Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3371
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Pătrașcu Horațiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea cererii de preschimbare termen formulată de reclamanta - ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect "suspendare executare act".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, reclamanta reprezentată de avocat cu delegație la dosar, pârâta ANAF reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantei depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 143.629,44 lei.
Consilierul juridic al pârâtei ANAF depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și practică judiciară; comunică câte un exemplar și părților prezente.
Consilierul juridic al pârâtului MEF depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și practică judiciară; comunică câte un exemplar și părților prezente.
Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEF invocată de acesta prin întâmpinare.
Consilierul juridic al pârâtului MEF solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEF întrucât actele pe care reclamanta solicită să fie suspendate nu sunt emise de MEF; câtă vreme reclamantul nu a formulat nici o pretenție față de MEF acesta nu are nici o calitate în prezenta cauză.
Consilierul juridic al pârâtei ANAF, solicită admiterea excepției pentru considerentele expuse de reprezentantului MEF lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul reclamantei arată că susținerea reprezentantului pârâtului MEF potrivit căreia acesta nu este emitentul niciunui act a cărei suspendare se solicită, însă l-a chemat în judecată doar pentru opozabilitate.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a deciziei de regularizare nr. 1571/20.07.2009 emis de MEF - ANAF și a procesului verbal de control nr. 13236/2005-2006 întrucât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 și 15 din Legea 554/2004. Cu privire la paguba iminentă solicită să se constante faptul că prin actele emise de organele fiscale, reclamanta a fost obligată la plata sumei de cca 3.500.000 Euro. Având în vedere că actele administrativ-fiscale prezintă puternice indicii de nelegalitate și ținând cont că executarea silită i-ar produce reclamantei o pagubă iminentă imposibil de reparat. Consideră că executarea intempestivă a sumei de bani imputate prin actele administrative a căror suspendare o solicită ar crea o stare de pericol ca reclamanta să nu mai aibă resursele financiare necesare pentru a achita obligațiile pe care le are. Având în vedere criza economică s-ar putea ajunge la destabilizarea gravă a activității comerciale, mergându-se chiar până la declararea procedurii insolvenței. Pentru aceste motive și cele detaliate pe larg în cererea de chemare în judecată, solicită admiterea cererii de suspendare.
Consilierul juridic al pârâtei ANAF solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată pentru motivele detaliate pe larg în întâmpinare.
Consilierul juridic al pârâtului MEF solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată pentru motivele detaliate pe larg în întâmpinare.
Curtea reține cauza pentru a se pronunța pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEF și pe cererea de suspendare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta - ROMANIA SRL a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR solicitând suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației nr.1571/20.07.2009 emisă de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și a procesului verbal de control nr.13236/2005--.07.2009, referitor la includerea în valoarea în vamă a redevențelor și a bonusurilor pentru operațiunile de import efectuate în perioada 2005-2006 emis de aceeași autoritate, până la soluționarea de către instanța de fond a eventualei acțiuni în anularea actelor administrative.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, atât în ceea ce privește formularea unei contestații împotriva deciziei contestate, cât și în ceea ce privește cazul temeinic justificat și paguba iminentă.
Cu privire la existența unui caz temeinic justificat se invocă următoarele motive:
1. Cu privire la aceeași problemă de drept fiscal și ca rezultat al aceluiași control, organele fiscale au emis deja două procese-verbale de control și două decizii de impunere, acte atacate în termenul legal, organele fiscale având obligația de a răspunde, potrivit Legii nr.554/2004, în termen de 30 de zile de la emitere sau 45 de zile potrivit Codului d e procedură fiscală, timp de o J de an organele fiscale nesoluționând contestațiile, existând puternice indicii de nelegalitate.
2. Organele fiscale au interpretat contractul în mod discreționar și fără nimic comun cu intenția părților, întrucât taxa de licență de 9,5%, pretinsă "redevență", nu trebuia inclusă la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor evaluate, din clauzele contractului desprinzându-se în mod evident faptul că acesta reprezintă un contract de licență inclusiv pentru transmiterea de know-how, nefiind transmis către doar dreptul de a distribui anumite produse în România dar și dreptul de a se folosi de planurile de piață ale, de descrierea produselor, de promovarea produselor și informațiile relative la acestea fiind un know-how de distribuire cu succes a respectivelor produse.
3. Taxa de licență nu vizează o operațiune de schimb de mărfuri astfel încât să poată fi supusă aplicării tarifului vamal, fiind aferentă unui serviciu prestat de către VA potrivit contractului, redevența în discuție fiind datorată de către nu pentru produsele importate, ci pentru utilizarea și exploatarea în România a planurilor de piață ale, a politicilor companiei
4. Taxa de licență nu reprezintă o condiție pentru vânzarea mărfurilor evaluate, astfel încât nu poate fi luată în calcul pentru ajustarea valorii în vamă a acestora, în speță, stabilirea și achitarea taxei de licență de 9,5% nu condiționează în nici un mod, direct sau indirect, vânzarea mărfurilor respective.
5. În ceea ce pricește bonusul achitat de către d-lui, se susține că, rezultă în mod aparent că achită către toți distribuitorii activi comisioane pentru cumpărăturile directe și pentru cele aferente rețelei acestora, iar nu doar către d-l, bonusurile nefiind concepute doar în scopul profitului acestuia din urmă, ci sunt sume care se achită în baza activității prestate de acesta în calitate de agent, în urma vânzărilor confirmate, astfel încât suntem în prezența unui comision de cumpărare, cum este definit prin Notele interpretative ale Acordului, fiind exceptat de la determinarea valorii în vamă.
În ceea ce privește paguba iminentă, reclamanta a arătat că prejudiciul material viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea sumelor, iar provoca dificultăți financiare majore, în ceea ce privește achitarea bonusurilor către distribuitori, achitarea obligațiilor de plată a taxelor și impozitelor datorate statului și achitarea salariilor personalului angajat, ar produce un prejudiciu de imagine societății și ar provoca intrarea societății în incapacitate de plată și perspectiva declanșării procedurii insolvenței.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.215 din Codul d e procedură fiscală și art.14 din Legea 554/2004.
In dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei decizia a cărei suspendare s-a solicitat, procesul-verbal de control din data de 20.07.2009, Contractul exclusiv de furnizare, distribuire și licență, proces-verbal de control din data de 15.12.2008, decizia nr.12/28.01.2009, proces-verbal de control din data de 01.04.2009; Contestația administrativă formulată în temeiul art.205 din Codul d e procedură fiscală și înregistrată la -B la data de 15.01.2009 sub nr.959, Contestația administrativă formulată în temeiul art.205 din Codul d e procedură fiscală și înregistrată la -B la data de 25.02.2009 sub nr.4151, alte înscrisuri.
Prin încheierea din data de 16.10.2009, Curtea a stabilit în sarcina reclamantei obligația consemnării unei cauțiuni în cuantum de 1% din valoarea contestată, potrivit contestației administrative, recipisa fiind depusă în xerocopie la data de 20.10.2009.
Prin întâmpinări, pârâtele ANAF și MFP au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, nepunând la dosar practică judiciară.
De asemenea, pârâtul MEF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, pârâtul MEF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este emitentul actelor a căror suspendare se solicită, susținere pe care Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, întrucât, atât Decizia pentru regularizarea situației nr.1571/20.07.2009 cât și procesul-verbal de control nr.13236/2005--.07.2009 au fost emise de AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, contestațiile împotriva acestor acte administrativ-fiscale fiind depuse la autoritățile emitente, ce urmează a fi soluționate de către ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Prin urmare, nefiind titularul raportului juridic dedus judecății sub asoect pasiv, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și să respingă acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin Decizia pentru regularizarea situației nr.1571/20.07.2009 emisă de AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, în temeiul procesului verbal de control nr.13236/2005--.07.2009, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 14.362.944 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente taxelor vamale și comisionului vamal, diferențe de accize, dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente accizelor, respectiv diferențe TVA, dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente TVA, titlu de creanță fiscală, în conformitate cu prevederile art.110 din OG nr.92/2003.
Împotriva actului administrativ-fiscal, reclamanta a formulat contestație, în temeiul prevederilor art.205 din OG nr.92/2003, înregistrată la sub nr.26370/05.08.2008, invocând mai multe motive de nelegalitate, așa cum au fost invocate în cererea de suspendare de față.
Potrivit art.205 din Codul d e procedură fiscală, (1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art.215 din Codul d e procedură fiscală, (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
În ceea ce privește condițiile de formă, Curtea reține că reclamanta a făcut dovada înregistrării la autoritatea fiscală o contestație în calea administrativă de atac prin care a contestat întreaga sumă stabilită prin decizia pentru regularizarea situației nr.1571/20.07.2009 emisă de AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Referitor la condițiile de fond prevăzute de art.14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, princaz bine justificatse înțelege- împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,iar potrivit art.2 alin.1 lit. ș, prinpagubă iminentăse înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate. În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ.Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, iar asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, instanța reține că reclamanta a invocat, atât în contestația administrativă, cât și în fața instanței de judecată, faptul că:
Cu privire la aceeași problemă de drept fiscal și ca rezultat al aceluiași control, organele fiscale au emis deja două procese-verbale de control și două decizii de impunere, acte atacate în termenul legal, organele fiscale având obligația de a răspunde, potrivit Legii nr.554/2004, în termen de 30 de zile de la emitere sau 45 de zile potrivit Codului d e procedură fiscală, timp de o J de an organele fiscale nesoluționând contestațiile, existând puternice indicii de nelegalitate.
Împrejurarea că organele fiscale de soluționare a contestației nu au soluționat într-un termen de 6 luni, apreciat de către reclamantă ca nefiind unul rezonabil, nu constituie un indiciu că pe fond actele administrativ-fiscale ar fi nelegale, această susținere fiind una extrinsecă, care nu are nici o legătură cu legalitatea actelor a căror suspendare s-a solicitat.
De asemenea s-a arătat faptul că organele fiscale au interpretat contractul în mod discreționar și fără nimic comun cu intenția părților, întrucât taxa de licență de 9,5%, pretinsă "redevență", nu trebuia inclusă la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor evaluate, din clauzele contractului desprinzându-se în mod evident faptul că acesta reprezintă un contract de licență inclusiv pentru transmiterea de know-how, nefiind transmis către doar dreptul de a distribui anumite produse în România dar și dreptul de a se folosi de planurile de piață ale, de descrierea produselor, de promovarea produselor și informațiile relative la acestea fiind un know-how de distribuire cu succes a respectivelor produse.
Fără a antama fondul, instanța, analizând clauzele Contractului exclusiv de furnizare, distribuție și licență, încheiat la data de 01.01.2001 între OF. și ROMANIA SRL, în ceea ce privește natura juridică a taxei de licență, cu consecința includerii acesteia la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor evaluate, instanța nu reține susținerile invocate ca fiind argumente juridice aparent valabile cu privire la legalitatea actelor administrativ-fiscale, iar motivele de fapt și de drept reținute în cuprinsul procesului-verbal de control și în cuprinsul deciziei, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Raportând taxa de licență, la celelalte clauze contractuale, în ceea ce privește stabilirea prețului și modul de determinare a taxei, precum și la art.8 alin.1 lit.c din Acordul, Curtea nu reține aspecte care să creeze o îndoială serioasă, atât în ceea ce privește calificarea naturii juridice a clauzelor și obligațiilor contractuale, cât și în ceea ce privește determinarea obligațiilor fiscale în sarcina reclamantei.
De asemenea, în ceea ce pricește bonusul achitat de către d-lui, se susține că acesta este un comision de cumpărare, cum este definit prin Notele interpretative ale Acordului, fiind exceptat de la determinarea valorii în vamă, autoritățile fiscale reținând că aceste sume reprezintă bonusuri lunare ce trebuie luate în considerare în vederea stabilirii valorii în vamă.
Analizând susținerile părților, în raport cu clauzele contractuale și actele depuse de reclamantă, în limitele cererii de suspendare, Curtea nu reține aspecte de vădită nelegalitate ale actului administrativ fiscal, de natură a duce la suspendarea executării acestuia.
Pe de altă parte, cele două condiții de fond trebuie îndeplinite cumulativ, iar verificare îndeplinirii celor două condiții trebuie să se facă în concordanță cu caracterul de măsură de protecție provizorie pe care-l are suspendarea executării actului administrativ, or din acest punct de vedere, nu se poate face o analiză separată a condiției cazului temeinic justificat fără să se aibă în vedere și prejudiciul cauzat reclamantei prin punerea în executare actului administrativ fiscal, în condițiile în care decizia este titlu de creanță fiscală, iar introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
În acest sens, se susține că prejudiciul material viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea sumelor, iar provoca reclamantei dificultăți financiare majore, în ceea ce privește achitarea bonusurilor către distribuitori, achitarea obligațiilor de plată a taxelor și impozitelor datorate statului și achitarea salariilor personalului angajat, ar produce un prejudiciu de imagine societății și i-ar provoca intrarea în incapacitate de plată și perspectiva declanșării procedurii insolvenței.
Este adevărat că valoarea sumei stabilite în sarcina reclamantei este semnificativă, însă, pe de o parte, aceste aspecte sunt doar susțineri ale reclamantei, neputându-se prezuma că, cuantumul acesteia, ar poate provoca reclamantei dificultăți financiare majore, cu posibilitatea intrării societății în incapacitate de plată și eventual în procedurii insolvenței, simpla valoare în sine a sumelor datorate fiind nerelevantă.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- secctor 5, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - ROMANIA SRL cu sediul în B, B-dul - nr.3, sector 1 în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,- sector 5 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.
Dact. P/6 ex
Președinte:Pătrașcu HorațiuJudecători:Pătrașcu Horațiu
