Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3068/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.3068

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.10.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Radu Ionel

GREFIER - -

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, G și -, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind reclamanții.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că pentru acest termen, pârâtul a depus la dosar întâmpinare. Se mai învederează instanței faptul că s-a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu formulată de.

Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție depuse la dosar.

Pârâtul, prin consilier juridic, arată că nu se opune admiterii în principiu a acestei cereri de intervenție.

Curteadupă deliberare, respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.

Pârâtul, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri sau probe de solicitat în cauză.

Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei de interes invocată de pârât prin întâmpinare și pe fondul cauzei.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei de interes conform motivelor invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondate.

CURTEA,

Prin cererea formulată la data de 18.07.2009 reclamanții, G și - au solicitat instanței suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009, emis de pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin actul atacat s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând să se păstreze și pentru viitor.

În acest mod se procedează la o reducere salariului, fapt care contravine pe de parte, art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și este de natură să înfrângă dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile.

În plus, actul atacat dispune cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 în condițiile în care emiterea actului s- făcut în luna iulie 2009 încălcându-se principiul neretroactivității legii.

Actul are ca temei OUG nr. 79/2009 în condițiile în care acest act normativ se referă la plățile restante nu la salariul lunar.

Suspendarea nu putea fi dispusă sine die, fiind posibilă doar pe durată determinată.

În ceea ce privește paguba iminentă se arată că prin actul atacat se aduce atinge atingere unor drepturi patrimoniale ale reclamanților.

În cauză a fost formulată o cerere de intervenție principală de către, prin care s-a solicitat suspendarea executării aceluiași ordin, cu o motivare identică. Cererea a fost pusă în discuție și respinsă în ședința publică din 06.10.2009, Curtea având în vedere că titularul cererii nu poate interveni în nume propriu într-un litigiu întemeiat pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din aceeași lege.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei de interes, întrucât ordinul fost deja suspendat prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La dosar s-au depus, în copie, ordinul a cărei suspendare se solicită și dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Analizând actele dosarului, Curtea va respinge excepția invocată de pârât, reținând că acesta nu a făcut dovada că efectele actului în discuție au fost suspendate anterior pe cale judiciară, printr-o hotărâre opozabilă reclamanților, situație în care nu se poate vorbi de lipsa interesului în promovarea prezentei acțiuni.

În ceea ce privește suspendarea actului, Curtea constată că potrivit Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Așadar, pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiții, respectiv, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 lit. t) "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Prin pagubă iminentă se înțelege, potrivit art. 2 lit. ș) "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Așadar o astfel de cerere de suspendare poate formula orice persoană vătămată prin actul administrativ, iar suspendarea se dispune în raport de un element obiectiv (cazul bine justificat) și de un element subiectiv (paguba iminentă). Suspendarea se dispune până la soluționarea pe fond acțiunii persoanei respective. În aceste condiții, orice persoană vătămată este îndreptățită să formuleze o astfel de cerere independent de demersurile întreprinse de alte persoane vătămate.

Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă și excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.

Pe fond, se constată că ambele condiții necesare pentru suspendarea actului atacat sunt îndeplinite.

Pe de parte, se observă că actul atacat intră la primă analiză în contradicției cu dispoziții din hotărâri judecătorești executorii.

De asemenea, actul atacat pare fi în conflict cu disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 operându-se diminuare drepturilor salariale ale magistraților.

În plus, se observă că în susținerea actului se invocă disp. OUG nr. 71/2009, însă dispozițiile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul că s-ar referi la suspendarea plății unor drepturi viitoare ci prin această ordonanță s- reglementat procedura de plată unor drepturi restante, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Dacă pentru plata acestor drepturi restante se poate concepe procedură de eșalonare în considerarea efectelor plății sumelor acumulate în timp asupra bugetului de stat nimic nu îndreptățește Guvernul să acumuleze noi restanțe prin amânarea plății drepturilor curente. OUG nr. 71/2009 nu conține nicio prevedere cu privire la modul de efectuare a plăților curente ci doar cu privire la datoriile restante.

În ceea ce privește paguba iminentă, se constată că actul atacat are consecințe patrimoniale negative asupra reclamanților producându-se lună de lună diminuare a drepturilor salariale.

Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă excepția și să admită acțiunea așa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de interes.

Admite acțiunea formulată de reclamanții, G și -, cu domiciliul ales în Pitești, bd. - nr. 47, județul A, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, bd. - nr. 12, sector 5.

Suspendă executarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, emis de pârât.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Președinte:Radu Ionel
Judecători:Radu Ionel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3068/2009. Curtea de Apel Bucuresti