Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 07.10.2009
Sentința civilă nr. 3146
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamanții, OG, -, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Turnu Măgurele, în orașul T M,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, Sector 5, având ca obiect -cerere de suspendare a executării adresei nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de către Ministrul Justiției și Libertăților, până la pronunțarea instanței de fond.
La apelul nominal făcut în ședința publicănu au răspuns părțile.
Proceduraeste legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul a depus la dosar în data de 22.09.2009 întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, într-un singur exemplar, prin serviciul registratură.
Curtea reține cauza spre soluționare asupra excepției inadmisibilității acțiunii prin raportare și la împrejurarea lipsei dovezii introducerii procedurii prealabile.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 22.07.2009, sub nr-, reclamanții, OG, -, judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Turnu Măgurele, în orașul T M,-, jud. T, au solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților,cu sediul în mun. B,-, Sector 5,suspendarea executării adresei nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009de cătreMinistrul Justiției și Libertăților,până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că prin adresa 76602/03.07.2009 s-a dispus ca "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fara a include si sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Aceasta modalitate de calcul se va pastra si pentru viitor, plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica urmand sa se efectueze conform esalonarii prevazute de OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.", astfel încât actul administrativ modifică un raport juridic existent între ei, în calitate de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Turnu M și Ministerul Justiției și Libertăților, fiind afectate în mod direct drepturile salariale, respectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Reclamanții arată că pentru munca prestată în luna iunie 2009 aveau legitimă de a fi indemnizați și cu acest spor de 50%, astfel încât suprimarea acordării sporului începând cu data de 10.07.2009, aduce atingere unui drept reglementat prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, astfel cum a fost interpretată prin decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Arată că în preambulul adresei contestate se face trimitere la prevederile nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, fiind creată în mod vădit confuzia că sporul ar putea să fie achitat de către ordonatorii de credite printr-o eșalonare așa cum este prevăzut în nr.OUG 71/2009. n mod evident, drepturile salariale câștigate nu pot intra sub incidența OUG nr. 71/2009, întrucât există cadrul legislativ de acordare a sporului ce nu a suferit până în prezent modificări. Aspectele referitoare la cheltuielile de personal, ce nu pot fi majorate (ce constituie baza adresei nr. -.05.2009 a Ministerului Finanțelor Publice), nu reflectă o bază legislativă și nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea drepturilor salariale existente și câștigate. Susțin reclamanții că u este de neglijat nici împrejurarea că, potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate sau diminuate decât în condițiile sau în cazurile prezentei legi. Or, în preambulul adresei nr. 76.602/03.07.2009 nu se face nicio referire la prevederile Legii nr. 303/2004, așa cum nici nr.OUG 71/2009 nu o face, ipoteză în care măsura adoptată de Ministrul Justiției și Libertăților în calitate de ordonator principal de credite se dovedește a fi nelegală. Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 are în vedere plata sumelor prevăzute în titluri executorii și privește întregul sector bugetar, cu toate că în privința magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar există norme speciale privind instituirea și efectuarea plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, consideră că aceasta este îndeplinită, astfel cum este definită de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Astfel, apreciază că este întrunită cerința cazului bine justificat, în definiția dată de 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv împrejurarea legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, acesta derivând din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar justiția trebuie să se pronunțe mai înainte asupra legalității și temeiniciei actului administrativ, aceasta și în raport de nr. R/89/9/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Argumentele se regăsesc și în 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuind să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, Aceeași recomandare reiterează principiile din nr. R/89/9/13.09.1989, care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unui act administrativ este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare. În acest fel, apreciază că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură recomandată a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca în acest fel să se aducă atingere executării deciziilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații, evitându-se astfel excesul de putere din partea pârâtului, atâta timp cât executarea actului administrativ ar putea crea pagube serioase, cu grave consecințe în patrimoniul reclamanților. Efectele adresei contestate au aplicabilitate directă asupra indemnizațiilor judecătorilor, asistenților judiciari și personalului auxiliar, care vor fi diminuate în mod considerabil față de nivelul la care aceștia sperau în mod legitim să le fie virate drepturile salariale aferente lunii iunie 2009. Nu s-ar putea oferi argumentul că sumele de bani vor putea fi acordate conform eșalonării prevăzute de nr.OUG 71/2009, tocmai pentru faptul că plata acestui spor nu intră sub incidența prevederilor acestui act normativ și în momentul de față nu există nicio certitudine că își va respecta obligațiile ce ii revin în calitate de ordonator principal de credite și de autoritate publică. n acest sens subliniază atitudinea față de celelalte drepturi salariale recunoscute magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar și neonorate, constatate prin sentințe executorii și pentru care s-a dispus plata eșalonată prin acte normative modificate ulterior și declarate chiar neconstituționale, cu termene de plată asumate și nerespectate, executarea fiind guvernată de principiul conform căruia creditorul are posibilitatea să accepte o eventuală eșalonare, fiind inadmisibil ca debitorul să stabilească modalitatea de executare fără consimțământul creditorilor.
Subliniază că în carnetele de muncă au fost efectuate mențiunile referitoare la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, urmare a existenței unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a căror executare silită a început, fiind evident că un drept salarial înscris în carnetul de muncă nu mai poate forma obiectul unei suspendări ca aceea din nr.OUG 71/2009. Această împrejurare este de natură să aducă atingere art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petenții având pentru luna iunie 2009, în baza cadrului legislativ intern existent, o valoare patrimonială despre care sperau în mod legitim că va fi concretizată, dar asupra căreia s-a exercitat la 3 iulie 2009 o ingerință nepermisă în sensul legii. La momentul când au înțeles să presteze activitatea de magistrați, asistenți judiciari și personal auxiliar în luna iunie 2009, erau îndreptățiți a spera că indemnizația acordată cuprinde și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă după încheierea lunii și prestarea activității pe luna precedentă sunt informați că drepturile salariale vor fi acordate la un nivel mult inferior.
Menționează că au făcut plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În dreptcererea este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că actul a cărui suspendare se solicită nu este un act administrativ în sensul Legii 554/2004, precum și excepția lipsei de interes, raportat la împrejurarea că în dosarul nr- Curtea de Apel Cluja suspendat deja efectele adresei, la fel și în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI.
Se susține că adresa nr.76.602/03.07.2009 reprezintă o adresă de înștiințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ, iar nu o manifestare unilaterală de voință, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși.
Instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii înregistrării plângerii prealabile.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii, raportat la aspecte ce țin de regularitatea învestirii instanței de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,Curtea apreciază excepția ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
În fapt,potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Prin adresa 76602/03.07.2009 emisa de paratul s-a dispus ca "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include si sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Aceasta modalitate de calcul se va păstra si pentru viitor, plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica urmând sa se efectueze conform eșalonării prevăzute de OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar."
În drept, C apreciază că adresa contestată reprezintă un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora.
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârât, motivată sub aspectul naturii actului atacat - considerată o simplă operațiune administrativa, iar nu un act administrativ - Curtea retine că inadmisibilitatea unei acțiuni poate interveni numai atunci când dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau când condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Așadar, actul administrativ apare ca fiind exteriorizarea voinței interne a unui organ al administrației publice de a produce în mod direct efecte juridice, adică de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Pentru a fi in prezența actului administrativ, manifestarea autorității administrației publice trebuie a fie expresă, neîndoielnică în a schimba ceva din ordinea juridică existentă până în momentul manifestării ei.
Contrar celor afirmate de către pârât, actul a cărui suspendare se solicită nu constituie doar o operațiune tehnico-materială de aducere la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite a faptului neacordării sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, de vreme ce acesta este și singurul act care materializează voința emitentului de a diminua drepturile salariale cu sporul amintit. Cu alte cuvinte, actul atacat a dat el însuși naștere raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, iar împrejurarea că tot prin intermediul acestuia s-a făcut și încunoștințarea destinatarilor, nu este de natură a-l aprecia ca o simplă adresă de informare, calificarea actului fiind realizată nu în raport de denumirea formală pe care o poartă, ci în raport de efectele concrete pe care le produce.
În ceea ce privește finele de neprimire al lipsei dovezii introducerii plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, Curtea constata că deși reclamanții aveau obligația ca odată cu introducerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ să facă și dovada sesizării "în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare", aceștia nu au produs o asemenea dovadă, astfel încât excepția apare ca întemeiată iar cenzura instanței de contencios administrativ nu poate opera.
Așadar, pentru a putea face obiectul controlului prin intermediul instanței de contencios administrativ, actul atacat trebuie să fie generator de drepturi și obligații și să constate finalizarea procedurii administrative.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/02.12.2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost modificată, " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile, de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Instanța reține că litigiul de față este incontestabil un litigiu de contencios administrativ, pentru soluționarea căruia art. 7 alin. 1 dinLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004a instituit o obligație imperativă în sarcina persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de a se adresa, anterior învestirii instanței, autorității emitente a actului administrativ unilateral atacat, pentru a solicita revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, instituind, totodată, un termen de decădere de 30 de zile de la data comunicării actului, și un termen de prescripție de maximum 6 luni de la data emiterii actului, în alin. 7 al aceluiași articol.
Această procedură prealabilă reprezintă o condiție prevăzută de legea specială în materie pentru exercitare dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, iar neîndeplinirea sa de către reclamant echivalează cu un fine de neprimire.
Pentru toate aceste motive expuse anterior, având în vedere și prevederile art. 109 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, în raport de care "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilite de acea lege",instanța urmează sa admită excepția inadmisibilității în privința cererii formulate de către reclamanții, OG, -,, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Turnu Măgurele, în orașul T M,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, Sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea formulată de către reclamanții, OG, -,, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Turnu Măgurele, în orașul T M,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, Sector 5, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
//2 ex.- 07.12.2009
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
