Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 338/
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul cu domiciliul în Târgu M-, jud. M, împotriva sentinței nr. 144 din 27 februarie 2009 Tribunalului Mureș - Secția CAF.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 8 aprilie 2009 concluzii scrise din partea intimatului Târgu
dezbaterilor și susținerile părților asupra recursului declarat sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009, orele 13,00, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 8 aprilie 2009, orele 10,00, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 144/27 februarie 2009 Tribunalului Mureș, s-a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, respectiv Hotărârea Senatului - M din 28.01.2009, cu privire la validarea concursului pentru ocuparea postului de lucrări, poziția 7, la disciplina Obstetrică și Ginecologie nr.1, catedra M9, Facultatea de Medicină Generală și a tuturor actelor emise în temeiul acesteia, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Târgu M, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv că motivele invocate de reclamant ( relative la nelegalitatea concursului - faza de organizare, de desfășurare, de evaluare și validare) sunt motive de fond, și că aprecierile asupra acestora se impun a fi făcute pe calea acțiunii în anulare a concursului, pentru că altfel s-ar ajunge la consecințe grave de înlăturat, dat fiind că rezultatele concursului au fost validate și au produs efecte juridice în cadrul raporturilor de muncă ale persoanei declarate câștigătoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că în mod eronat prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii, chiar dacă motivele invocate în cuprinsul acesteia vizau fondul chestiunii, întrucât acestea demonstrau aparența de legalitate a cererii. S-a mai arătat că, interesul legitim și vădit al acestuia a justificat promovarea cererii, având în vedere știrbirea adusă prestigiului acestuia, prin încălcarea dreptului fundamental al egalității de șanse, prin favorizarea contracandidatului, ceea ce reprezintă în opinia acestuia un caz bine justificat.
Referitor la paguba iminentă a cărei producere se impune a fi prevenită, a susținut că prejudiciul cauzat poate fi cuantificat bănește, ca urmare a accederii prin câștigarea concursului la titluri didactice corespunzător recunoscute, și de asemenea printr-o clientelă adecvată.
Prin întâmpinare, pârâta Târgu Mas olicitat respingerea recursului promovat, invocând pe larg argumente în favoarea desfășurării în condițiile legii a concursuluiincriminatde reclamant, aspecte ce vizează însă fondul pricinii, susținând însă oral, cu ocazia dezbaterilor, și prin concluziile scrise, că nu este realizată condiția existenței pagubei iminente, cerute de textul legal al art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul neputând face dovada prejudiciului pe care l-ar fi putut încerca; și că relativ la existența cazului bine justificat, nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât, din modul de derulare al concursului nu există împrejurări care să conducă la ideea că starea de fapt sau de drept ar fi condus la vicierea actului administrativ atacat, ca urmare a încălcării legii.
S-a mai obiectat că obiectul cauzei este greșit formulat, întrucât nu pot fi anulate acte subsecvente, emise în temeiul actului atacat, în primul rând pentru că aceste acte nu au fost indicate și în al doilea rând, pentru că sunt acte ce nu vizează persoana reclamantului (vizează raporturile de muncă ale postului).
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
După cum a susținut în motivele de recurs reclamantul, considerentele hotărârii primei instanțe sunt lapidare în ceea ce privește argumentele pentru respingerea cererii reclamantului, astfel că instanța de control judiciar va cenzura legalitatea acestei sentințe, prin prisma dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr. 544/2005, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, obligația Curții este să cerceteze existența cumulativă a celor două condiții ce se impun a fi îndeplinite, pentru suspendarea actului atacat.
În ceea ce privește prima condiție, aceea a existenței în cauză a unui caz bine justificat, așa cum acesta este definit de lit. taa rt. 2 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reclamantul a învederat instanței o multitudine de aspecte de nelegalitate furnizând aspecte juridice aparent valabile în privința nelegalității actului atacat. În aceeași ordine de idei, în sfera noțiunii de "caz bine justificat" se circumscrie și potențiala încălcare a dreptului fundamental al reclamantului, legalitate de șanse și tratament în ceea ce privește participarea acestuia la concursul despre care susține că s-ar fi desfășurat cu încălcarea legii. Pe de altă parte, instanța nu este chemată să facă aprecieri asupra fondului pricinii, pentru că astfel ar încălca limitele sesizării, pronunțând astfel o hotărâre cu încălcarea legii, ceea ce trebuie instanța să verifice este aspecte de nelegalitate a cadrului în care s-a desfășurat concursul incriminat. Or, în aceste condiții, aspectele juridice prezentate de reclamant și susținute prin materialul probator, sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței în sensul existenței cazului bine justificat.
Referitor la cea de-a doua condiție, aceea a pagubei iminente, este de remarcat că noțiunea, așa cum este definită de art. 2 alin.1 lit. s din Legea nr. 554/2004, diferă conceptual de noțiunea pagubei în înțelesul dreptului civil, adică ar trebui să existe un prejudiciu material, real, efectiv și care să poată fi demonstrat. În acest sens, vorbind despre pagubă iminentă, este necesar ca prejudiciul material viitor să fie previzibil cu evidență. Astfel, previzibilitatea acestuia este în cauză, fiind determinată tocmai de situația profesională a reclamantului, al cărui acces în cariera universitară poate fi stopat prin actul administrativ atacat, ceea ce ar putea fi de fapt o certitudine. În aceeași ordine de idei, prejudiciul trebuie să fie material, materialitatea acestuia, putând fi de fapt cuantificată în viitor, ca urmare lipsirii reclamantului de drepturile bănești și celelalte beneficii materiale oferite de treptele superioare ale carierei universitar.
Prin prisma celor de mai sus, Curtea apreciază că, cerea reclamantului de suspendare a actului administrativ atacat este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ în cauză condițiile cerute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, astfel că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind realizat motivul de modificare a hotărârii atacate, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce atrage potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate.
În ceea ce privește însă limitele admisibilității cererii de suspendare, Curtea constată că sungurul act administrativ a cărui suspendare este posibilă, este actul principal, respectiv Hotărârea Senatului Târgu M din 28.01.2009, referitor la validarea concursului la care a participat reclamantul, întrucât doar cu privire la această poziție, nr. 7, la disciplina Obstetrică Ginecologie nr. 1, catedra 9 Facultății de Medicină Generală a fost sesizată instanța. Actele subsecvente, despre care s-a făcut vorbire în cererea de suspendare vizează alte persoane care nu au fost incluse în cadrul procesual, așa cum a fost determinat de reclamant, astfel că hotărârea nu poate afecta situația juridică acestora, cu privire la actele în care aceștia sunt parte, dar față de care reclamantul este terț, ceea ce conduce la respingerea acestui petit.
În ceea ce privește limitele temporare ale măsurii dispuse de C, în raport de dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 544/2004, suspendarea va fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 144/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 275.1.102/2009.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamantul și dispune suspendarea executării hotărârii Senatului Târgu M din 28 ianuarie 2009 cu privire la validarea concursului desfășurat pentru ocuparea postului de șef lucrări poziția 7, la disciplina obstetrică-ginecologie nr. 1, catedra M9 Facultatea de Medicină Generală din cadrul, până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge petitul privind suspendarea executării actelor emise în baza hotărârii Senatului din 28 ianuarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Cu opinia separată:
Opinia separată în sensul respingerii recursului ca nefondat are în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrative contestat se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la existența cazului bine justificat, circumscris unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, respective la iminența pagubei ce s-ar crea prin executare, astfel cum sunt definiți acești termeni în art. 2 lit. ș și t din lege. Așa cum este reglementată această instituție, prin tonul restrictiv - imperative al normelor din articolul de mai sus, rezultă că suspendarea executării actului administrativ are un caracter de excepție presupunând dovedirea efectivă a celor 2 condiții.
În speță, efectuând o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de cele două părți consider că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat, cu atât mai mult cu cât, toate aspectele invocate de reclamant țin de legalitatea actului și care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În ceea ce privește condiția iminenței producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat, reclamantul nu a făcut nici o dovadă a verosimilității acestuia. Acest prejudiciu trebuie să fie previzibil iar simplele afirmații referitoare la imposibilitatea de accedere la grade universitare nu fac ca această condiție să fie îndeplinită. De asemenea, așa cum este definită noțiunea, acest prejudiciu trebuie să fie pe cale a se produce și nu deja existent. În raport cu data emiterii hotărârii atacate, 28.01.2009 eventualul prejudiciu de imagine la care face referire reclamantul este deja produs, așa încât măsura suspendării apare ca superfluă. Nici prejudiciul constând în eventuale sume de bani de care este lipsit nu poate fi luat în considerare întrucât, prin cerere, reclamantul a solicitat anularea hotărârii e validare a unui concurs și a actelor subsecvente iar prin plângerea sa prealabilă adesată emitentului actului, nu a solicitat și declararea sa ca și câștigător decât printr-o precizare ulterioară. Așadar, prin supendarea executării reclamantul nu dobândește un statut juridic distinct și nici vocație la drepturi salariale suplimentare.
Nu se poate face abstracție nici de faptul că prin suspendarea executării hotărârii pârâtei este perturbată grav activitatea didactică a acesteia și sunt lezate interesele persoanei care a fost declarată câștigător al concursului care, începând cu data de 23.02.2009, a fost numit în funcția pentru care s-a organizat concursul.
În concluzie, măsura suspendării nu are nici o finalitate practică în favoarea reclamantului care nu suferă nici un prejudiciu până la pronunțarea instanței asupra legalității actului administrative atacat, așa încât recursul este nefondat.
Judecător,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
