Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3215
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2009, reclamanții, -, judecători la Tribunalul Vâlcea și, asistenți judiciari la Tribunalul Vâlcea, au chemat în judecată pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând suspendarea executării actului administrativ emis de pârât sub nr.76602/03.07.2007.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanții au arătat că prin acest act administrativ s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor.
Reclamanții au apreciat că prin plata acestui spor în lunile anterioare, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune, iar actul administrativ încalcă disp.art.15 alin.2 din Constituție, art.164 din Codul Muncii, art.8 alin.1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului, nr.95/1949.
s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale constituie o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Reclamanții au mai susținut că schimbarea modalității de plată a salariului eșalonat, fără acordul lor contravine principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul Muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii întrucât adresa a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem. Fiind o simplă operațiune de încunoștințare realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ nou -OUG nr.71/2009 și nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiată pe disp. Legii nr.554/2004.
S-a mai invocat faptul că prin sentința nr.2866 din 07.07.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea reclamanților judecători la Tribunalul București și a dispus suspendarea executării adresei, astfel încât acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.
Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate cele două excepții invocate de pârât, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr.76.602/03.07.2009 prin care pârâtul aduce la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite că la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un act administrativ în sensul dispozițiilor legale sus menționate.
Nu este o simplă operațiune tehnico - materială de încunoștiințare a ordonatorilor de credite, ci un act emis în regim de putere publică ce modifică raporturile juridice stabilite între pârât și personalul bugetar reprezentat de judecători și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești în sensul diminuării drepturilor salariale cuvenite acestora.
Acest act produce, așadar, efecte juridice, în temeiul său fiind dispuse măsurile care au dus efectiv la micșorarea cuantumului drepturilor salariale obținute lunar de către personalul bugetar sus menționat.
Neîntemeiată este și excepția lipsei de obiect, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă pe care reclamanții o au față de pârât, respectiv obținerea sumelor reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În condițiile în care reclamanților nu le-a fost plătit acest spor după suspendarea executării adresei prin sentința menționată de pârât în întâmpinare, nu se poate considera că acțiunea acestora este lipsită de obiect.
Pentru termenul de judecată din 13.10.2009 reclamanții și au fost citați cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea art.133 Cod procedură civilă, dar nu s-au conformat acestei dispoziții, astfel încât instanța va face aplicarea textului de lege sus menționat potrivit căruia cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
În consecință Curtea va declara nulă acțiunea formulată de cei doi reclamanți.
Pentru termenul de judecată din 13.10.2009 reclamanții au fost citați cu mențiunea de a face dovada înregistrării la pârât a plângerii prealabile, dar nu s-au conformat acestei dispoziții, împrejurare în raport de care, Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Textul reglementează procedura prealabilă administrativă ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, fiind obligatorie parcurgerea acestei proceduri anterior sesizării instanței cu o cerere de suspendare a executării întemeiată pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004.
Sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile este inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării, având în vedere și disp. art.109 alin.2 Cod procedură civilă, care stipulează că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Cum reclamanții nu au făcut dovada că au înregistrat plângerea prealabilă la pârât, deci, implicit că nu au îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004,anterior sesizării instanței, Curtea va admite excepția și va respinge cererea formulată de ceilalți reclamanți ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declară nulă acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales în Râmnicu V-, județul
Respinge excepția inadmisibilității și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a actului administrativ emis de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților sub nr.76602/03.07.2007, formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, județul N, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
