Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 328/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 328 BIS
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 18 2008, privind acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Guvernul României Prin Primul Ministru Al României, - Prim Ministru Al României Prin Cancelaria Primului Ministru, G și intimatul chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării Și Prin Ministrul Educației, Cercetării Și
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 18 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 31 ianuarie 2008, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României și pe, Prim Ministru al României, pentru anularea în totalitate a deciziilor nr.19 și 20 emise la data de 16 ianuarie 2008 și publicate în Monitorul Oficial la 17 ianuarie 2008, ca fiind netemeinice și nelegale.
A solicitat în regim de urgență suspendarea executării acestor decizii, în temeiul art.14 și 15 din Legea 554/2004 și acordarea de daune materiale și morale.
În motivarea acțiunii a arătat că decizia nr.19/16.01.2008 a Primului Ministru, prin care s-a dispus trecerea sa din funcția publică de secretar general al Ministerului Educației, Cercetării și T, în funcția publică de secretar general al Comisiei Naționale de, este netemeinică, nelegală și abuzivă, deoarece nu justifică și nu argumentează în fapt necesitatea modificării raporturilor sale de serviciu.
A mai arătat că prin această decizie se face vorbire de un "memorandum", care nu i-a fost comunicat și nu a fost publicat, aspect ce atrage nulitatea absolută a actului administrativ individual.
A susținut că nu au fost respectate nici prevederile art.28 alin.1 și 2 și art.33 alin.1 lit. b din HG 341/2007, referitoare la justificarea mobilității înalților funcționari publici, iar nulitatea deciziei mai este atrasă și de încălcarea dispozițiilor art.28 din Legea 188/1999 republicată, referitoare la informarea funcționarului public cu privire la deciziile care îl vizează direct.
Petentul a precizat că temeiul invocat pentru emiterea deciziei contestate este eronat, întrucât ignoră prevederile Legii cadru nr.188/1999, că nu i s-a adus la cunoștință faptul că ar exista o solicitare motivată din partea conducătorului autorității sau instituției publice în al cărei stat de funcții se regăsește funcția respectivă și că prioritate în ocuparea unei astfel de funcții ar fi avut înalții funcționari publici aflați în corpul de rezervă al ANFP, iar postul vacant pe care a fost trecut, trebuia publicat în condițiile prevăzute de art.90 alin.7 din această lege.
De asemenea, prevederile HG nr. 341/2007, ca temei de drept, au fost aplicate retroactiv de către pârât, în condițiile în care ele produc efecte juridice numai pentru viitor, iar decizia de numire nr.258/10.03.2005 nu a fost retractată, anulată sau abrogată prin vreo precizare în conținutul deciziei contestate.
Nulitatea deciziei mai este atrasă și de faptul că nu cuprinde prevederi referitoare la drepturi salariale cuvenite și nu arată termenul și instanța la care poate fi contestată.
S-a invocat de petent că sub aspect strict profesional, evaluările făcute au fost numai la maximum și în această situație trecerea sa de pe un post de mare complexitate pe un alt post de mică structură, nu poate fi apreciată ca oportună, avându-se în vedere și faptul că la organizarea concursului pentru ocuparea postului de secretar general la au fost impuse condiții specifice domeniului învățământ și că nelegalitatea deciziei este determinată de nerespectarea prevederilor art.40, 43 și 69 din HG 431/2007, referitoare la condițiile de ocupare a unei înalte funcții publice vacante.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei contestate, a arătat că este motivată de efectul grav perturbator pe care-l produce în activitatea și prejudicierea gravă a statutului înaltului funcționar public într-un stat membru al UE.
A solicitat reclamantul și anularea deciziei nr.20, emisă de Primul Ministru, prin care G este mutat de la Autoritatea Națională pentru Cercetare la Ministerul Educației, Cercetării și T pe funcția pe care a deținut-o, aceea de secretar general.
Guvernul României a depus întâmpinare, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politice interne și externe a țării și conducerea generală a administrației publice și care poate sta în justiție în calitate de pârât numai atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, condiție care în cazul de față nu este îndeplinită.
A precizat însă că în raport de prevederile HG 404/2004 privind organizarea și funcționarea aparatului de lucru al Guvernului, Cancelaria Primului Ministru este structura care asigură reprezentarea Primului Ministru în litigiile în care acesta este parte.
Pârâtul, Primul Ministru al României a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T în calitate de ordonator principal de credite, pentru că în cazul în care se va admite cererea reclamantului și se va dispune acordarea de daune morale și/sau materiale, chematul în garanție să fie obligat să achite sumele dispuse de instanță.
Prin întâmpinare a susținut că decizia contestată este temeinică și legală, că memorandumul care a stat la baza emiterii acesteia reprezintă un document care se elaborează în cazul în care este necesară luarea unei decizii într-o anumită problematică și fiind un act intern, nu se publică în Monitorul Oficial al României, iar măsura dispusă este urmarea necesității eficientizării activității Comisiei Naționale de, aspect precizat în conținutul deciziei.
A depus întâmpinare și Ministerul Educației Cercetării și T precizând că deciziile contestate au fost emise de Primul Ministru în exercitarea competențelor stabilite de lege și că îndeplinesc condițiile de validitate ale actelor administrative, solicitând în consecință respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Gas olicitat respingerea acțiunii, deoarece decizia nr.20/2008 este emisă în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, cuprinzând textele de lege care îi conferă Primului Ministru prerogativa de a emite decizii și cele care stabilesc în atribuția acestuia modificarea raportului de serviciu ale înaltului funcționar public.
Cu privire la petitul referitor la daune morale și materiale, a arătat că în cazul său nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Prin încheierea din 7 aprilie 2008, instanța a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr.19/2008, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 15 rap. la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
La 26 mai 2008 reclamantul prin apărător a invocat neconstituționalitatea dispoz. art. 87 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și a dispoz. art. 33 din HG nr. 341/2007 în raport de dispoz. art. 41 alin. 1 din Constituția României, solicitând suspendarea cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea acestei excepții.
Prin încheierea din 24 iunie 2008 instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la neconstituționalitatea art. 87 alin. 1 lit. și b din Legea nr. 188/1999, reținând că aceste dispoziții nu au legătură cu cauza, întrucât reglementează mobilitatea funcționarilor publici de execuție și a funcționarilor publici de conducere și nu a înalților funcționari publici din categoria cărora face parte reclamantul și de asemenea a respins ca inadmisibilă cererea privind neconstituționalitatea dispoz. art. 33 din HG nr. 341/2007, având în vedere că actul invocat este exceptat din categoria actelor prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.2922/17 septembrie 2008.
În cursul judecării cauzei la dosar s-au depus în xerocopie: deciziile contestate, decizia nr. 258/2005 privind reîncadrarea reclamantului în funcția publică de Secretar - al documente care atestă calificativele obținute în anul 2006, memorandumul care a stat la baza emiterii deciziei nr. 19/2008, cererea formulată de Președintele Comisiei Naționale de privind solicitarea de numire a unui funcționar public pe postul de secretar al acestei comisii, extrase de acte normative și alte acte.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată și reține următoarele:
Reclamantul a deținut până la data de 16 ianuarie 2008 funcția publică de secretar general al Ministerului Educației Cercetării și T, după care prin decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2008 emisă de Primul Ministru, a fost trecut în funcția publică de secretar general al Comisiei Naționale de.
În acest sens s-au avut în vedere memorandumul nr. 5/154 din 15 ianuarie 2008 prin care Ministrul Educației Cercetării și T și Ministrul Economiei și Finanțelor au propus ca postul de secretar general din structura Comisiei Naționale de să fie ocupat de reclamant - înalt funcționar public cu experiență, precum și dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale art. 33 alin. 1 lit. b din HG nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea acestora.
Atât funcția publică deținută de reclamant cât și cea în care a fost trecut sunt corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, potrivit art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar numirea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea acestora se face de către Primul Ministru conform art. 19 alin. 1 lit. b din acest act normativ.
Se mai reține că prin legea specială, respectiv HG nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea acestora, s-a prevăzut pentru această categorie de funcționari - conform art. 27 alin. 1 mobilitatea lor prin modificarea raporturilor de serviciu, fie pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, fie în interes public sau în interesul funcționarului public.
Potrivit art. 30 din actul normativ mai sus arătat, mobilitatea pentru eficientizarea autorităților și instituțiilor publice se dispune atunci când există o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, în cazuri excepționale când necesită coordonarea unor situații complexe de natura celor care intră în atribuțiile înalților funcționari publici sau când este necesară coordonarea unor activități de către un înalt funcționar public cu o anumită calificare, specializare și experiență.
În cazul reclamantului, la trecerea sa în funcția de secretar general al Comisiei Naționale de, s- avut în vedere experiența acestuia (motiv prev. de art. 30 lit. c din HG nr. 341/2007), astfel cum se menționează în memorandumul nr. 5/154/15 ianuarie 2008 (filele 69, 70 dosar), aspect care este întărit și de calificativul de "foarte bine" acordat pentru activitatea desfășurată în anul 2006 în cadrul Ministerului Educației Cercetării și
Susținerea reclamantului că memorandumul în baza căruia a fost trecut dintr-o înaltă funcție publică în alta nu întrunește condiția prev. de art. 33 alin. 1 lit. b din HG nr. 341/2007 în sensul că nu reprezintă o solicitare motivată a conducătorului instituției publice în a cărui stat se regăsește funcția publică de secretar general nu poate fi primită, întrucât acest memorandumum a fost emis în baza cererii Președintelui Comisiei Naționale de din 27.12.2007 prin care solicită numirea unui funcționar public pe postul de secretar general al acestei comisii (fila 68 dosar), structură care funcționează în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor potrivit art. 14 alin. 2 din HG nr. 386/2006.
Acest memorandum fiind un act preparatoriu, adică un act care a stat la baza deciziei prin care s-au modificat raporturile de serviciu ale reclamantului, nu se impunea nici comunicarea către reclamant și nici publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României.
Actul argumentează în fapt mobilitatea pentru eficientizarea activității Comisiei Naționale de iar folosirea sintagmei "de trecere" în loc de "este supus mobilității" nu are relevanță juridică în condițiile în care efectul este același, respectiv modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Este nefondat și motivul potrivit căruia prin decizia contestată s-a prevăzut textul unui act normativ de forță juridică inferioară - HG nr. 341/2007 și mai puțin s-au avut în vedere dispozițiile legii generale nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, deoarece categoria din care face parte reclamantul este cea a înalților funcționari publici, iar această calitate atrage aplicabilitatea legii speciale, respectiv a HG nr. 341/2007 care se referă expres la această categorie de funcționari publici, și numai în măsura în care legea specială nu prevede expres, se completează cu dispozițiile legii generale nr. 188/1999.
De asemenea, nu este fondată nici afirmația că în cazul său au fost aplicate retroactiv dispoz. HG nr. 341/2007, deoarece la data când s-a dispus măsura trecerii dintr-o funcție publică în alta, acest act normativ era în vigoare iar faptul că nu exista la data când reclamantul a fost numit pe funcție, respectiv la data de 10 martie 2005, nu reprezintă motiv de neaplicare a dispozițiilor sale pentru situațiile ivite după intrarea în vigoare, potrivit principiului neretroactivității legii.
Faptul că prin decizia nr. 19/2008, urmare a mobilității, au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantului prin trecerea dintr-o funcție publică în alta, în mod implicit efectele deciziei nr. 258 din 10 martie 2005 de numire în funcție încetează, astfel că nu mai este necesară cuprinderea unor prevederi în acest sens.
Împrejurarea că în decizie nu s-au prevăzut termenul și instanța la care poate fi contestată nu atrage nulitatea acesteia, întrucât nu reprezintă un act sancționator și nici un act de numire într-o înaltă funcție publică în urma promovării unui concurs, ci unul de modificare a raporturilor de serviciu.
În ceea ce privește omisiunea menționării salariului nu este de natură să-l vatăme pe reclamant deoarece acest element al raporturilor de serviciu nu se stabilește prin negociere, ci potrivit dispozițiilor legale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Îndeplinirea de către reclamant nu numai a condițiilor generale ci și condițiilor speciale pentru ocuparea funcției de secretar general la Ministerul Educației Cercetării și T nu implică în mod automat condiții specifice și pentru ocuparea aceleiași funcții la Comisia Națională de.
Astfel, dispoz. art. 16 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 care reglementează stabilirea unor condiții specifice pentru ocuparea funcțiilor publice de natura celuia în care a fost trecut reclamantul, nu au caracter imperativ ci supletiv, în sensul că lasă la latitudinea persoanei abilitate să facă numirea în funcție stabilirea sau nu a acestor condiții.
Se mai constată că în situația reclamantului nu sunt aplicabile prev. art. 40 alin. 3, 43 și 69 din HG nr. 341/2007 referitoare la condițiile de ocupare a unei funcții publice vacante, deoarece în speță nu s-a organizat un concurs, ci așa cum s-a arătat s-a avut în vedere procedura mobilității în cazul înalților funcționari publici, care prezintă disponibilitate la numirile în una din celelalte funcții aparținând acestei categorii, deci din momentul în care își asumă această calitate el este obligat să respecte principiul disponibilității la baza căruia stă în primul rând eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice și interesul public.
Existența unui așa zis abuz de putere care îmbracă forma unei discriminări politice se apreciază că în cauză nu a fost dovedită de reclamant, iar față de cele expuse se constată temeinicia și legalitatea deciziei atacate.
Acest aspect cât și faptul că reclamantul nu a invocat prin acțiune nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei nr. 20/2008 privind pe pârâtul G, conduc la respingerea și acestui petit al acțiunii.
De asemenea, nu poate fi primită nici cererea privind acordarea despăgubirilor materiale și morale, atâta timp cât nu au fost cuantificate și motivate de reclamant.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază nefondată acțiunea reclamantului, astfel că în temeiul art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 urmează să fie respinsă și pe cale de consecință va fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de Primul Ministru al României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Tg. J, Str. - - -. 1,. 3,. 8, jud. G, împotriva pârâților Guvernul României Prin Primul Ministru Al României, - cu sediul în B-, sector 1, Prim Ministru Al României Prin Cancelaria Primului Ministru, G,cu domiciliul ales la " și asociații" cu sediul în B,-, -. 1,. 4, sector 3, și intimatul chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării Și prin Ministrul Educației, Cercetării Și T, cu sediul în B- - 30, sector 1.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Primul Ministru al României.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. T
Ex.10//16.12.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
