Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3421/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3421
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției cu nr. 1472/02.07.2009, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare și pe fond.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 10.07.2009 sub nr. 6537/2 s-a inregistrat cererea reclamantilor, prin care au chemat in judecata pe paratul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea actului administrativ emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casatie și Justitie cu nr. 1472 din 2 iulie 2009.
In fapt, reclamantii au invocat ca prin sus-mentionatul act administrativ, comunicat la data de 2 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând astfel ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Reclamantii au considerat actul administrativ, a cărui suspendare o cer, ca find nelegal pentru următoarele motive:
Refuzul plății acestui spor, pe o perioadă nedeterminată, încalcă dispozițiile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, care prevăd că: "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", precum și art. 64 al. 1 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ori, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr. 526/03.03.2009 acesta a devenit un drept salarial asupra căruia Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situatia unei sanctiuni disciplinare, iar procurorul general neavând nici o competență în acest sens.
Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii, iunie 2009, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României care prevâd câ legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia retinerile ori suspendarea salariului nu poate fi operatâ decât pentru cazurile și, conditiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principala, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat prin Decizia nr. 3382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, Parchetul de pe lângâ Înalta Curte de Casatie și Justiție s-a referit la dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 și adresei nr. -/2009 a Ministrului Finantelor Publice, adresă care nu are semnificatia unei norme obligatorie cuprinsâ în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art. 8 alin. 1 din Conventia organizației internationale a muncii privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificatâ de Romania prin Decretul nr. 284/1973. Potrivit acestor dispozitii, orice modificare adusâ cu privire la plata salariului, retineri, diminuării, nu se pot face decât în conditiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Interventia procurorului general de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit carora nimeni nu poate sâ fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsura a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despâgubire.
Drepturile salariate sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuziva de acest drept contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constitute o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apârarea drepturilor și a libertâților fundamentale ale omului, și contravine jurisprudentei în materia respectării articolelor 6 din Conventie si a articolului. 1 al Protocolului aditional nr. 1 al Conventiei, stabilind masuri unilaterale ale debitorului (statul R) de întârziere, dincolo de orice termen rezonabil a executârii hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi, de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar.
Astfel, a reamintit in cauza Ruianu împotriva României din 17.06.2003 ca dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează in egală măsură și punerea in executare a hotârârilor judecătorești, definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă preeminenta dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre parți. Prin urmare, executarea unei hotărâri, judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp(a se vedea hotărârile împotriva Rusiei, cererea nr. 59498/DO alin 34, din 7 mai 2002, republicattă Immobiliare, împotriva Italiei sus-menționat alin. 63 si 66 si împotriva Greciei din 19 martie 1997, de hotârâri și decizii 1997-II, p. 510 - 511, alin. 40)și că este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin. Sarcina Curtii este numai aceea de a examina dacă, in speță, masurile luate de autoritățile romanești au fost adecvate si suficiente(a se vedea, mutatis mutandis hotârârea CEDO în cauza Ignaccolo împotriva României alin. 108, Cererea nr. 31679/96, 2000-1).
De asemenea, in hotărârea sa din 24 martie 2005, în cauza Sandor contra României a stabilit că, neexecutarea de către statul R, reprezentat de către Ministerul Finantelor Publice a unei hotărâri judecătorești având ca obiect plata unor despăgubiri constituie o atingere adusă drepturilor reclamantei ce decurg din. art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Reclamantii au considerat că prezenta cerere îndeplinește condițiile stabilite de aliniatul 1 al articolului 14 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un caz bine justificat iar mâsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
În actul administrativ a cărui suspendare o solicita se menționeazâ că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul nostru, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel putin o data pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
In dovedirea cererii reclamantii au depus copie de pe ordinul a carui suspendare o solicita.
La 17.09.2009 paratul a depus intampinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantilor deoarece printr-o alta sentinta s-a dispus deja suspendarea ordinului nr. 1472/2009 si a deciziei nr. 95/2009 a Procurorului Sef al DIICOT.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii deoarece considera ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 14 din legea nr. 554/2004.
Cat privește excepția lipsei de interes se retine ca nu are relevanta imprejurarea ca actul a carui executare se solicita a fi suspendat în prezenta cauza, a fost deja suspendat în dosarele invocate de catre pârât, deoarece actul contestat exista iar suspendarea dispusa in alte dosare poate inceta in conditiile in care partile din acele dosare nu formuleaza si actiunea privind anularea actului in termenul prevazut de art.14 al. 1 teza finala din Legea 554/2004.
Mai mult suspendarea dureaza pana la pronuntarea in cauza respectiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea constata ca actiunea este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamantii au facut dovada formularii plangerii prealabile conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Curtea retine, în raport de dispozițiile legale anterior citate, ca suspendarea executarii actului administrativ se poate dispune daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe un caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In privinta primei conditii, dispozițiile art.2 alin.1 lit.t lamuresc continutul notiunii de cazuri bine justificate, aceasta referindu-se la imprejurarile legate de starea de fapt si de drept,care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa în privința legalității actului administrativ.
Prin ordinul nr. 1472/02.07.2009 emis de parat se dispune suspendarea aplicarii ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe langa ICCJ.
Potrivit Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe langa ICCJ, incepand cu data de 01.03.2009, procurorii si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia de incadrare bruta lunara.
Curtea apreciaza ca reprezinta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat imprejurarea ca acesta retroactiveaza, de vreme ce vizează drepturile salariale cuvenite reclamantilor pentru luna iunie 2009, iar data emiterii este 02.07.2009.
Examinand sumar motivele de drept care au fundamentat ordinul a carui suspendare se solicita, Curtea constata ca s-au avut in vedere exclusiv dispozitiile art.1 alin.1 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi din sectorul bugetar, dispoziții care stabilesc ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti, devenite executorii pana la 31.12.2009 intra sub incidenta ordonantei si se vor plati conform procedurii prevazute de acest act normativ.
Rezulta asadar ca actul normativ care a fundamentat solutia de suspendare a aplicarii ordinului nr.526/03.03.2009 reglemeneaza modalitatea de plata a unor sume prevazute in titluri executorii, deci drepturi salariale restante, iar ordinul anterior mentionat priveste plata sporului de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica acordat pentru viitor, incepand cu 01.03.2009, indiferent daca beneficiarii detin sau nu un titlu executoriu.
Semnificative in acest sens sunt si dispozitiile art. 74 alin.2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor:
"( 2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială."
In speta, ordinul a carui executare se solicita a fi suspendata nu contine nici o referire la existenta vreunui caz prevazut de Legea 303/2004, care sa justistifice suspendarea drepturilor salariale.
Așa fiind,în baza unei cercetări sumare a aparenței dreptului, instanța apreciază că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită.
Tot astfel se constata ca prin ordinul nr. 1472/02.07.2009 dreptul salarial reprezentat de sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica a fost diminuat retroactiv si prin aceasta se produce un prejudiciu previzibil reclamantilor, prin aceea că le sunt diminuate drepturile salariale lunare în mod substanțial. Reclamanții aveau,în mod indubitabil, o speranta legitima in ceea ce priveste valoarea patrimoniala pe care urmau sa o primeasca pentru prestarea activitatii in luna iunie 2009 și în continuare.
Constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite actiunea, se va suspenda executarea ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, pana la solutionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite cererea reclamanților, -, procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești;, și, procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, - - consilier juridic (personal de specialitate juridică asimilat procurorilor), toti cu domiciliul ales în municipiul Pitești,-, judetul A, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5.
Dispune suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârât până la soluționarea cauzei.
Cu drept de recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21.10.2009.
PRESEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED. CP (6 EX)/dact.BC
2.11.2009
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
