Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 31/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 31/CA
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta -, domiciliată în M,-, -.B,.30, în contradictoriu cu pârâtul - MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sect.3, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.01.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheierea ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.01.2010, pentru când:
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1463/36/26.10.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Ordinului nr. 1942 din 8.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
- suspendarea ordinului menționat până la soluționarea irevocabilă a cauzei;
- obligarea pârâtului la reintegrarea pe funcția deținută anterior;
- obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1942/08.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B i-a fost acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare începând cu data de 12.10.2009, iar la expirarea perioadei de preaviz încetează aplicabilitatea Ordinului nr.1008/28.05.2009 al și Contractul de management nr. 010 /28.05.2009 privind eliberarea din funcția de director coordonator al Oficiului Județean pentru Studii și Ordinul nr.1942/08.10.2009 a avut ca temei juridic prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, art. 9 alin.1 lit.h din Contractul de management nr. 010//28.05.2009 și HG nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea, art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.
Solicită să se constate faptul că niciunul din motivele invocate în ordinul menționat nu este fondat și ca atare solicită anularea acestuia.
Arată reclamanta că a îndeplinit funcția de director al Oficiului Județean pentru Studii și C din data de 01.10.2002 prin Decizia nr.71/1 în baza rezultatului concursului susținut la data de 25.09.2002.
Prin Decizia nr.29/24.04.2009 în baza adresei nr. -/ 23.04.2009 potrivit prevederilor art. III alin.1 și art. III alin.11 din OUG nr. 37/2009 a fost trecută din funcția de conducere de director în funcția de execuție - agrochimist.
Cu toate că OUG nr. 37/2009 în baza căreia a fost suspendată din funcție și trecută pe o funcție de execuție a fost declarată neconstituțională, arată reclamanta că a participat la un nou concurs susținut în cadrul și a fost numită prin Ordinul nr. 1008/28.05.2009 în funcția de director coordonator al oficiului Județean pentru Studii și C pe o perioadă de maxim 4 ani.
În baza acestui ordin a încheiat un Contract de management sub nr. 010//28.05.2009 prin care la art. 3 se prevede ca durată a contractului o perioadă de 1 an.
În acest contract de management la art. 9 se prevede că are loc încetarea contractului în anumite situații enumerate de la lit.a - expirarea perioadei pentru care a fost încheiat (1 an în speța de față), până la lit.h - în alte situații prevăzute expres de lege.
Cum până în prezent nu există o lege care să prevadă în mod expres cazul de încetare a contractului de management, contractul este în vigoare cel puțin până la data de 28.05.2010.
Dacă se va lua în calcul faptul că OUG nr. 105/2009 art. IV desființează unele funcții publice, solicită să se constate că prin Ordinul nr. 1942/ 08.10.2009 s-au încălcat prevederile art. 65 din Codul muncii întrucât cu toate că prin OUG nr. 105/2009 la art. IV se prevede desființarea postului pe care l-a ocupat, acesta încalcă prevederile art. 65 pct.2 din, în sensul că desființarea locului de muncă nu numai că nu este efectivă, dar nu are nicio cauză reală și serioasă.
Arată că la data de 21.10.2009 a fost susținut un nou concurs în cadrul pentru ocuparea postului de director coordonator la Oficiului Județean pentru Studii și
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea celor afirmate, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv ordinul nr. 1942/08.10.2009, Contractul de management 010/28.05.2009, Ordinul nr. 1008/28.05.2009, Deciziei nr. 29/24.04.2009; Decizia nr. 71/1/01.10.2002.
Pârâtul legal citat a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul că prin Ordinul nr. 1008/28.05.2009, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator în cadrul Oficiului Județean de Studii și C, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale în baza OUG nr. 37/2009, iar aceasta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr. 010 /28.05.2009.
Contractul de management încheiat prevede la art. 9 lit. "H" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".
OUG nr. 37/2009 a fost abrogată de OUG nr. 105/2009 și totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar ca, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin.(1), (4) și dispoziția art. V din OUG nr. 105/2009, având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Dat fiind faptul că postul de director coordonator în cadrul oficiului Județean de Studii și C, a fost desființat în mod legal s-a emis Ordinul nr.1942/08.10.2009 prin care reclamantei i s-a acordat preaviz.
În opinia pârâtului, legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile.
Consideră pârâtul că acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.
Cum, în cadrul soluționării cererii de suspendare nu poate fi antamat fondul cauzei, putându-se efectua numai o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că s-ar ajunge ca legalitatea actului administrativ să fie cercetată de o altă instanță, decât cea învestită cu acțiune în anulare, și cum, oricum, reclamanta nu invocă nici un motiv de nelegalitate, solicită să se constate că, prin prisma acestui considerent, cererea este neîntemeiată.
Mai arată pârâtul că nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
Prim urmare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut în aplicarea imediată a acesteia. Cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicarea și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.
acordată interesului public față de cel privat, nu în detrimentul celui din urmă, ci ca o sumă a intereselor private comune și ca o garanție a respectării tuturor intereselor private care a putea veni în contradicție asupra cărora trebuie să prevaleze interesul comun, este motivul care înlătură orice răspundere.
Întrucât capetele de 2 și 3 sunt accesorii primului capăt de cerere, în baza acelorași argumente expuse, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.
Prin Încheierea nr.556/CA din 13.11.2009, instanța a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca rămasă fără obiect, pentru considerentele menționate în încheiere.
În ședința publică din 09.12.2009, reclamanta a depus la dosar note prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local publicată în Of.668/06.10.2009.
În opinia reclamantei act normativ încalcă prevederile art. 115 alin.(4) și (6), art. 41 alin.(1), art. 16 alin.(1) și art. 120 alin.(1) din Constituția României, art. 2, 7 și 21 pct.2 din Declarația Universală a drepturilor Omului precum și prevederile pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale precum și ale Direcției nr. 2000/78/CE privind egalitatea la locul de muncă, pentru considerentele expuse în cerere.
În ședința publică din 20.01.2010, reclamanta, prin apărător, a arătat că nu înțelege să mai susțină excepția de neconstituționalitate invocată.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, Curtea constată că acțiunea reclamantei este fondată.
Astfel, prin Ordinul nr. 1942/08.10.2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus ca, începând cu data de 12.10.2009, reclamantei, director coordonator în cadrul Oficiului județean pentru studii pedologice și agrochimice C, să i se acorde preaviz de 15 zile lucrătoare, la expirarea perioadei de preaviz urmând să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr.1008/28.05.2009 și contractul de management nr.010//28.05.2009.
La emiterea actului administrativ menționat s-au avut în vedere: art. 65 alin.1 din Codul muncii, art. 9 alin.1 lit.h din Contractul de management nr. 010//28.05.2009 și HG nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea, art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.
Astfel, art.9 lit.h din contractul de management prevede situația încetării contractului în alte situații prevăzute expres de lege, iar potrivit art.65 (1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul arată că art.9 lit.h din Contractul de management nr.26/15.08.2009 prevede printre cauzele de încetare a contractului și "situațiile prevăzute expres de lege", iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, astfel că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Curtea constată că pârâtul nu a arătat în mod concret acea "situație prevăzută expres de lege" care ar fi putut justifica măsura luată.
Nu se poate susține că OUG nr.105/2009 a impus încetarea contractelor de management încheiate în temeiul OG nr.37/2009, după cum nu se poate susține nici faptul că prin abrogarea OG nr.37/2009 și prin declararea ca neconstituțională a legii de aprobare a acestei ordonanțe a operat desființarea funcției reclamantei. Dată fiind incoerența actelor normative adoptate, precum și deciziile de neconstituționalitate date de Curtea Constituțională cu privire la acestea, instanța consideră că pârâtul trebuia să facă dovada reducerii concrete și reale a funcției reclamantei.
Aceasta, deoarece contractul de management are natura unui contract de muncă, astfel că orice modificare a raporturilor de muncă trebuie să fie justificată și să respecte drepturile legitime ale angajatului, prin urmare, măsura de încetare a contractului de management întemeiată pe o situație prevăzută expres de lege este nelegală, și se va dispune anularea ei.
De asemenea, ca o consecință a anulării ordinului, instanța va dispune și repunerea reclamantei în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția avută cu plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiuneaîn contencios administrativformulată de reclamanta, domiciliată în M,-, -.B,.30, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sect.3.
Anulează Ordinul nr. 1942/08.10.2009 emis de pârât.
Obligă pârâtul la reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului anulat.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută.
Obligă pârâtul la plata sumei de 2.000 lei în favoarea reclamantei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnored.hot.jud. - -
4 ex./ 12.03.2010
01 Februarie 2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
