Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 320/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 320
Ședința Publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de formulată de reclamanții, A, și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 825/59/14.07.2009, reclamanții, A, și, toți având calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Ineu, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, suspendarea executării Adresei cu nr. 76.602/3.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
În motivarea cererii, reclamanții, A, și arată că prin actul administrativ comunicat Tribunalului Arad la data de 3.07.2009 s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate urmând a se păstra și pentru viitor, obligând o0rdonatporii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impune pentru respectarea acestei dispoziții.
Actul este nelegal și se solicită suspendarea sa întrucât prin plata acestui spor în lunile anterioare în baza Ordinului nr. 65/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel dințară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune, iar neplata acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale.
Prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009 se încalcă flagrant și dispozițiile art. 15 al.2 din Constituție, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Se mai arată că prin ordinul atacat au fost încălcate dispozițiile art. 164 din Codul Muncii, ce reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege, obligația de plată a salariului fin d una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3382/2004.
Reclamanții arată că în fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr. 95 1949 ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă si dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită pun lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Se mai arată că drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil, iar refuzul de plata a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsite abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (intre care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor si a libertăților fundamentale ale omului.
Reclamanții arată că în actul administrativ a cărui suspendare o solicită se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009, dar schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat fără acordul lor, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin.1 din Codul Muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o data pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță in lipsa acordului angajatului.
Se mai arată că puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr. 567/2004, Legii nr.303/2004, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate, a actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produc asupra reclamanților (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) constituie un caz bine justificat, în sensul articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ. Măsura fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită la articolul 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2008, prejudiciul material viitor si previzibil constând in neplata către reclamanți a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
Reclamanții mai arată că față de dispozițiile articolului 7 alin 1 din Legea nr.554/ 2004 au formulat la data de 6 iulie 2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare a executării o solicităm.
2. Argumentele pârâtului:
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 20.07.2009 (atașată la fila 60-61 dosar), pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei interesului reclamanților în formularea acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul Ministerul Justiție și Libertăților arată că prin adresa atacată s-au avut în vedere, în principal, dispozițiile OUG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2009 nr. 18/2009, dispozițiile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care a precizat ordonatorilor secundari și terțiari că la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor calcula fără a include și sporul de 50%.
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, întrucât Adresa nr. 76.602 din 03.07.2009 a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ în sensul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilita de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției si Legea 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009. Fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - OUG 71/2009 - coroborat cu 18/2009 si 500/2002, iar nu o manifestare de voința unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Prin această adresă s-a precizat, în atenția ordonatorilor secundari și terțiari de credite, că la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata acestui spor urmând a se efectua potrivit OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și se aduce la cunoștința ordonatorilor secundari si terțiari de credite situația bugetului si noua formă de plata a sporului de 50% care s-a făcut în baza titlurilor executorii si care se modifică conform OUG 71/12009.
Pârâta arată că atâta timp cât adresa nu are natura juridică a unui act administrativ, nu poate face nici obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Se mai arată cu privire la practica judiciară în materie că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dec. nr. 5412 din 11.11.2005 că actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, realizată în baza art. 7 al. 5 Cod procedură fiscală nu sunt acte administrative, aceiași decizie menționând că modul de comunicare a interpretării unui text de lege nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. ci doar o corespondentă administrativă. Astfel nici adresele de îndrumare ale ordonatorului principal de credite către ordonatorii secundari și terțiari de credite nu pot să aibă decât caracter de corespondență administrativă.
Prin decizia 3026/23.09.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că adresa prin care se comunică personalului didactic rezultatul (calificativul) evaluării activității profesionale nu este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind o simplă operațiune tehnico-materială de, încunoștințare, realizată într-o etapă a procesului de evaluare, iar nu manifestarea de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de suspendare întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul mai arată că efectele adresei 76602/3.07.2009 a au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj în dosarul - la data de 9.07.2009 și de Curtea de Apel București în dosarul cu numărul - ia data de 7.07.2009, astfel că acțiunea reclamanților este lipsită de interes.
3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
4. Analiza instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii:
Instanța observă că Ministerul Justiției și Libertăților a invocat inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că actul a cărei suspendare o solicită reclamanții - respectiv Adresa cu nr. 76.602/3.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților - nu este un act administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul de credite principal în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese. Ministerul Justiției a arătat că, fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ, respectiv a Ordonanței de Urgență nr. 91/2009, această adresă nu reprezintă o manifestare de voință susceptibilă a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși.
Examinând această excepție, instanța precizează că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Instanța observă, în primul rând, că în cauză este necontestat că reclamanții nu mai beneficiază de plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de încadrare lunară, în urma comunicării Adresei nr. 76.602/3.07.2009 către ordonatorii secundari și terțiari de credite, inclusiv către instituția publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții.
În consecință, instanța consideră nefondate susținerile conform cărora adresa respectivă are drept efect numai aducerea la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite a modificărilor aduse prin Ordonanța de Urgență nr. 71/2009, în condițiile în care, ca urmare a comunicării acestei adrese, s-a luat măsura diminuării drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Conform Adresei nr. 76.602/3.07.2009, la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale cuvenite lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța constată așadar existența unei manifestări de voință a autorității pârâte în sensul diminuării drepturilor salariale cuvenite reclamanților, prin omisiunea de a calcula și, deci, de a plăti reclamanților sporul în litigiu.
În concluzie, examinând actul respectiv prin prima definiției legale a actului administrativ, Curtea observă că acesta este un act unilateral - deoarece exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a calcula drepturile salariale cuvenite reclamanților fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, că a fost emisîn regim de putere publicășiîn vederea executării în concret a legii- deoarece adresa respectivă a fost emisă de pârât în calitate de ordonator principal de credite bugetare, competent să dispună plata drepturilor salariale unor categorii de persoane salarizate din bugetul de stat, și cămodifică raporturi juridice -deoarece, prin consecințele sale concrete, a exprimat voința Ministerului Justiției și Libertăților de a refuza plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru reclamanți începând cu luna iunie 2009
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că este nefondată excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, excepție susținută pe absența caracterului administrativ al actului supus controlului judecătoresc.
În consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei interesului:
Pârâtul a învederat că prin alte două hotărâri judecătorești s-a dispus s-a dispus suspendarea executării Adresei nr. 76.602/3.07.2009, respectiv a actului a cărui suspendare au solicitat-o și reclamanții în prezenta cauză.
Instanța consideră însă că nu se poate reține lipsa obiectului cererii de suspendare, având în vedere că pârâtul nu a dovedit împrejurările invocate, respectiv faptul că au fost pronunțate două hotărâri judecătorești executorii și prin care să se fi dispus suspendarea aceluiași act.
Pe de altă parte, întrucât reclamanții nu sunt părți în dosarele în care au fost pronunțate sentințele invocate de pârât, aceștia nu își pot proteja direct drepturile patrimoniale personale decât în prezenta cauză, în care au calitatea de părți. Instanța observă, în acest sens, că reclamanții au fost afectați prin emiterea actului a cărui suspendare o solicită și că numai în acest litigiu au posibilitatea de a justifica temeinicia cererii lor de suspendare. Dreptul reclamanților de acces la o instanță - drept protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului - ar fi încălcat în măsura în care instanța ar refuza soluționarea acestei cauze fără a permite reclamanților să își susțină argumentele cu privire la temeinicia cererii lor și împiedicându-i să își apere drepturile doar pe considerentul că alte persoane au o cerere similară, soluționată printr-o hotărâre care nu este irevocabilă, pronunțată într-o cauză în care reclamanții nu au posibilitatea să își susțină opiniile.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va respinge și excepția lipsei interesului, considerând-o nefondată.
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ în litigiu, instanța observă că prin Adresa nr. 76.602/3.07.2009 (atașat în copie la fila 3 dosar), pârâtul a dispus ordonatorilor secundari și terțiari de credite ca, începând de la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale cuvenite pentru luna iunie 2009 personalului auxiliar din justiție și magistraților să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanții au formulat o plângere administrativă prealabilă împotriva acestei adrese, solicitând anularea acestui act. Părțile nu au depus la dosar probe cu privire la modul de soluționare a acestei plângeri administrative prealabile până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Adresa nr. 76.602/3.07.2009 s-a dispus ca, începând de la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale cuvenite pentru luna iunie 2009 personalului auxiliar din justiție și magistraților să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța constată că punerea în executare a Adresei nr. 76.602/3.07.2009 implică diminuarea drepturilor salariale ale reclamanților cu un procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare lunară.
În condițiile în care - date fiind incompatibilitățile legale ce împiedică reclamanții să exercite alte activități producătoare de venituri - salariul obținut de reclamanți reprezintă singura sursă de venit, în cele mai multe cazuri, instanța reține că diminuarea drepturilor salariale ale reclamanților cu un procent de 50% constituie o prejudiciu material viitor și previzibil adus reclamanților.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea - chiar dacă sumară - a legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că reclamanții au invocat mai multe motive de nelegalitate a ordinului contestat.
Astfel, reclamanții au arătat că temeiul legal de emitere a Adresei nr. 76.602/3.07.2009 este Ordonanța de Urgență nr. 71/2009, act normativ care are un conținut similar cu acela al Ordonanței de Urgență nr. 75/2008 (prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor bănești restante cuvenite magistraților și personalului auxiliar al instanțelor judecătorești prin titluri executorii), a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională.
De asemenea, reclamanții au invocat aplicarea retroactivă a Adresei nr. 76.602/3.07.2009, măsură ce contravine principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 16 alin. 2 din Constituția României, deoarece acest ordin se aplică începând cu data de 01.06.2009, în condițiile în care temeiul adoptării sale - respectiv Ordonanța de Urgență nr. 71/17.06.2009, invocată în cuprinsul Adresei nr. 76.602/3.07.2009 - a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18.06.2009, astfel încât la 01.06.2009 această ordonanță nu era în vigoare.
De asemenea, reclamanții au invocat și încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană drepturilor omului, în sensul că dreptul reclamanților la acest spor constituie un "bun" în accepțiunea data de lege acestei noțiuni.
Instanța constată că pârâtul nu a răspuns la aceste critici de nelegalitate și chiar de neconstituționalitate, justificând emiterea ordinului numai prin dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 71/17.06.2009 și ale Ministerului Finanțelor Publice.
Or, cel puțin sub aspectul aplicării retroactive a Adresei cu nr. 76.602/3.07.2009, respectiv începând cu data de 01.06.2009, instanța constată existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiție existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamanților și va dispune suspendarea executării Adresei cu nr. 76.602/3.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
Instanța va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În privința căii de atac împotriva acestei hotărâri, instanța reține că, potrivit art. 14 alin. 4 teza I și a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare".În consecință, instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocate de Ministerul Justiției și Libertăților.
Admite cererea formulată de reclamanții, A, și, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Ineu, în localitatea I, județ A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Dispune suspendarea executării Adresei cu nr. 76602/3.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red./09.11.2009
Tehnored. / 25.11.2009/ 20 ex.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
