Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3436/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3436
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței nr.539 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin consilier juridic și intimata reclamantă - - prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă de intimata reclamantă - -
Se comunică un exemplar după întâmpinare către consilier juridic recurenta pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, care nu solicită amânarea cauzei pentru observare, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic recurenta pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare, apreciind că nu sunt îndeplinite prevederile art.14 din Lg.554/2004, privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă - - S arată că prima instanță a reținut în mod corect ca fiind îndeplinite prevederile art.14 din Lg.554/2004, solicitând respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.539 din 6 iulie 2009, Tribunalul Olta respins excepția de necompetență materială invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
A admis acțiunea formulată de reclamanta - - și a dispus suspendarea deciziei nr.202/13.05.2009, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței, s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 10 alin 1 din leg. 554/2004, tribunalele sunt competente să soluționeze litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene precum și cele dare privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că în cauza de față competența este determinată de cuantumul sumei reprezentând taxe și impozite.
În speța dedusă judecății este vorba despre accesorii ale acestora în sumă de 204.331 lei.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 202/13.05.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, instanța constatat următoarele:
S-a reținut că decizia a cărei suspendare se solicită cuprinde majorări de întârziere pentru neplata sumelor stabilite prin decizia 418/28.11.2008 comunicată reclamantei la data de 5.12.2008.
Din ordinele de plată aflate la fila 15 dosar rezultă că s-au plătit debite ca urmare a emiterii deciziei de impunere nr. 418/2008.
S-a constatat că în cauză sunt întrunite elementele pentru admiterea cererii astfel cum prevăd dispozițiile art.14 din leg. 554/2004 deoarece reclamanta a exercitat contestația administrativă, a făcut dovada că s-a plătit debitul principal și există elemente care să conducă la concluzia că majorările de întârziere ar putea fi eronat stabilite.
Executarea imediată a deciziei ar produce tulburări însemnate in activitatea reclamantei care se confruntă cu o situație economică financiară deosebită, acest fapt fiind de notorietate.
De altfel, la nivelul acestei societăți s-au efectuat restructurări iar acest proces nu s-a finalizat, societatea fiind obligată potrivit contractului colectiv de muncă să-și executa obligațiile asumate pentru salariații săi.
În recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei s- stipulat că la executarea deciziilor administrative trebuie să se țină cont de drepturile și interesele particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. E /89/8 din 13.09.1989, a Comitetului de Miniștri care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în cauza de față instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, se ia măsuri corespunzătoare.
În raport de considerentele de ordin legal expuse cât și de recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale cât și de circumstanțele cauzei s-a apreciat că executarea actelor administrative este de natură să creeze pagube ce ar putea avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
A reținut tribunalul că executarea efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze după soluționarea căilor de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, invocându-se astfel dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
A arătat recurenta că cererea de suspendare este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cele două condiții prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, determinate reciproc, sunt cumulativ întrunite în cauză, în raport de probele administrate și de prevederile legale incidente, fapt reținut corect de către prima instanță.
Astfel, ca principiu în Dreptul administrativ român, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu.
Cazul bine justificat derivă din faptul că executarea se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, deci înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
De asemenea, alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Curtea apreciază astfel că, pentru evita excesul de putere din partea autorității fiscale, executarea actului administrativ fiscal mai înainte de a stabili cu putere de lucru judecat legalitatea și temeinicia acestuia, este de natură a crea pagube serioase, cu consecințe grave în patrimoniul intimatei.
Nu se poate reține astfel că suspendarea actului administrativ fiscal până la stabilirea legalității sau nelegalității sale echivalează cu o neexecutare și respectiv cu o încălcare a legii, așa cum a invocat recurentul în motivele sale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind neîndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea reține că și acesta este nefondat, având în vedere că s-a reținut existența unei situații economice financiare deosebite pe fondul celei generale.
Suspendarea dispusă în cauză nu reprezintă aplicarea unui tratament preferențial față de alte contribuabili, atâta vreme cât se analizează legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ fiscal.
Față de cele arătate anterior, va fi respins recursul ca nefondat, conform art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței nr.539 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/2 ex/11.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
