Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3363/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3363
Ședința publică de la 15 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 08 iulie 2009, privind recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1040 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 08 iulie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a se depune concluzii scrise de părți a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1040 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 5/26.03.2009 a Consiliului Local, formulată de reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, jud.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.04.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Hotărârii nr. 5/26.03.2009 a Consiliului Local, până la soluționarea cauzei pe fond.
In motivare, reclamanta a arătat că la data de 15.08.2008, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 7022 privind o suprafață de 30 ha, contract ce s-a semnat cu arbitrajul Prefecturii In contract este precizat că identificarea obiectului contractului este conform anexei, anexă care nu a fost semnată niciodată. Cu toate acestea, reclamanta arată că și-a îndeplinit obligația principală, achitând în cei doi ani suma de 150 lei/ha/an.
Consiliul Local a considerat că societatea reclamantă nu a achitat chiria, motiv pentru care a hotărât unilateral rezilierea contractului, deși conform clauzelor contractului acest lucru nu era posibil.
Împotriva actelor administrative atacate, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind înregistrată la organul de control, nefiind însă soluționată.
Reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, arată că atâta timp cât a făcut dovada achitării chiriei, nu este posibilă rezilierea contractului, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a întocmit anexa la contract, iar conform contractului rezilierea unilaterală nu este posibilă.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, consideră că o dată ce s-a emis HCL nr. 5/2009, societatea reclamantă ar fi prejudiciată prin executarea silită și s-ar ajunge la blocarea activității sale comerciale în zona respectivă.
De asemenea, arată că a fost sesizată autoritatea publică pentru anularea actului administrativ contestate în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Hotărârea nr. 5/26.03.2009 emisă de Consiliul Local, adresa nr. 5/10.04.2009, chitanța nr. -/31.03.2009, Hotărârea nr. 8/22.04.2009 a Consiliului Local, plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 2325/15.04.2009, balanță mijloace fixe grupa 2, balanță de verificare, facturi fiscale, contract de închiriere nr. 7022/23.11.2007 încheiat între Consiliul Local și - - SRL.
La data de 05.05.2009, pârâtul Consiliul Local a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condițiile prevăzute de art. 2 lit. ș și Astfel, privind existența cazului bine justificat, reclamanta nu și-a executat obligația contractuală, deși a fost somată în acest sens. Deși a folosit cele 30 ha pășune, încă de la încheierea contractului nu a plătit c/val folosinței acestui bun. Singura plată pe care reclamanta a făcut-o pentru executarea obligației asumată prin contractul de închiriere a fost o plată parțială, în sensul că a achitat 3.336 lei din suma datorată de 5.497 lei, însă abia la data de 23.03.2009, după expirarea termenului de 90 de zile de la data scadenței, termen prevăzut în contract.
De asemenea, pârâtul consideră că nu este îndeplinită nici condiția privind prevenirea unei pagube iminente, astfel, susținerea reclamantei că ar fi blocată activitatea sa comercială în zonă neputând fi primită, pentru că pe respectiva pășune nu se desfășoară activități comerciale, iar pe de altă parte Consiliului Local i s-a creat deja o pagubă, prin neachitarea chiriei la termenul stipulat, la care reclamanta s-a obligat.
Pârâtul a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv: proiect de hotărâre din 20.03.2009, expunere motive, adresa nr. 1894/23.03.2009, decizie de impunere nr. 5024/02.09.2008, proces-verbal încheiat la 26.03.2009.
Analizând cererea și înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că cererea de suspendare a executării actului administrativ nu este întemeiată, urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În speța de față, instanța apreciază că niciuna din condițiile prevăzute dispozițiile legale citate anterior nu este întrunită.
Astfel, în ce privește cazul bine justificat, în raport de clauzele contractului de închiriere a terenului în discuție care stipulează expres prin pactul comisoriu de ultim grad, conținut art. 14 posibilitatea rezilierii unilaterale și faptul că, în mod concret reclamanta a exploatat suprafața de teren închiriată, instanța contată că motivele de nelegalitate invocate de aceasta referitoare la neîntocmirea anexei la contract și imposibilitatea rezilierii unilaterale a contractului vizează de fapt, fondul cauzei, și nu sunt de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Tot astfel, în ce privește cea de-a doua condiție, instanța constată că în cauză reclamanta nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004.
Mai precis, în lipsa unui minim probatoriu care să reliefeze un pericol iminent concret, iar nu generic în ce privește continuarea activității, nu pot fi primite simplele afirmații ale reclamantei în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură de a-i bloca activitatea comercială și aceasta cu atât mai mult cu cât terenul închiriat are destinația de pășune, care în mod evident nu presupune efectuarea lucrărilor agricole invocate de reclamantă
Documentele contabile depuse la dosarul cauzei probează numai aprovizionarea de către reclamantă a mai multor produse necesare lucrărilor agricole, neexistând nici un înscris care să conducă la concluzia că acestea au fost utilizate pentru eventuale lucrări agricole efectuate la terenul închiriat.
În raport de cele reținute anterior, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/200 pentru suspendarea actelor administrative contestate, instanța urmează să respingă cererea de suspendare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, în cauză exista prezumția nelegalității HCL, astfel că se impunea suspendarea.
Prezumția de nelegalitate rezulta din aceea că, deși intimata Consiliul Local nu a respectat clauzele contractuale - care prevedeau obligația în sarcina acestuia de a individualiza terenul ce a făcut obiectul închirierii, ceea ce duce la concluzia că în fapt Consiliul local nu a respectat obligația principală din contract de a preda obiectul locațiunii - instanța a considerat că în mod legal prin HCL s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului în baza art. 14 din contract.
Ori, pentru ca o parte să poată cere sau invoca rezilierea, presupune ca partea să-și fi respectat întocmai obligațiile asumate prin contract - ceea ce nu este cazul în speță.
Faptul că a fost achitată chiria cu întârziere a fost cauza nerespectării obligației de a individualiza și preda obiectul închirierii, iar intimata pârâtă nu a făcut dovada executării obligației sale de individualizare și predare a terenului. Singura probă în acest sens era procesul-verbal de predare-primire (ce trebuia să constituie anexă la contract), iar această anexă nu a fost depusă.
Nu există la dosar nici o dovadă în sensul că subscrisa am exploatat terenul ce face obiectul închirierii - cum în mod netemeinic se susține în motivarea hotărârii. Or, atât timp cât nu s-a încheiat anexa la contract care să ateste individualizarea și predarea terenului, se naște prezumția că acesta nu a fost predat conform obiectului contractului de închiriere (dimensiuni, vecinătăți) - prezumție care nu a fost răsturnată prin vreo probă contrară care să permită instanței să tragă concluzia de mai sus, iar în aceste condiții, erau întrunite condițiile legale în sensul cazului bine justificat.
S-a apreciat în mod netemeinic că nu a fost făcută dovada pagubei iminente.
Acest lucru rezultă din prima argumentație - atât timp cât nu s-a individualizat și predat în concret terenul ce face obiectul contractului, rezultă că nu s-a putut exploata - astfel că prin simpla nepredare, societatea a fost în imposibilitate de a-l exploata, și deci de a produce profit - cauza ce a stat la baza încheierii contractului de închiriere.
Paguba rezulta și din faptul că s-au realizat investiții - probate cu înscrisurile depuse la dosar - în vederea exploatării terenului, astfel că, în cazul rezilierii contractului, investițiile în utilaje și substanțele chimice de erbicidare;i altele, ar deveni inutile, pierderile fiind directe.
Faptul că terenul este pășune, nu duce la concluzia că pe acesta nu trebuie efectuate lucrări agricole, neexistând nici o prevedere contractuală, legală sau probă în dosar care să stipuleze sau demonstreze acest lucru. Paguba era iminentă și prin faptul că, prin adresa nr. 5/10.04.2009, Consiliul local a solicitat ca în 3 zile de la primirea acesteia, să fie eliberat domeniul public.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Argumentele recurentei-reclamante privind existența pagubei presupun așa cum a arătat și instanța de fond un minim probatoriu, care în cauza dedusă judecății nu a fost produs, astfel că, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea.
Pe de altă parte, toate susținerile recurentei-reclamante privind existența cazului bine justificat presupun probatorii complexe și analiza pe fond a legalității actului administrativ, analiză care în cadrul suspendării întemeiate pe dispozițiile art. 14 nu este posibilă, în această fază procesuală neputându-se prejudeca fondul, actul administrativ fiind analizat doar prin prisma aparenței de nelegalitate, care în cauză, în raport de susținerile părților, nu apare ca fiind întrunită.
În aceste condiții soluția pronunțată de către instanța de fond apare ca fiind temeinică și legală.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1040 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-/2ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
