Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 316/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 316
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru reclamanta - SRL și consilier juridic, pentru pârâta
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat, pentru reclamanta - SRL, depune copiile sentințelor nr. 13/15.01.2009 și nr. 270/03.07.2009, pronunțate de Curtea de Apel Craiova. Menționează că la termenul anterior a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că în redactarea acțiunii introductive s-a strecurat o eroare materială.
Interpelată de către instanță, cu privire la interesul promovării cererii justifică introducerea cererii de suspendare în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât organul fiscal a apreciat că prin soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 75/2009 a organului fiscal prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, instanța s-ar fi pronunțat asupra fondului și ar fi încetat suspendarea, astfel trecând la acte de executare, dovezi fiind la paginile 13, 14 ale prezentului dosar.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Avocat, pentru reclamanta - SRL, solicită admiterea contestației, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14, referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Consilier juridic, pentru pârâta D, arată că referitor la cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art.14, precizează că suspendarea a operat până la pronunțarea instanței de fond. Că s-a început executarea pentru că instanța de fond s-a pronunțat asupra actelor administrative.
În ceea ce privește cererea de suspendare formulată pe art. 15, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, deoarece actele depuse nu dovedesc paguba iminentă, iar decizia de impunere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul prin DGFP D suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din data de 28.11.2008 și a deciziei de impunere nr. 4008/03.12.2008, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, susține reclamanta, există serioase îndoieli cu privire la legalitatea actelor contestate, iar cu privire la paguba iminentă este evidentă producerea acesteia, având în vedere suma foarte mare ce se tinde a fi executată, respectiv 1.462.238 lei, fapt ce ar conduce fără dubiu la blocarea activității comerciantului și a terților cu care acesta are relații contractuale.
Prin executarea actului atacat se va produce o perturbare gravă și previzibilă a funcționării societății comerciale, având în vedere în special modalitatea de executare aleasă de către organul administrativ-fiscal, respectiv, prin poprirea conturilor, realizată la data de 06.07.2009, și care pune în pericol evident reclamanta, dat fiind faptul că aceasta desfășoară activități agricole, are contracte cu terți și contracte de arendă care sunt în plină derulare.
În susținerea acțiunii, a depus copii ale somației și popririi realizate de către DGFP D la data de 06.07.2009, raportul de inspecție fiscală din 28.11.2008, decizia de impunere nr. 4008 din 03.12.2008 emise de către D, contestația nr. 9624 din 13.03.2009, decizia nr.75 din 09.03.2009 emisă de către - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, recipisa de consemnare și chitanța privind achitarea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei stabilită de către instanță, aplicații din sistemul ECRIS privind soluționarea cauzei nr- a Curții de Apel Craiova, și a soluționării recursului de către, precum și copia sentinței nr. 270 din 03.07.2009 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în cauza nr-, certificatul de grefă nr. 26493 din 08.07.2009 privind exercitarea căii de atac în cauza nr-, copii ale actelor constitutive ale societății, 26 de copii ale contractelor individuale de muncă, 11 copii ale unor contracte de leasing financiar, diverse facturi privind plățile efectuate, precum și un raport de expertiză financiar contabilă extrajudiciară.
La termenul din 04.09.2009 a depus și copia sentinței nr. 13 din 15.01.2009 pronunțată în soluționarea cauzei nr- a Curții de Apel Craiova.
Pârâta D, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.
În motivare s-a arătat că reclamanta nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ - fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu și, în consecință, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor anume reglementate de aceasta.
Referitor la condiția cazului bine justificat s-a arătat că împrejurările invocate nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat.
S-a argumentat că nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi fost supusă reclamanta.
Simpla afirmație a reclamantei că paguba ar rezulta din paguba materială în curs de a se produce în patrimoniul propriu nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiției impusă de lege, nefiind încălcat dreptul reclamantei de a-și desfășura activitatea în continuare, prejudiciul nefiind previzibil în mod evident în condițiile în care din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă nici prejudiciul efectiv, cu atât mai mult perturbarea activității contribuabilului respectiv.
În același sens s-a arătat că simpla înșiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamanta ei.
Instanța are posibilitatea să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora, dar, această verificare nu se poate face decât pe baza probelor existente la dosarul cauzei, ori la dosar nu au fost prezentate documente care să permită analizarea situației de fapt referitoare la prejudiciu.
De asemenea, s-a susținut că apărările de fond, legate de contestația formulată împotriva actelor administrative, nu sunt de natură a convinge că într-adevăr executarea silită a creanțelor bugetare ar aduce grave prejudicii reclamantului în condițiile în care o eventuală executare silită a debitorilor ar fi realizată în baza unor titluri de creanță perfect valabile iar neîndeplinirea obligațiilor de plată scadente, conduce la concluzia că singurul prejudiciat este bugetul de stat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 din Codul d e procedură civilă.
Examinând cererea de suspendare în raport de susținerile părților, a actelor depuse și a legislației aplicabile speței deduse judecății, dar și a excepției lipsei de interes invocate din oficiu, Curtea reține următoarea stare de fapt:
În perioada 11.09 - 03.12.2008 activitatea reclamantei a fost supusă unor verificări de către inspectorii din cadrul D, ale căror concluzii au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală din 28.11.2008, și în urma căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 4008 din 03.12.2008, prin care reclamantei i-au fost stabilite obligații fiscale totale în cuantum de 1.462.238 lei, reprezentând 750.203 lei impozit pe profit și 59.545 lei majorări de întârziere aferente, precum și suma de 573.373 lei reprezentând TVA și 79.117 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA.
Împotriva acestor acte reclamanta a formulat contestație la organele fiscale ierarhice, și totodată a formulat cerere de suspendare a executării acestora la instanță.
Prin sentința nr. 13 din 15.01.2009 pronunțată în soluționarea cauzei nr- Curtea de Apel Craiovaa admis cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.4008/03.12.2008 și a raportului de inspecție fiscală din data de 03.12.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin decizia nr. 2730 din 20.05.2009 pronunțată de, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către D astfel că, hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă.
La data de 09.03.2009 organele fiscale ierarhice respectiv, ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a emis decizia nr. 75/09.03.2009 prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva actelor fiscale, până la finalizarea cercetărilor penale, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.
S-a reținut că, organul care a efectuat activitatea de control a sesizat prin procesul verbal de control încheiat la data de 28.11.2008, care conținea aceleași constatări cu cele din raportul de inspecție fiscală nr. 4008 din 3.12.2008, Inspectoratul Județean de Poliție D, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și eventuala stabilire a caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație la instanță susținând că suspendarea pronunțată de către organele fiscale este nelegală, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 270 din 03.07.2009 pronunțată în dosarul numărul - a respins contestația.
Instanța de fond a reținut că organele fiscale au aplicat în mod corect dispozițiile art. 214 alin. 1 lit. a din Cod pr. Fiscală, organul de soluționare competent constatând existența sesizării organelor de cercetare penală, a suspendat prin decizie motivată soluționarea cauzei, până la finalizarea cercetărilor penale deoarece o eventuală constatare a unei infracțiuni ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a exercitat calea de atac a recursului la data de 08.07.2009.
Organele fiscale au instituit la data de 06.07.2009 măsura indisponibilizării conturilor reclamantei, fapt ce a condus la promovarea de către aceasta a prezentei contestații, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Excepția lipsei de interes invocată de către instanță din oficiu, este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care face inutilă analiza fondului.
Dintre condițiile ce trebuiesc îndeplinite de interes, respectiv legitimitatea, personal, direct, născut și actual, Curtea la va analiza pe cele din urmă, respectiv interesul să fie născut și actual. Aceasta presupune ca el să existe în momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
În raport de circumstanțele cauzei de față, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, introducerea cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, presupune existența unei acțiuni în anulare a actului administrativ, la instanța competentă, cererea putând fi alăturată acțiunii ori formulată separat, situație ce nu se regăsește în cauza de față, Reclamanta prin apărător a susținut, în concluziile orale că cererea este justificată de împrejurarea că pârâta a pus în executare titlul, deși executarea era suspendată, și că recurgerea la această acțiune este singura modalitate de încetare a activităților acesteia, ce depășesc cadrul legal, fapt ce demonstrează că interesul este născut și actual.
De asemenea, nu vor fi primite nici susținerile pârâtei din aceeași împrejurare, conform cărora executarea s-a realizat după ce instanța de fond s-a pronunțat, fapt ce justifică executarea, dat fiind că suspendarea executării era dispusă până la pronunțarea instanței de fond.
Așa cum s-a arătat, condițiile prevăzute de textul de lege nu sunt îndeplinite, deoarece în cauză nu există o cerere de suspendare conexă acțiunii în anulare sau separată de aceasta, fapt evident ce rezultă din împrejurarea că în cauză nu a fost soluționată nici măcar contestația administrativă împotriva actelor administrativ-fiscale, care ar fi putut deschide calea unei acțiuni în anularea acestora.
În ceea ce privește susținerea că această cerere ar fi singura modalitate juridică de apărare a drepturilor sale, Curtea arată că situația de fapt expusă de către reclamantă se circumscrie obiectului unei contestații la executare, în care instanța competentă va analiza susținerile sale referitoare la valabilitatea punerii în executare a titlului, în condițiile existenței unei sentințe irevocabile de suspendare, în raport de actele de executare efectuate și de dispozițiile legale aplicabile.
Pentru aceste considerente, cererea de suspendare formulată de către reclamantă în temeiul art. 15 din Legea 554/2004 va fi respinsă ca fiind lipsită de interes, acesta nefiind actual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 4008/03.12.2008 formulată de reclamanta - SRL cu sediul în Băilești,-, județul D, în contradictoriu cu pârâta D, cu sediul în C,-, județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, |
Grefier, |
Red..
/4ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
