Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 305/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.305/2010
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2040/03.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații-pârâți INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C și SEFUL INSPECTORATULUI - COMISAR SEF DE POLITIE DR., având ca obiect suspendare executare act administrativ - dispoziția de destituire emisă de IPJ C - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 28 ianuarie 2010 și ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2040 din 03.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a espins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtii INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C, SEFUL INSPECTORATULUI - COMISAR SEF DE POLITIE DR., ca nefondată în ceea ce privește suspendarea actelor administrative și ca inadmisibilă în ceea ce privește reintegrarea în funcția publică.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost cercetat disciplinar, iar ca urmare a cercetării s-a emis Dispoziția Șefului IPJ C nr.15/07.05.2009 prin care s-a dispus sancționarea cu destituirea din poliție ca sancțiune disciplinară.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei dispoziții respinsă prin Dispoziția IGPR nr.1637/28.05.2009.
De asemenea, prin Dispoziția S/225/29.05.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu IPJ
Reclamantul a introdus și acțiune pentru anularea actelor administrative, înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Cluj.
Potrivit art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, se poate dispune suspendarea actului administrativ în condiții bine justificate, cu condiția existenței urgenței și a formulării plângerii prealabile.
În privința condiției prev. de art.7 din Legea nr.554/2004 aceasta este îndeplinită, nu s-a justificat urgența, deoarece aspectele invocate de reclamant nu au fost demonstrate, astfel acesta a fost notificat în data de 26.05.2009 de neplata unor credite bancare, dar la acea dată reclamantul primise salariul pe luna mai, întrucât dispoziția Șefului IPJ C nr.15 a fost emisă in data de 07.05.2009, astfel încât reclamantul beneficia de salariul primit pe luna anterioară când își îndeplinise atribuțiile de serviciu.
De altfel, acest motiv nu va putea fi luat in considerare pentru că în aceste condiții orice funcționar public va putea să invoce imposibilitatea achitării unor credite bancare ca și caz de urgență pentru suspendarea actului administrativ, situație care ar lipsi actul administrativ de efectele sale executorii.
În privința neplății chiriei nu s-a depus la dosarul cauzei un contract de închiriere înregistrat la finanțe din care să reiasă că reclamantul ar fi avut în chirie un anume spațiu, în contestația formulată reclamantul arată că efectuează naveta pe ruta H-C-N, iar in privința aspectelor familiale referitoare la încheierea unei căsătorii, acest lucru nu este dovedit și nici nu poate constitui o cauză pentru a se suspenda de urgență actele administrative atacate.
De asemenea, cazul bine justificat nu a fost demonstrat probator pentru că aspectele invocate, respectiv contradicție între măsurile disciplinare, încălcarea dreptului la apărare, necomunicarea Dispoziției nr.15/07.05.2009 nu reies din actele depuse la dosar.
Totodată, reintegrarea prin repunerea in funcția publică deținută este un capăt de natura fondului cauzei ce constituie obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj, fiind un capăt de cerere inadmisibil într-o cerere de suspendare a actului administrativ.
Prin urmare, tribunalul a respins cererea ca nefondată, în conformitate cu art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ca inadmisibilă raportat la petitul de reintegrare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate și rejudecând litigiul în fond potrivit competenței sale, solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs dacă constată că este competentă să soluționeze cauza și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea.
În motivarea recursului reclamantul arată că, prin cererea de chemare în judecată a pârâțilora solicitat instanței de fond ca prin hotărârea ce seva pronunța sa dispună:
1. -suspendarea executării actului administrativ unilateral la pronunțarea instanței de fond-respectiv:
a-Dispoziția Sefului Inspectoratului de Poliție Județean C nr.15din data de 07.05. 2009 prin care s-a dispus sancționarea disciplinara cu "DESTITUIREA DIN POLIȚIE și
b-Ordin/Dispoziția nr.S/255 din 29.05.09 - de încetare a raporturilor de serviciu cu IPJ
2.și pe care de consecință reintegrarea acestuia prinrepunerea în funcția publica deținuta, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivele invocate în susținerea cererii de suspendarea executării actului de destituire din poliție și repunerea în funcția publică deținută până la pronunțarea instanței de fond, au fost și sunt în continuare următoarele:
-aceasta măsură abuziva si nelegala de sancționare îi prejudiciază în mod grav situația financiara, prin crearea unei pagube iminente,
- neprimirea drepturilor salariale la care eram îndreptățit sunt în imposibilitatea achitării creditelor bancare obținute la BRD fiind convins că obține salariu și le va achita", fiind în prezent în imposibilitatea achitării debitelor, fiind notificat în acest sens la data de 25.05.09,și ulterior imposibilitatea plații chiriei si implicit de resursele necesare asigurării existentei zilnice. intenționam ca în perioada următoare( luna septembrie 2009) să se căsătorească, aspect care, constatând situația lui financiară, în caz de nesuspendare administrativ, este nevoit să o amâne.
- dacă instanța va dispune anularea actului administrativ și repunerea în dreptului, acest lucru va fi cu siguranții după o perioadă destul de lungii, iar în această perioadă în imposibilitatea asigurării mijloacelor de existenții și plata creanțelor.
Consideră ca situația care mi s-a creat prin destituirea nelegala si netemeinica din politie reprezintă un caz bine justificat si care impune aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ si înlaturarea de urgenta a efectelor actului administrativ care îmi prejudiciaza grav interesele.
În drept a motivat acțiunea pe dispozițiile art.14din Legea nr. 554/2004 modificată.
Reclamantul a mai solicitat acest lucru deoarece, așa cum am arătat în cerere, aceste înscrisuri, nu i-au fost comunicate deși era obligatoriu acest lucru, fiindu-mi comunicată doar o adresă și nu dispoziția efectivă de destituire pe care să o pot contesta.
Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut faptul că, potrivit art. 14 rap. la art. 15 din Legea nr.554/2004, se poate dispune suspendarea actului administrativ În condiții bine justificate, cu condiția existenței urgenței și a formulării unei plângeri prealabile.
In privința condiției prev.de art.7 din Legea nr. 55/2004 aceasta este îndeplinită, nu s-a justificat urgența, deoarece aspectele invocate de reci amant nu au fost demonstrate, astfel acesta a fost notificat în data de 26.05.2009, de neplata unor credite bancare dar la aceea dată reclamantul primise salariul pe luna mai, întrucât Dispoziția Șefului C nr. 15 fost emisă în data de 07.05.2009, astfel încât s-a apreciat că am beneficiat de salariul primit pe luna anterioară când își îndeplinise atribuțiunile de serviciu.
De altfel instanța de fond a apreciat, în mod nejustificat că acest motiv nu va putea fi luat în considerare pentru că în aceste condiții orice funcționar public va putea să invoce imposibilitatea achitării unor credite bancare ca și caz de urgență pentru suspendarea actului administrativ, apreciind că astfel de situații ar lipsi actul administrativ de efectele sale executorii.
In privința neplății chiriei se arată că nu s-a depus la dosar un contract de Închiriere Înregistrat la Finanțe din care să reiasă că ași fi avut în chirie un anume spațiu, motivând în contestația formulată că efectuez naveta pe ruta H - C-
In privința aspectelor familiale referitoare la încheierea unei căsătorii, s-a reținut că acest lucru nu este dovedit și nici nu poate constituii o cauză pentru a se suspenda de urgență actele administrative atacate.
Instanța a reținut faptul că, cazul bine justificat nu a fost demonstrat probator pentru că aspectele invocate - respectiv contradicție între măsurile disciplinare, încălcarea dreptului la apărare. necomunicarea Dispoziției nr. 15/07.05.2009, nu reies din actele depuse la dosar.
La fel instanța a reținut că reintegrarea prin repunerea în funcția publică deținută este un capăt de natura fondului cauzei ce constituie obiectul dosar nr- a Tribunalului Cluj, fiind un capăt de cerere inadmisibil într-o cerere de suspendare a actului administrativ.
Prin urmare tribunalul a respins cererea ca nefondată în conformitate cu alin. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ca inadmisibilă raportat la petitul de reintegrare.
In cuprinsul sentinței, se face mențiunea că, sentința poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea din ședința publică din 03.07.2009.
Sentința civilă pe care o atac cu recurs, mi-a fost comunicată la domiciliu prin postă la data de 03.08.2009.
Conform prevederilor art. 14 alin.4 din Legea nr.554/2004, hotărârile pronunțate în prima instanță pot fi atacate cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, fiind deci în termenul legal de declarare a recursului.
Apreciază faptul că, sentința instanței de fond este nelegală, netemeinică, dată fără să se fi avut în vedere, analiza în mod temeinic, justificat și unitar toate probele invocate de mine.
a - Astfel instanța de fond, a apreciat că nu s-a justificat urgența deoarece aspectele invocate nu au fost demonstrate, astfel se reține că am fost notificat la data de 26.05.09 de neplata unor credite bancare, dar la data de 07.05.2009 când a fost emis ordinul, am beneficiat de salariu, pe luna anterioară, neconstituind un caz de urgență.
A învederat instanței de fond prin reprezentantul meu legal, dar nu s-a menționat în conținutul sentinței, faptul că,plata salariului în cadrul I se face în data de 14 lunii în curs, pentru luna precedentă. Astfel că, a primit ultimul salariul în 14.05.09 aferent lunii aprilie 2009, apoi având în vedere Dispoziția nr. 15 din 7.05.09 prin care s-a dispus destituirea, nu a mai primit salariul pe luna mai 2009, motiv pentru care, am fost în imposibilitatea achitării ratei scadente a creditului, motiv pentru care, la 26.05.09 și ulterior așa cum am depus și altă notificare, a fost și este în imposibilitatea achitării acestuia.
A învederat instanței dar la fel nu s-a reținut și menționat faptul că, obținerea creditului bancar a fost strict determinat de obținerea unor venituri salariale, în funcție de cuantumul acestor venituri salariale fiind acordat și cuantumul creditului bancar.
In prezent nu beneficiez de alte venituri, nu beneficiez nici de ajutor de șomaj, nu are alte calificării, deoarece la vârsta mea de 22 de ani, a fost primul serviciu și prima calificare pe care o are, neavând posibilitatea de a mă angaja deoarece nu are nici o altă calificare.
Și acest aspect a fost menționat și susținut de către mine prin apărătorul ales, dar la tel nu este menționat și reținut în cuprinsul sentinței și implicit neluat în considerare.
- Aceste aspecte, apreciază că nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, însă sunt justificate în ceea ce privește urgența suspendării actului întrucât suntn imposibilitatea achitării creditelor bancare obținute la BRD,fiind convins că obțin salariu și le voi achita" fiind în prezent în imposibilitatea achitării debitelor, fiind notificat în acest sens la data de27.07.2009.
Rata lunară de 150 Euro ce reprezintă valoarea creditului este o sumă considerabilă,chiar dacă aș beneficia de ajutor de șomaj, nu ar acoperii valoarea ratei, tară a mai lua în considerare veniturile necesare întreținerii mele și a viitoarei familii.
Apreciază că instanța, în mod nejustificat a reținut că orice funcționar public ar putea să invoce imposibilitatea achitării unor credite ca și caz de urgență pentru suspendarea actului administrativ.
Este adevărat că pentru a se prezenta la serviciu era necesar să facă naveta pe ruta H - C-N, aspect care la fel îmi crea cheltuieli suplimentare.
Dacă toate aceste aspecte ar fi fost avute în vedere de către instanța de fond, apreciindu-le unitar și în actualul context socio-economic, ar fi constatat cu siguranță, văzând și vârsta mea și lipsa altei calificări sau a unei alte profesii, că există o urgență bine justificată și admitea cererea de suspendare a executării actului de demitere, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul de anulare a actului administrativ.
- In sentința instanței de fond, în mod netemeinic se face mențiunea referitoare la mențiunea că nu a fost demonstrat probator cazul bine justificat, respectiv contradicția între măsurile disciplinare, încălcarea dreptului la apărare, necomunicarea Dispoziției nr. 15/07.05.09, aspecte ce nu reies din actele depuse la dosar.
Si aceste motive invocate de instanța de fond nu sunt temeinice, deoarece, cererea de suspendare a actului administrativ, cât și la aceea de anulare a acestuia, am anexat toate documentele și înscrisurile care mi-au fost comunicate și pe care le dețin, așa cum de altfel sunt menționate și depuse în anexă.
Din analiza acestora, rezultă cu certitudine neconcordanța dintre măsurile disciplinare dispune prin comunicările nr. -/16.04.09, de constituire a unui nou consiliu, comunicare nr. -/29.05.09 de respingere a contestației.
Actul administrativ Dispoziția nr. 15/7.05.09 de destituire nu mi-a fost comunicată, fiind depusă la dosarul cauzei doar după solicitarea instanței făcută la termenul din 12 iunie 2009. acesta fiind depus doar pentru termenul din 03.07.2009, odată cu dosarul de cercetare disciplinară care în mod nejustificat, conține acte cu caracter secret deși conf. 400, actele de cercetare disciplinară nu constituie secret de serviciu.
Și lipsa de temeinicie a acestui ultim aspect invocat de instanță referitoare la actele depuse la dosar, care apreciez că nici nu au fost cercetate și apreciate în mod unitar cu celelalte probe care cu certitudine constituie un caz de urgență și implicit de admisibilitate a cererii de suspendarea executării actului administrativ de destituire din poliție.
- Cu privire la cererea de reintegrare în funcția publică, dacă se are în considerare respingerea cererii de suspendare, aceasta este într-adevăr inadmisibilă, însă a fost formulată ca fiind o consecință implicită a admiterii cererii de suspendare a actului respectiv de reintegrare în funcția publică deținută, până la pronunțarea sentinței în fond a cererii de anulare a acestuia. Analizând în totalitate toate probele administrate, dând o interpretare unitară, temeinică și legală a acestora, având în vedere așa cum am mai arătat situația personală și socială actuală, garantarea dreptul constituțional la muncă, apreciez că sentința instanței de fond este netemeincă, nelegală, subiectivă, dorind a se da dreptate sau crezare motivelor invocate de o altă instituție publică și nu oricare,apreciez că există situațiile prev. de art. 304 pct.6-9 din civ.Cod Penal, motiv pentru care solicită instanței de recurs: admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate și rejudecarea litigiului în fond cu admitereașisuspendarea executării actului administrativunilateral până la pronunțarea instanței de fond si pe care de consecință repunerea în funcția publica deținuta, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2010, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C, a solicitat respingerea recursului formulat de recurent, menținerea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii recurentului de suspendare a aplicării sancțiunii până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj.
Recurentul a înregistrat la data de 27 ianuarie 2010 concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință solicită modificarea acestei hotărâri în sensul de a se dispune admiterea cererii de suspendare a actelor administrative: dispoziția nr.15/07.05.2009 emisă de Șeful IPJ C și ordinul/dispoziția nr. S/255/ 29.05.2009 de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea l-a găsit nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Raportat la procedura de suspendare pe cale judiciară a actelor administrative și la necesitatea de a analiza doar condițiile prevăzute la art. 14 corelat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a realizat în totul funcția sa de jurisdicție.
Curtea notează de la început că în sistemul contenciosului administrativ român simpla contestație de anulare a actului administrativ pretins vătămător nu conduce automat la suspendarea actului.
Dimpotrivă, legea pune la dispoziția persoanei ce se pretind vătămată prin actul administrativ respectiv procedura suspendării judiciare temporare a efectelor actului administrativ.
În cadrul acestei proceduri judecătorul nu se pronunță automat asupra suspendării actului administrativ a cărui legalitate se contestă, simpla contestare, așa cum s-a spus, nu conduce automat la suprimarea efectului executoriu.
Și este așa, deoarece principiul ce guvernează teoria actului administrativ este caracterul executoriu prin el însuși (self-executing).
Pentru ca instanța să decidă dacă actul administrativ poate fi temporar suspendat este necesar ca în termenii art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dovedească existența în prealabil a contenciosului de anulare a actului administrativ iar apoi să fie demonstrată existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Sub primul aspect, atât recurentul cât și instanța de fond au reținut că pe rolul Secției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, în dos. nr-, se află înregistrată acțiunea în anulare a Dispoziției Șefului IPJ C nr. 15/07.05.2009 prin care sa dispus sancționarea recurentului cu destituirea din poliție ca sancțiune disciplinară, a Dispoziției nr. 1637/28.05.2009 emisă de IGPR prin care s-a respins contestația formulată pe cale administrativă precum și a Dispoziției S/225/29.0.5.2009 emisă de IPJ C prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu această unitate.
Cercetând sentința atacată, Curtea observă că instanța de fond a realizat o cercetare a motivelor invocate de recurent prin prisma celorlalte două condiții ce se impun a fi analizate în contextul acestui litigiu: existența cazului bine justificat și prevenire producerii unei pagube iminente.
Având în vedere dimensiunea motivelor de recurs sub aceste aspecte, Curtea va proceda la o reanalizare a acestora ținând seama și de considerațiile Tribunalului.
Sub un prim aspect, invocarea faptului că actele administrative atacate cuprind măsura abuzivă și ilegală de destituire din poliție, mai ales plecând de la susținerea că inconsecvența și dispunerea unor măsuri de sancționare disciplinare contradictorii de către IGPR conduc la concluzia că faptele nu constituie abateri disciplinare grave care să ducă la dispunerea celei mai grave sancțiuni disciplinare de destituire din poliție, presupune analiza de fond a actelor și probatoriului dosarului. Chiar și critica punctuală a încălcării dreptului la apărare și viciile de comunicare a unora din actele administrative presupun analize de fond, mai precis tranșarea cazului.
Or, această analiză este incompatibilă cu examinarea cererii de suspendare prin prisma reținerii existenței cazului bine justificat. În adevăr, conform art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat presupune existența unor împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Elementele de fapt și de drept evocate de recurent cu privire la procedura administrativ urmată în soluționarea contestației prealabil sesizării instanței nu creeazăper seo îndoială serioasă care ar conduce la nelegalitatea actelor săvârșite în cursul procedurii. Nu s-au adus elemente concrete din care să rezulte că practica administrativă urmată în ceea ce privește tratamentul disciplinar de către IGPR și IPJ C ar conduce la concluzia că faptele de care este acuzat recurentul nu constituie abateri disciplinare grave care să ducă la dispunerea celei mai grave sancțiuni disciplinare.
Aceste chestiuni sunt legate în principal de analiza în concret a împrejurărilor legate de faptă și făptuitor și a celorlalte circumstanțe pe care legea specială le prescrie în tratamentul sancționator.
A alega că dacă în analiza unei cauze disciplinare s-au dispus pentru aceleași abateri disciplinare două măsuri contradictorii câtă vreme cauza disciplinară a fost analizată atât de comisia de disciplină în procedura obișnuită cât și în calea contestației nu înseamnă neapărat că suntem în prezența unei ilegalități ci autoritatea administrativă cu atribuții de control ierarhic și-a exercitat anumite prerogative ce țin de rolul și poziția sa în economia unui astfel de litigiu.
În lipsa altor elemente concrete, Curtea reține că actele contestate și a căror suspendare se solicită nu sunt rodul unor nelegalități crase, manifeste, care să pună la îndoială prezumția de legalitate a actului și să conducă neapărat la reținerea cazului bine justificat așa cum este descris de legiuitor.
Nici asupra aspectelor ce vizează încălcarea dreptului la apărare sau necomunicarea actelor administrative, Curtea nu poate reține elemente certe care să conducă la aceeași concluzie.
Cât privește existența condiției pagubei iminente în accepțiunea dată de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea are în vedere că în cauză se cere ca executarea actului administrativ să producă un prejudiciu material viitor și previzibil.
Este evident că aplicarea și executarea sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție presupune lipsirea de temei legal a continuării activității de polițist cu tot cortegiul de consecințe, implicit absența îndemnizării persoanei sancționate.
Împrejurarea că anterior tratamentului disciplinar reclamantul a contractat credite bancare pe care după destituirea din poliție nu le mai poate onora nu este în sine o justificare a reținerii condiției pagubei iminente.
În cazul încetării raportului de funcție publică, funcționarul public este lipsit de venituri și este evident că acestuia i se creează un prejudiciu. Plecând de la această ipostază în cadrul contenciosului de funcție publică legiuitorul ar fi trebuit să prevadă expres suspendarea executării măsurii de încetare a raportului de serviciu pe parcursul contestației la organul administrativ și la instanță. Cum o atare dispoziție legală nu există, în astfel de cazuri condiția pagubei iminente trebuie cercetată cu mai multă rigoare, respectiv această condiție va fi îndeplinită doar în cazuri speciale, care reclamă cu necesitate înlăturarea efectelor temporare a actului administrativ contestat.
În speță, Curtea reține că plata creditului era angajată anterior dispunerii măsurii destituirii din poliție, nefiind astfel pentru reclamant o situație specială și exorbitantă. Reclamantului nu i s-a interzis dreptul de a presta munca în orice domeniu ci numai în munca de poliție prin urmare lipsirea de veniturile din munca de polițist nu este în sine un element care să certifice existența condiției pagubei iminente.
Aspectele de fapt cu privire la imposibilitatea plății chiriei și a asigurării resurselor necesare traiului ale reclamantului și a viitoarei soții sunt aspecte care ce nu au fost probate, iar pe de altă parte au același regim ca și cel descris anterior sub aspectul absenței condiției speciale cerută de lege pentru a opri efectele actului administrativ atacat.
În fine critica privind soluția dată cererii de repunere în funcție apare nefondată. Așa cum a reținut instanța de fond, această solicitare poate fi formulată doar pe calea acțiunii de fond, după cum rezultă explicit din conținutul art. 106 alin.2 din Legea nr. 188/1999.
De altfel, Curtea reține că o atare măsură nici nu este compatibilă cu instituția suspendării efectelor actului administrativ de destituire, deoarece în ipoteza în care actul administrativ nu a fost executat în toate elementele sale și este ulterior suspendat, funcționarul public păstrează funcția și postul și nu se pune problema ca în urma suspendării să se realizeze o reînvestire a funcționarului public în temeiul hotărârii judecătorești.
Față de cele ce preced, Curtea reține că recursul este nefondat sens în care în temeiul art. 14 și 15 corelat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge ca atare, cu consecința menținerii sentinței atacate completată de argumentarea Curții din precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2040 din 03.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.SM.
5 ex./22.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Delia Marusciac
