Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3179/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 09.10.2009
Sentința civilă nr. 3179
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamanții, (), (), -, TA-,cu domiciliul procesual ales la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mun. B,-, etaj 5, camera 502, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prinProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5, având ca obiect -cerere de suspendare a executăriiOrdinului nr. 1472 și a Deciziei nr. 1471, ambele emise la data de 2 iulie 2009 de cătreProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.10.2009.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 10.07.2009, sub nr-, reclamanții, (), (), -, TA-,cu domiciliul procesual ales la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mun. B,-, etaj 5, camera 502, Sector 2, au solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prinProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5,suspendarea executăriiOrdinului nr. 1472 și aDeciziei nr. 1471, ambele emise la data de 2 iulie 2009 de cătreProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că la data de 03.03.2009 a fost emis ordinul 526 privind salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, DIICOT, parchetelor de pe langa curti de apel, tribunale și judecatorii, prin care s-a dispus acordarea începand cu data de 01.03.2009, a sporului de risc si solicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia de incadrare bruta prevazuta de lege. Prin ordinul nr. 1472/02.07.2009, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie a dispus suspendarea aplicarii Ordinului 526/03.03.2009, incepand cu data de 01.06.2009, motivat de imprejurarea ca prin adresa nr.-/2009 a Ministerului Finantelor s-a comunicat suspendarea solicitarii Ministerului Publi c de plata in continuare a sporului in cauza, intrucat aceasta plata intra sub incidenta OUG 71/2009, iar prinDecizia nr. 1471aceeași măsură a fost dispusă în privința Deciziei nr. 525/2009 prin care era acordat același spor personalului auxiliar de specialitate. Se arata de catre reclamanti ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta.
Sub aspectul cazului bine justificat, reclamantii au aratat ca actul contestat este contrar prevederilor art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei intrucat prin acesta se incalca principiul neretroactivitatii legii. Astfel, desi actul administrativ este emis la data de 02.07.2009, prin acesta se dispune suspendarea aplicarii ordinului 526/03.03.2009 incepand cu o data anterioara, respectiv 01.06.2006, aplicandu-se retroactiv, deci, dispozitia de suspendare. Tot astfel, suspendarea actului administrativ de catre autoritatea emitenta contravine dispozitiilor art.14 alin. 1 din Legea 554/2004, o astfel de masura fiind de competenta exclusiva a instantei de judecata.
Sub aspectul pagubei iminente, reclamantii au aratat ca aceasta rezida in scaderea considerabila a veniturilor salariale, in contextul in care sporul de risc si solicitare neuropsihica a fost recunoscut prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, iar ICCJ, prin decizia 21/2008, pronuntata in recursul in interesul legii, a constatat ca magistratii au dreptul la acest spor, calculat la indemnizatia bruta lunara.
Arată că în preambulul actului contestat se face trimitere la prevederile nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, fiind creată în mod vădit confuzia că sporul ar putea să fie achitat de către ordonatorii de credite printr-o eșalonare așa cum este prevăzut în nr.OUG 71/2009. n mod evident, drepturile salariale câștigate nu pot intra sub incidența OUG nr. 71/2009, întrucât există cadrul legislativ de acordare a sporului ce nu a suferit până în prezent modificări. Aspectele referitoare la cheltuielile de personal, ce nu pot fi majorate (ce constituie baza adresei Ministerului Finanțelor Publice), nu reflectă o bază legislativă și nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea drepturilor salariale existente și câștigate. Susțin reclamanții că u este de neglijat nici împrejurarea că, potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate sau diminuate decât în condițiile sau în cazurile prezentei legi. Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 are în vedere plata sumelor prevăzute în titluri executorii și privește întregul sector bugetar, cu toate că în privința magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar există norme speciale privind instituirea și efectuarea plății drepturilor salariale.
În dreptcererea este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Paratul a formulatîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea actiunii în raport de împrejurarea că prin sentinta civila nr. 361/08.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Cluj în dosarul - s-a admis actiunea reclamantilor și s-a dispus anularea Ordinului 1472/02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe langa ÎCCJ. Totodata, prin sentinta civila nr.2864/07.07.2009 pronuntata de Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a dispus suspendarea executarii aceluiasi ordin. În raport de aceste hotarari judecatoresti și fata de dispozițiile art.14 alin. 4 si 7 din Legea 554/2004, pârâtul apreciază că cererea reclamantilor apare ca lipsita de interes.
Pe fondul cauzei, s- solicitat respingerea actiunii ca nefondata, apreciind paratul ca reclamantii invoca argumente de nelegalitate lipsite de relevanta, deoarece circumstantele personale cu caracter general nu pot constitui cazuri bine justificate in înțelesul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. În speta, ordinul nr. 1472/2009 a fost emis de Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ in urma adresei nr. 293.378/18.06.2009 a Ministerului Finantelor Publice prin care s-a comunicat ca plata sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica va fi suspendata la data intrarii in vigoare a OUG 71/2009. In lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finantelor Publice cu aceasta destinatie, Ministerul Public se afla in imposibilitatea obiectiva de a plati in continuare sporul vizat. Deci, nu se poate sustine ca exista o indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor administrative atacate. Considera paratul ca a doua conditie prevazuta de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este indeplinita in sensul ca incasarea unor sume de bani mai mici, indiferent cu ce titlu, nu reprezinta o paguba iminenta. Nu se poate vorbi despre existenta unei pagube de vreme ce reclamantii sunt beneficiari ai unor hotarari judecatoresti avand ca obiect plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, hotarari ce vor fi executate in conditiile prevazute de dispozitiile OUG 71/2009.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în promovarea cererii, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, Curtea apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin Ordinul nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus ca " începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.", iar prin Decizia nr. 1471 aceeași măsură a fost dispusă în privința Deciziei nr. 525 din 03.03.2009 prin care era acordat același spor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Ministerului Public.
Potrivit Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ, începând cu data de 01.03.2009 procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
În drept, Curtea apreciază că actul contestat reprezintă în mod incontestabil un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora, litigiul de față fiind un litigiu de contencios administrativ, pentru soluționarea căruia art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a instituit o obligație imperativă în sarcina persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de a se adresa, anterior învestirii instanței, autorității emitente a actului administrativ unilateral atacat, pentru a solicita revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, iar odată ce aceste condiții prevăzute de legea specială în materie pentru exercitare dreptului la acțiune în contenciosul administrativ sunt îndeplinite, neoperând niciun fine de neprimire, cererea reclamanților apare ca admisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, Curtea retine că împrejurarea invocată de către recurent referitoare la faptul că executarea actelor a căror executare se solicită a fi suspendată în prezenta cauză, a fost deja suspendată în dosarele invocate de către pârâtul-recurent, nu lipsește prezenta acțiune de interes de vreme ce, potrivit alin.1 al art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se dispune până la pronunțarea instanței învestita cu soluționarea fondului pricinii având aceleași părți, adică a cererii în anularea actului promovată de către aceeași reclamanți.
În aceste condiții, de vreme ce durata supendarii actului administrativ se raporteaza la solutionarea cererii în anulare promovata de catre un reclamant, apare cu evidență irelevanța oricarei alte solutii pronuntate de instanta judecatoreasca cu privire la suspendarea aceluiasi act administrativ, dar la cererea altui reclamant, acțiunea neputand fi apreciata ca lipsita de interes fie si din perspectiva intinderii intervalului de timp pentru care se acorda suspendarea (mai mare sau mai mic în funcție de momentul solutionarii fondului).
Aceasta interpretare se impune cu atat mai mult cu cat dispozitiile tezei a II-a a alin.1 al art.14 stipuleaza ca în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca nefondata excepția lipsei de interes.
Analizând actele dosarului prin prisma normelor legale incidente in cauză, Curtea constata ca cererea reclamanților este întemeiata pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Curtea apreciază ca reprezintă o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate a actelor administrative contestate împrejurarea ca acestea retroactivează, având incidență asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților pentru luna iunie 2009, deși sunt emise la data de 02.07.2009.
Examinând sumar motivele de drept care au fundamentat ordinul a cărui suspendare se solicita, Curtea constată că s-au avut în vedere exclusiv dispozițiile art.1 alin.1 din OUG 71/2009 privind plata unor sumeprevăzute în titluri executoriiavând ca obiect acordarea de drepturi din sectorul bugetar, dispoziții care stabilesc ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii pana la 31.12.2009 intră sub incidența ordonanței și se vor plăti conform procedurii prevăzute de acest act normativ.
Rezulta așadar ca actul normativ care a fundamentat soluția de suspendare a aplicării ordinului nr.526/03.03.2009 reglemenează modalitatea de plata a unor sume prevazute in titluri executorii, deci drepturi salariale restante, iar ordinul anterior mentionat priveste plata sporului de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica acordat pentru viitor, incepand cu 01.03.2009, indiferent daca beneficiarii dețin sau nu un titlu executoriu.
Semnificative in acest sens sunt si dispozițiile art.74 alin.2 din /2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor: " (2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendatedecât în cazurile prevăzute de prezenta lege.Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială."
În speță, ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu conține nicio referire la existenta vreunui caz prevăzut de Legea 303/2004, care să justistifice suspendarea drepturilor salariale.
Așa fiind, în baza unei cercetări sumare a aparenței dreptului, instanța apreciază că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită.
Tot astfel se constata ca prin ordinul nr. 1472/02.07.2009 și prin decizia nr. 1471 dreptul salarial reprezentat de sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica a fost diminuat retroactiv si prin aceasta se produce un prejudiciu previzibil reclamantilor, prin aceea că le sunt diminuate drepturile salariale lunare în mod substanțial. Reclamanții aveau, în mod indubitabil, o speranță legitimă în ceea ce privește valoarea patrimoniala pe care urmau sa o primească pentru prestarea activității in luna iunie 2009 și în continuare.
Astfel, constatând ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite cererea reclamanților și se va suspenda executarea Ordinului nr. 1472 și a Deciziei nr. 1471, ambele emise la data de 2 iulie 2009 de cătreProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de către pârât.
Admite cererea formulată de reclamanții, (), (), -, TA-, cu domiciliul procesual ales la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mun. B,-, etaj 5, camera 502, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prinProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 12, Sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr. 1472 și a Deciziei nr. 1471, ambele emise la data de 2 iulie 2009 de cătreProcurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
//2 ex.- 16.12.2009
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
