Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3286
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei nr.95/02.07.2009 emisă de Procurorul al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în executarea Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de reclamanții, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns reclamanții, și și pârâții PROCURORUL AL DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
C reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare, respectiv excepțiile lipsei de interes în exercitarea acțiunii de către reclamanții și și a lipsei de interes în privința celorlalți reclamanți și apoi pe fond, avându-se în vedere faptul că prin cererea introductivă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 29.07.2009, reclamanții, și, procurori și respectiv grefier și conducător auto în cadrul Biroului Teritorial Călărași -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat în contradictoriu cu Procurorul șef al DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, suspendarea executării Deciziei nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul al DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în executarea Ordinului 1472/2.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea cererii, au arătat că n baza Ordinului nr. 526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emis cu data de 1 martie 2009 Procurorul al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justitie a emis ordinul nr.526/03.03.2009 și Decizia nr.45/05.03.2009 în baza cărora reclamanții, procurori, grefier și conducător auto în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiză de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de Încadrare brută lunară prevăzută de lege, conform copiei ordinului pe care-l anexează.
Astfel, în lunile martie, aprilie, mai au beneficiat de dispozițiile deciziei sus-amintite.
La data de 02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 1472, prin care a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/03.03.2009 începând cu data de 01.06.2009, iar la rândul său Procurorul al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a emis Decizia nr. 95/02.07.2009 prin care a suspendat Decizia nr. 45/05.03.2009. acest lucru fiindu-le comunicat cu adresa nr.1044/V1/-.
Precizează că la data de 20.07.2009, au formulat în baza art. 7 din Legea - a contenciosului administrativ, plângere conform procedurii prealabile la Procurorul șef al Direcției de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - pe care au anexat-o in copie prezentei acțiuni - considerându-se vătămați în drepturile lor, atât pentru faptul că drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu pot fi suspendate decât în cazurile strict prevăzute legislația actuală în vigoare, respectiv pe cale judecătorească conform art. 14, cât și pentru faptul că dispunând suspendarea drepturilor lor salariale începând cu data de 01.06.2009, deci retroactiv, s-au încălcat flagrant dispozițiile art.15 alin. 2 din Constituția României.
Au învederat ptul că solicitarea de suspendare a executării Deciziei nr. 95 din 02.07.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism îndeplinește conditiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/200.
Au învederat că Decizia nr. 95 din 02.07.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, este vădit nelegală și vătămătoare pentru reclamanți, fiind emisă cu încălcarea actelor normative cu forța juridică superioară pentru următoarele considerente:
Astfel, actul administrativ contravine în primul rând prevederilor art. 15 al. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul neretroactivității legii.
In acest sens, deși Decizia nr. 95 din 02.07.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, este emisă la data de 02 iulie 2009, prin aceasta se dispune suspendarea aplicării Deciziei nr. 45 din 05.03.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism cu o dată anterioară, respectiv 01 iunie 2009, pe cale de consecință se realizează o aplicare retroactivă a dispozitiei de suspendare.
În motivarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( în baza căruia s-a emis Decizia nr. 95 din 02.07.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism) s-a făcut referire la adresa nr. -/2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât această plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Au apreciat că suspendarea plății sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% nu face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, întrucât la art. 1 alin. 1 se prevede că,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 se va realiza după o procedură de executare. ", iar la alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că "orice cerere de executare silită se suspendă de drept".
Or, plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară se efectua ca urmare a Deciziei nr. 45 din 05.03.2009 și a Ordinului nr.526/03.03.2009 emise de Procurorul al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism și nu în baza unui titlu executoriu, astfel cum face referire Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Totodată, Decizia nr. 95 din 02.07.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism contravine prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și anume dispozițiilor art. 14 din lege, care prevăd în mod clar și neechivoc procedura de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Astfel, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai de către instanța de judecată și numai în anumite cazuri bine justificate, autoritatea administrativă emitentă neavând competența de a dispune o atare măsură, cu atât de mult cu cât actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Pe cale de consecință, măsura suspendării Deciziei nr. 45/04.03.2009 și a Ordinului nr.526/03.03.2009 ale Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, emise ca urmare a Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este lipsită de orice fundament legal, având în vedere că nici un text de lege nu reglementează competența organului administrativ emitent de a dispune o asemenea măsură.
În atare situație, au apreciat că aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat este evidentă, iar prejudiciul material viitor este cert și previzibil, prin perturbarea gravă a activității organelor judiciare
În susținerea acțiunii au atașat la dosar, în copie, înscrisuri.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin reprezentantul său legal, Procuror Direcție, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii, întrucât pe de o parte, actul a cărui suspendare se solicită a fost suspendat, iar pe de altă parte, acest act vizează doar personalul auxiliar și conex al DIICOT, în timp ce reclamanții și îndeplinesc funcția de procurori în cadrul DIICOT. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, având în vedere că ordinul nr.1472/2009, precum și decizia nr.95/2009 au fost emise în urma adresei nr.293.378/18.06.2009 Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În drept, au invocat prevederile art.115-118 cod pr.civ.
A atașat la dosar practică judiciară.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reprezentant legal, Procurorul General, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes, pe motiv că actul administrativ contestat a fost deja suspendat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004.
În drept, a invocat disp.art.115-118 cod pr.civ.
Examinând cu prioritate conf.art.137 cod pr.civ. excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii, Curtea constată că această excepție de fond, peremptorie și absolută este întemeiată în privința reclamanților și și neîntemeiată în privința celorlalți reclamanți, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin decizia nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul al DIICOT s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr.45/5.03.2009 a Procurorului al DIICOT, iar prin această din urmă decizie s-a prevăzut că, începând cu data de 1.03.2009, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul DIICOT, beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază.
Prin urmare, decizia contestată privește doar personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul DIICOT, iar nu și pe magistrații din cadrul direcției. Or. în cauză este necontestat faptul că reclamanții și îndeplinesc funcția de procurori în cadrul DIICOT, astfel că acești doi reclamanți nu au interes în promovarea cererii de suspendare.
Pe de altă parte, conform art.23 din Legea 554/2004, modificată și completată, doar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii, după publicarea lor în Monitorul Oficial al României, sau după caz, în monitoarele oficiale al județelor ori ale Municipiul B, condiții ce nu se regăsesc în totalitate în prezenta cauză, astfel că reclamanții și au interes în exercitarea cererii prezente.
Pe cale de consecință, se va admite excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii de către reclamanții și și se va respinge în consecință acțiunea în privința acestor doi reclamanți. Totodată, pentru motivele indicate anterior, se va respinge excepția lipsei de interes în privința celorlalți reclamanți.
Pe fondul cauzei, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că prezenta cerere de suspendare este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 1472/02.07.2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General s- dispus începând cu data de 01.06.2009, suspendarea Ordinului nr. 526/03.03.2009 emis anterior.
Prin Ordinul nr. 526/2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General dispus că începând cu data de 01.03.2009 procurorii din Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, judecătorii precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele de pe lângă curțile de apel, beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
Se constată că, prin Ordinul nr. 1472/02.07.2009 Procurorul General dispus ordonatorilor de credite ca drepturile salariale, aferente lunii iunie 2009 și în viitor să se achite fără include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin decizia nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul al DIICOT s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr.45/5.03.2009 a Procurorului al DIICOT care transpunea în cadrul acestei direcții, Ordinul nr. 526/2009 al procurorului general sau cu alte cuvinte, transpunerea Ordinului nr. 1472/02.07.2009.
Curtea reține că în general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Decizia contestata reprezintă un act administrativ în interesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 producând efecte juridice in ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la cererea de suspendare se reține că, potrivit Legii nr. 554/2004, art. 14 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În speță se constată că există aparență de nelegalitate a actului contestat întrucât s- dispus restrângerea exercițiului unor drepturi de natură salarială printr-un act administrativ și nu prin lege contrar art. 53 din Constituția României. Această împrejurare constituie un caz bine justificat în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 14 (1) din aceeași lege.
Curtea retine ca reprezintă o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea ca acesta retroactivează, el având incidenta asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților pentru luna iunie 2009, deși este emis la data de 02.07.2009.
Instanța constată că este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente ce trebuie prevenită prin suspendarea actului, în sensul că îndoiala serioasă asupra legalității actului conduce la convingerea că un act aparent nelegal poate diminua considerabil veniturile reclamanților cu consecința păgubitoare asupra activității serviciului prestat și ca atare poate conduce la perturbarea previzibilă funcționării instituției în care reclamanții își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va suspenda actul administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii de către reclamanții și cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași,-, județ C și respinge în consecință acțiunea.
Respinge excepția lipsei de interes în privința celorlalți reclamanți.
Admite acțiunea formulată de reclamanții și. toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași,-, județ C în contradictoriu cu pârâții PROCURORUL AL DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în-, sector 5,
Suspendă executarea Deciziei nr.95 din 2.07.2009, emisă de Procurorul al DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.HV
EF/4ex.
26.03.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
