Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 304/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 304
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 04 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 04 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 11 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2008, reclamanta - SRL C chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice C, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.167/27.03.2008 și a raportului de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr. 33293/27.03.2008, emisă de către pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare s-a susținut că în mod greșit s-au constatat obligații fiscale în sumă de 3.115.503 lei debit și 1.189.123 lei majorări de întârziere.
În ceea ce privește cererea de suspendare, reclamanta a menționat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ fiscal.
În dovedirea cererii au fost depuse: decizia de impunere din 27.03.2008 a ANAF, raportul de inspecție fiscală din 27.03.2008, decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, proces verbal de sechestru pentru bunurile mobile din 27.03.2008 a ANAF, decizia nr. 260/25.07.2008 a ANAF, contract comercial d e vânzare cumpărare din 19.06.2008, act adițional nr. 17/10.04.2008 la contractul de credit nr. 21085/11.10.2001, contract de credit prin cont separat de împrumut nr. 21085/11.04.2001, anexa B la contractul de leasing nr. DF 19952/27.09.2006, raport de expertiză tehnică, decizia nr. 165/22.06.2007, adresa nr. 195D/P/2005 a Ministerului Public, Rezoluția din 13.03.2008 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova,Ordonanța din 19.09.2007 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ, autorizație de utilizator final nr. RO - 16-13/13.03.2008, împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare formulată, cu motivarea că suspendarea actelor fiscale constituie o situație de excepție și că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, privind paguba iminentă și cazul bine justificat.
A mai arătat că în raport de cuantumul creanțelor bugetare constatate prin actele de control a căror suspendare s-a cerut, prejudiciul urmează a fi suferit de bugetul de stat prin neplata creanțelor respective.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare, arătând că prezenta cerere nu a fost introdusă odată cu formularea contestației, ci ulterior datei la care organul de soluționare s-a pronunțat printr-o decizie necontestată.
La termenul de judecată din data de 4.11.2008 s-a stabilit o cauțiune în cuantum de 50.000 lei.
La data de 10.11.2008 a fost depusă cauțiunea stabilită de către instanță.
Examinând cererea de suspendare și apărările formulate de părți, Curtea reține următoarele:
Organele de inspecție fiscală din cadrul C au efectuat un control fiscal la reclamantă, ale cărui rezultate s-au concretizat în raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27.03.2008.
Urmare a acestui raport de inspecție fiscală și a sumelor apreciate ca fiind datorate de organul fiscal s-a întocmit și decizia de impunere.
Reclamanta a formulat plângere administrativă împotriva actului de control și a deciziei de impunere și de asemenea a solicitat instanței prin prezenta cerere suspendarea actelor fiscale contestate.
Prin decizia nr.260/25.07.2008, emisă de către ANAF - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei pentru suma de 5.121.563 lei, stabilită prin decizia de impunere nr.167/27.03.2008, stabilindu-se că procedura administrativă va fi reluată la data pronunțării unei soluții definitive pe latură penală.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare, invocată de pârâtă, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, reclamanta a îndeplinit procedura administrativ prealabilă prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, iar pe de altă parte suspendarea soluționării contestației nu are drept efect finalizarea procedurii administrative și nici suspendarea executării actelor administrative fiscale contestate.
Pentru motivele arătate, va fi respinsă excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
În ceea ce privește fondul cererii deduse prezentei judecăți, Curtea arată că:
Procedura suspendării actelor administrativ fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "Dispoziții procedurale.".
Articolul 215 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr.
Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Înființarea popririi asupra contului unei societăți, căreia organul fiscal i-a stabilit anumite obligații bugetare suplimentare constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului fiscal prin care s-au constituit obligațiile bugetare.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Curtea mai arată că, în raport de cifra medie de afaceri a societății reclamante, de aproximativ - lei, în cursul anilor 2004-2006, ( raportul de inspecție fiscală aflat la fila nr.10 din dosar), executarea silită a acesteia pentru suma de 5.121.563 lei, la care se adaugă obligații accesorii, este de natură a conduce la o perturbare gravă a funcționării acesteia.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta hotărâre, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite cererea reclamantei și va suspenda executarea actelor fiscale, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în loc. C, cart. 1 Mai, -. 1,.13, jud. D, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C, cu sediul în loc. C,-, jud. D, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 167/27.03.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 33293/27.03.2008 emise de AFPa Municipiului C până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 4 ex/02.12.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
