Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 313
Ședința publică de la 25 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării deciziei nr.731 din 14 mai 2009 emisă de Directorul General al Agenției De Plăți și Intervenție pentru Agricultură (), formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, -ab,.a,.20, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de avocat și pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru reclamantul depune un certificat de concediu medical.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Consilier juridic pentru pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ solicită admiterea excepțiilor și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, depune un certificat de grefă privind formularea de către reclamant a unei plângeri împotriva aceleiași decizii și susține că au fost formulate 3 plângeri împotriva deciziei contestate în cauza de față. Potrivit art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004 nu se pot formula mai multe cereri de suspendare împotriva aceleiași decizii, în aceste condiții cererea de suspendare de față fiind inadmisibilă.
Invocă și excepția de litispendență potrivit art.163 Cod pr. civilă și trimiterea cauzei la instanța mai întâi investită.
Apărătorul reclamantului, avocat susține că nu au fost formulate trei cereri de suspendare împotriva aceleiași decizii, astfel că nu există autoritate de lucru judecată. Arată că s-a formulat o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, contestația pe fond a deciziei și cererea de față formulată în baza art.15 din Legea nr.554/2004. Astfel, deși sunt aceleași părți, temeiurile juridice sunt diferite și nu există autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția litispendenței, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.163 Cod pr. civilă.
Referitor la admisibilitatea cererii arată că sunt îndeplinite cerințele art.15 din Legea nr.554/2004, cererea întemeiată pe prevederile art.14 din aceeași lege fiind respinsă, însă condițiile existe la acel moment fiind diferite.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ contestat, susținând că sunt îndeplinite condiții privind existența unei cauze pe rol ( dovadă fiind certificatul depus la acest termen) și existența cazului bine justificat.
Cu privire la cazul bine justificat, consideră că acesta este determinat de calitatea instituției și calitatea persoanei, în sensul că având în vedere legile speciale în baza cărora funcționează, aceasta nu face parte din categoria serviciilor publice deconcentrate la care face referire nr.OG37/2009, deoarece denumirea instituției nu figurează în anexele acestei ordonanțe și întrucât nu face obiectul OG37/2009, reclamantul nu îndeplinea condițiile cerute de ordonanță.
Arată că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a nr.OG37/2009, ceea ce este în favoarea reclamantului, astfel că trebuie să se dispună suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Susține că în temeiul Legii nr.304/2004 se actualizează anual de către Primul Ministru lista serviciilor publice deconcentrate, însă în niciun an Centru Județean nu a figurat pe aceste liste.
În ceea ce privește paguba iminentă susține motivele arătate în acțiunea introductivă, considerând că acțiunea are obiect întrucât reclamantul nu a acceptat un alt post, astfel că justifică și un interes în promovarea acțiunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul pârâtei susține că există autoritate de lucru judecat întrucât reclamantul a formulat mai multe cereri ce fac obiectul dosarelor nr-, nr- și cel ce face obiectul cauzei de față.
Pe fondul cauzei, consideră că nu s-a făcut dovada îndeplinire cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, conform art.14 din Legea nr.554/2004, iar reclamantului i s-a făcut o ofertă pentru un alt post, o funcție similară, astfel că nu există o pagubă iminentă.
În concluzie, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ constând în Decizia nr. 731/14.05.2009.
Se arată că prin decizia mai sus menționată s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz.
Reclamantul precizează că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă impusă de prevederile legale și că cererea sa îndeplinește condițiile privind existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la existența cazului bine justificat se arată că există mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
Precizează reclamantul că Centrele județene ale nu pot fi apreciate ca fiind servicii publice deconcentrate ale ministerelor sau al altor organe ale administrației publice, astfel că invocarea OUG 37/2009 la emiterea deciziei în considerarea calității sale de pretins conducător al unui serviciu public deconcentrare lipsită de suport legal.
Arată reclamantul că funcția de conducere de director executiv ocupată de el la Centrul Județean D al nu este o funcție vizată de prevederile OUG 37/2009, cât timp noua funcție de director coordonator ce urma să înlocuiască funcția pretins desființată prin ordonanță, va implica un raport juridic contractual încheiat între directorul coordonator și ministru și în nici un caz între directorul coordonator și centrul Județean și directorul general al agenției, astfel că în mod eronat au fost interpretate de emitentul actului administrativ prevederile OUG 37/2009, care în realitate nu vizează funcția ocupată de el.
Reclamantul precizează că și-n situația în care Centrul Județean s-ar putea considera un serviciu public deconcentrat, desființarea funcției ocupată de el nelegală, nefiind socotite prevederile imperative ale art. 100 din Legea nr. 188/1999 referitoare la reducerea justificată a unui post similar de natura celui desființat în termen de un an de la desființarea postului, întrucât desființarea postului nu se justifică din perspectiva faptului că atribuțiile aferente specifice acestuia nu se modifică în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului, respectiv referitoare la studii, condiții impuse de prevederile alin. 4 art. 100 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește paguba iminentă, reclamantul arată că acest act administrativ este de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent așa cum sunt aceste drepturi consfințite de prevederile constituționale, fiind apte a-i produce un important prejudiciu material dar și moral.
La 05.08.2009 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Intimata a invocat excepția puterii de lucru judecat, arătând că în dosarul nr- prin sentința nr. 238/15.06.2009 s-a respins cererea de suspendare a deciziei nr. 731/14.05.2009 emisă de Directorul general al.
S-a mai invocat și excepția litispendenței arătându-se că pe rolul Curții de Apel Craiova se află dosarele nr- în care s-a pronunțat sentința nr. 238/2009, prin care s-a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 731/14.05.2009, precum și dosarul nr- ce are termen la 29.09.2009 și prin care se solicită suspendarea aceluiași act normativ.
Cu privire la fondul cererii de suspendare, intimata arată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la legislația aplicabilă, instanta constată:
În ceea ce privește excepțiile invocate, cea a puterii de lucru judecat și litispendenței, instanta le apreciază neîntemeiate.
Astfel, cererea de suspendare a Deciziei nr. 731/14.05.2009 formulată de reclamant în dosarul nr- și în care a fost pronunțată sentința nr. 238/2009 prin care această cerere a fost respinsă, a fost întemeiată pe dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind făcută în cadrul procedurii prealabile.
Cererea ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată pe art. 15 din același act normativ, ce reglementează al doilea tip de suspendare, care poate fi solicitată odată cu acțiunea principală (prin aceeași cerere sau printr-o cerere separată).
Cum termenul juridic al cererilor (cauza) nu este identic, apreciază neîntemeiată atât excepția puterii de lucru judecat cât și excepția litispendenței, și-n consecință le va respinge.
În ceea ce privește cererea de suspendare, instanța o apreciază ca fiind nefondată.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Instanța constată că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Astfel, prin Decizia nr. 731/14.05.2009 emisă de directorul executiv al, funcția publică de conducere de director executiv al Centrului Județean, ocupată de reclamant, se desființează, acestuia încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz.
Decizia a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 188/1999, Legii nr. 1/2004, OUG nr. 37/2009.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. 1din Legea nr. 554/2004.
Fără a analiza legalitatea deciziei a cărei suspendare se cere, instanta apreciază că este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate cărora le sunt aplicabile dispozițiile OUG 37/2009.
Totodată, instanta constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, preavizul sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile sociale ce i se cuvin ceea ce înlătură singurul mijloc pin care-și asigură întreținerea, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
Mai precis, nu pot fi primite afirmațiile reclamantului în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, întrucât prin adresa nr. 13665/14.05.2009 a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de conducere de Serviciu Măsuri de sprijin - IT, asigurându-i-se acestuia un salariu aferent noii funcții, ceea ce îi dă posibilitatea să se întrețină.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a respinge cererea privind suspendarea actului administrativ formulata de reclamant in temeiul art.15 din aceasta lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr.731 din 14 mai 2009 emisă de Directorul General al Agenției De Plăți și Intervenție pentru Agricultură (), cu sediul în mun. B,-, sector 2, formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, -ab,. a,.20, județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.4//18.09.2009
26 August 2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
