Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3144/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 07.10.2009
Sentința civilă nr. 3144
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamanții, -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în mun. B, B-dul. - nr. 37, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5, având ca obiect -cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
La apelul nominal făcut în ședința publicăa răspuns pârâtul, prin consilier juridic, lipsind reclamanții.
Proceduraeste legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza disp. art.137 Cod procedură civilă, pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul, prin reprezentant, solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Curtea reține cauza spre soluționare asupra excepției inadmisibilității și pe fond.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 07.07.2009, sub nr-, reclamanții, -,, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în mun. B, B-dul. - nr. 37, Sector 3, au solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5,suspendarea executării Ordinului nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că la data de 03.03.2009 a fost emis ordinul 526 privind salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, DIICOT, parchetelor de pe langa curti de apel, tribunale și judecatorii, prin care s-a dispus acordarea începand cu data de 01.03.2009, a sporului de risc si solicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia de incadrare bruta prevazuta de lege. Prin ordinul nr. 1472/02.07.2009, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie a dispus suspendarea aplicarii Ordinului 526/03.03.2009, incepand cu data de 01.06.2009, motivat de imprejurarea ca prin adresa nr.-/2009 a Ministerului Finantelor s-a comunicat suspendarea solicitarii Ministerului Publi c de plata in continuare a sporului in cauza, intrucat aceasta plata intra sub incidenta OUG 71/2009. Se arata de catre reclamanti ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta.
Sub aspectul cazului bine justificat, reclamantii au aratat ca actul contestat este contrar prevederilor art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei intrucat prin acesta se incalca principiul neretroactivitatii legii. Astfel, desi actul administrativ este emis la data de 02.07.2009, prin acesta se dispune suspendarea aplicarii ordinului 526/03.03.2009 incepand cu o data anterioara, respectiv 01.06.2006, aplicandu-se retroactiv, deci, dispozitia de suspendare. Tot astfel, suspendarea actului administrativ de catre autoritatea emitenta contravine dispozitiilor art.14 alin. 1 din Legea 554/2004, o astfel de masura fiind de competenta exclusiva a instantei de judecata.
Sub aspectul pagubei iminente, reclamantii au aratat ca aceasta rezida in scaderea considerabila a veniturilor salariale, in contextul in care sporul de risc si solicitare neuropsihica a fost recunoscut prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, iar ICCJ, prin decizia 21/2008, pronuntata in recursul in interesul legii, a constatat ca magistratii au dreptul la acest spor, calculat la indemnizatia bruta lunara.
Arată că în preambulul actului contestat se face trimitere la prevederile nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, fiind creată în mod vădit confuzia că sporul ar putea să fie achitat de către ordonatorii de credite printr-o eșalonare așa cum este prevăzut în nr.OUG 71/2009. n mod evident, drepturile salariale câștigate nu pot intra sub incidența OUG nr. 71/2009, întrucât există cadrul legislativ de acordare a sporului ce nu a suferit până în prezent modificări. Aspectele referitoare la cheltuielile de personal, ce nu pot fi majorate (ce constituie baza adresei Ministerului Finanțelor Publice), nu reflectă o bază legislativă și nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea drepturilor salariale existente și câștigate. Susțin reclamanții că u este de neglijat nici împrejurarea că, potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate sau diminuate decât în condițiile sau în cazurile prezentei legi. Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 are în vedere plata sumelor prevăzute în titluri executorii și privește întregul sector bugetar, cu toate că în privința magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar există norme speciale privind instituirea și efectuarea plății drepturilor salariale.
În dreptcererea este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Paratul a formulatîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei de obiect a actiunii în raport de împrejurarea că prin sentinta civila nr. 361/08.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Cluj în dosarul - s-a admis actiunea reclamantilor și s-a dispus anularea Ordinului 1472/02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe langa ÎCCJ. Totodata, prin sentinta civila nr.2864/07.07.2009 pronuntata de Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a dispus suspendarea executarii aceluiasi ordin. În raport de aceste hotarari judecatoresti și fata de dispozițiile art.14 alin. 4 si 7 din Legea 554/2004, pârâtul apreciază că cererea reclamantilor apare ca lipsita de obiect.
Pe fondul cauzei, s- solicitat respingerea actiunii ca nefondata, apreciind paratul ca reclamantii invoca argumente de nelegalitate lipsite de relevanta, deoarece circumstantele personale cu caracter general nu pot constitui cazuri bine justificate in înțelesul art. 14 lin. 1 din Legea nr. 554/2004. n speta, ordinul nr. 1472/2009 a fost emis de Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ in urma adresei nr. 293.378/18.06.2009 a Ministerului Finantelor Publice prin care s-a comunicat ca plata sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica va fi suspendata la data intrarii in vigoare a OUG 71/2009. In lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finantelor Publice cu aceasta destinatie, Ministerul Public se afla in imposibilitatea obiectiva de a plati in continuare sporul vizat. Deci, nu se poate sustine ca exista o indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor administrative atacate. Considera paratul ca a doua conditie prevazuta de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este indeplinita in sensul ca incasarea unor sume de bani mai mici, indiferent cu ce titlu, nu reprezinta o paguba iminenta. Nu se poate vorbi despre existenta unei pagube de vreme ce reclamantii sunt beneficiari ai unor hotarari judecatoresti avand ca obiect plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, hotarari ce vor fi executate in conditiile prevazute de dispozitiile OUG 71/2009.
Instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii înregistrării plângerii prealabile.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii, raportat la aspecte ce țin de regularitatea învestirii instanței de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,Curtea apreciază excepția ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
În fapt,potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
PrinOrdinul nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițies-a dispus ca "începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
În drept, Curtea apreciază că actul contestat reprezintă un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Așadar, actul administrativ apare ca fiind exteriorizarea voinței interne a unui organ al administrației publice de a produce în mod direct efecte juridice, adică de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Pentru a fi in prezența actului administrativ, manifestarea autorității administrației publice trebuie a fie expresă, neîndoielnică în a schimba ceva din ordinea juridică existentă până în momentul manifestării ei.
Astfel, actul a cărui suspendare se solicită nu constituie doar o operațiune tehnico-materială de aducere la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite a faptului neacordării sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, de vreme ce acesta este și singurul act care materializează voința emitentului de a diminua drepturile salariale cu sporul amintit. Cu alte cuvinte, actul atacat a dat el însuși naștere raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, iar împrejurarea că tot prin intermediul acestuia s-a făcut și încunoștințarea destinatarilor, nu este de natură a-l aprecia ca o simplă adresă de informare, calificarea actului fiind realizată nu în raport de denumirea formală pe care o poartă, ci în raport de efectele concrete pe care le produce.
În ceea ce privește finele de neprimire al lipsei dovezii introducerii plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, Curtea constata că deși reclamanții aveau obligația ca odată cu introducerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ să facă și dovada sesizării "în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare", aceștia nu au produs o asemenea dovadă, astfel încât excepția apare ca întemeiată iar cenzura instanței de contencios administrativ nu poate opera.
Așadar, pentru a putea face obiectul controlului prin intermediul instanței de contencios administrativ, actul atacat trebuie să fie generator de drepturi și obligații și să constate finalizarea procedurii administrative.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/02.12.2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost modificată, " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile, de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Instanța reține că litigiul de față este incontestabil un litigiu de contencios administrativ, pentru soluționarea căruia art. 7 alin. 1 dinLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004a instituit o obligație imperativă în sarcina persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de a se adresa, anterior învestirii instanței, autorității emitente a actului administrativ unilateral atacat, pentru a solicita revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, instituind, totodată, un termen de decădere de 30 de zile de la data comunicării actului, și un termen de prescripție de maximum 6 luni de la data emiterii actului, în alin. 7 al aceluiași articol.
Această procedură prealabilă reprezintă o condiție prevăzută de legea specială în materie pentru exercitare dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, iar neîndeplinirea sa de către reclamant echivalează cu un fine de neprimire, ce nu permite analizarea altor excepții de procedură și cu atât mai puțin fondul cererii.
Pentru toate aceste motive expuse anterior, având în vedere și prevederile art. 109 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, în raport de care "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilite de acea lege",instanța urmează sa admită excepția inadmisibilității în privința cererii formulate de către reclamanții, -,, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în mun. B, B-dul. - nr. 37, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea formulată de către reclamanții, -,, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în mun. B, B-dul. - nr. 37, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
//2 ex.- 07.12.2009
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
