principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, prevederilor ce stabilesc domeniul de reglementare al OUG nr. 71/2009, precum și naturii juridice instituției suspendării, care nu poate produce efecte decât pe durată determinată.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, Curtea reține că diminuarea semnificativă și cu efect retroactiv drepturilor salariale efectiv încasate de reclamanți este o măsură de natură să afecteze drepturile și interesele lor legitime rezultate din exercitarea raporturilor de serviciu, cu consecințe grave asupra posibilității aducerii le îndeplinire în condițiile asumate obligațiilor rezultate din raporturile civile în care au calitatea de părți.
Prin urmare, și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză.
Un argument în plus pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat îl constituie și " Comitetului către Statele Membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ" care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin acte administrative, dispune în sensul că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie, autoritatea jurisdicțională competentă este chemată să ia măsuri de protecție provizorie corespunzătoare.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii și suspendarea executării Deciziei nr. 60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, cu sediul în L,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T,-, județul
Suspendă executarea Deciziei nr. 60/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored.CB/ 10 ex.
21.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
