Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 314/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 314
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal au lipsit reclamantul și pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Mad epus întâmpinare.
S-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada procedurii prealabile.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și văzând că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 22.05.2009 reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea Ordinului nr. 437 din 23.04.2009 emis de CNPAS prin care a fost eliberat din funcție de conducere de director executiv al CJP M, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 15.04.2009 a adresat Curții de APEL CRAIOVA cererea de chemare în judecată, în calitate de pârâți a Guvernului României, Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei și Casa Națională de Pensii, solicitând anularea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea actului prin care a fost eliberat din funcție, respectiv Ordinul 437/23.04.2009 emis de Casa Națională de Pensii și suspendarea executării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice și a actului prin care a fost eliberat din funcție și i-au încetat raporturile de serviciu, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei, depunând copii ale actelor respective.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat, motivat prin aceea că ordinul nu este motivat în fapt, și este întemeiat pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 împotriva căreia a formulat acțiune în anulare, unde a dezvoltat pe larg motive de nelegalitate și neconstituționalitate, dar și paguba iminentă reprezentată de lipsirea de venituri salariale corespunzătoare funcției.
A mai invocat în susținerea cererii și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, unde se arată că autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, trebuie să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
În drept, au fost invocate disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 05.06.2009 pârâtul Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepția conexității susținând că pe rolul instanței este înregistrată cauza cu nr- fiind îndeplinite cerințele art. 164 alin.1 pr.civ. excepția netimbrării, excepția prematurității prin nedepunerea dovezii privind îndeplinirea procedurii prealabile și excepția inadmisibilității prin neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, pârâtul susține că desființarea postului de director executiv deținut de reclamant a intervenit în temeiul legii, nefiind vorba de o încălcare a principiului stabilității în funcție a funcționarului public, că prin desființarea postului a avut loc o reducere efectivă de personal, fapt care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin.2 lit.b din Legea nr.188/1999 și că există o diferență evidentă între funcția publică deținută de reclamant și cea de director coordonator înființată în temeiul OUG nr.37/2009, funcție care se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, pe o perioada de maxim 4 ani astfel că ordinul respectiv este legal, iar în ceea ce privește paguba iminentă se arată că potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 1/2009 urmează ca reclamantul să primească un post vacant corespunzător funcției de execuție deținute anterior.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor formulate, a apărărilor invocate, în raport de actele de la dosar și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază o apreciază ca fiind neîntemeiată și o va respinge, reținând următoarele aspecte:
Cu privire la excepțiile invocate Curtea va respinge excepția conexității invocată de pârât întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și temei juridic, prevăzută de art.163 alin.1, între prima și cea de-a doua cerere de suspendare, lipsind identitatea temeiului juridic. Astfel, prima cerere de suspendare formulată în cauza - s-a întemeiat pe dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004 în timp ce, suspendarea solicitată în prezenta cauză s-a fondat pe prevederile art.14 din aceeași lege, și mai mult în cauza respectivă cererea de suspendare a fost soluționată la data de 12.06.2009.
Referitor la excepția timbrajului va fi respinsă, deoarece cererea formulată de reclamant privește raportul de serviciu și cum dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu dispozițiile Codului Muncii datorită similitudinii existente între raportul de serviciu și raportul de muncă, iar art. 285 din Codul Muncii stabilește că toate cauzele referitoare la modificarea și încetarea raportului de muncă sunt scutite de plata taxelor de timbru și de timbru judiciar, în mod evident în această cauză nu este necesar timbrajul.
În ceea ce privește excepțiile prematurității și a inadmisibilității vor fi respinse întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, unde se arată că în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu este necesară plângerea prealabilă.
Ordinul a cărui suspendare se cere a fost emis în executarea art. III din OUG 37/2009, astfel că natura accesorie a acestuia, se aplică și în ceea ce privește plângerea prealabilă, deoarece emitentul nu are posibilitatea retractării în faza prealabilă, devreme ce acesta a fost emis în baza unui act normativ în vigoare.
Examinând pe fond cererea de suspendare, Curtea o apreciază ca neîntemeiată constatând că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune o astfel de măsură, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Ordinul contestat s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 108/1999, OUG nr. 37/2009, HG nr. 112/2009.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupunând cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscrie condiției prevăzute de art. 14 alin. 1din Legea nr. 554/2004.
Analizând însă sumar prevederile ordinului contestat, Curtea reține că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află reorganizarea statuată prin act normativ cu putere de lege, respectiv prin disp. art. III alin.1 și alin.11 din OUG nr.37/2009. Conform acestor dispoziții legale funcția publică a fost desființată, postul urmând a fi ocupat prin concurs în baza unui contract de management. Așadar, nu poate fi reținută susținerea reclamantului potrivit căreia nu a avut loc o reducere efectivă a postului ocupat, cât timp desființarea acestuia s-a dispus printr-un act normativ.
Aspectele de temeinicie și legalitate ale reorganizării prin prisma disp. OUG nr. 37/2009 nu pot face obiectul judecății în acest stadiu procesual.
Prin urmare, autoritatea angajatoare, luând act de reorganizare a aplicat disp. art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 188/1999 R, comunicând preavizul de 30 zile.
În acest context, lipsa evidentă a uneia dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării ordinului contestat conduce la respingerea cererii de suspendare, fiind inutilă cercetarea îndeplinirii condiției existenței pagubei iminente.
De altfel, așa cum rezultă din conținutul încheierii pronunțate în cauza - unde se solicitase conexarea, acesta fost încadrat în funcția publică de execuție de inspector clasa I gradul profesional principal, treapta de salarizare 1, din cadrul aceleiași instituții.
Față de cele arătate, Curtea apreciază ca nefondată cererea de suspendare, astfel că, va respinge acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, |
Grefier, |
Red./5ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
