Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 348/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.09.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 348
Ședința publică din data de 09 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După dezbateri se prezintă în reprezentarea reclamantului avocat C în substituirea d-nei avocat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 14.09.2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună suspendarea Ordinului nr. 2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare se arată că, prin Ordinul nr.2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor s-a dispus mutarea temporară a reclamantului din funcția de șef serviciu la Serviciul de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T în funcția publică de șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B, pe o perioadă de 6 luni.
Se arată că împotriva ordinului amintit a formulat recurs grațios în temeiul prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate. Se menționează ca atât condiția cazului bine justificat cât și cea a prevenirii unei pagube iminente sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Se menționează că în speță există un "caz bine justificat" rezultând dintr-o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța Supremă a decis că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ (fiscal) care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Se învederează că în literatura de specialitate s-a apreciat că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării va trebui să "pipăie" fondul, pentru a constata dacă într-adevăr respectiva cerere vizează un act administrativ care să fie vădit nelegal, executarea lui practică fiind, deci, de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamantului.
Astfel așa cum s-a arătat în motivarea plângerii prealabile formulate în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, ordinul atacat este nelegal în raport cu dispozițiile art.87 alin. l lit. a) și cele ale art.91 alin.3 din Legea nr. 188/1999.
Se arată că dispozițiile art.87 alin. l lit. a) din Legea nr. 188/1999 statuează cu titlu principial că mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu în scopul eficientizării activității autorităților și instituțiilor publice. Totodată se precizează ca în conformitate cu prevederile art.91 alin.3 din Legea nr.188/1999, mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public.
Se învederează că ordinul atacat rezultă este întemeiat numai în drept și nu cuprinde motivele de fapt care au justificat actul de dispoziție al autorității publice.
Reclamantul arată că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât nu cuprinde motivele de fapt care au impus măsura mutării mele temporare într-o altă funcție publică și nici nu permite a fi cenzurat în mod corespunzător, spre a se putea stabili legalitatea sa prin prisma art.87 alin. l lit. a) și art.91 alin.3 din Legea nr.188/1999, respectiv dacă mutarea temporară s-a dispus pentru eficientizarea activității autorității publice ori dacă este în interesul autorității publice.
Se menționează totodată că în conformitate cu prevederile art.91 alin.3 din Legea nr. 188/1999, mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune - cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public.
Se menționează că atribuțiile din cadrul Serviciului de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri, de îndeplinit la nivel regional, sunt distincte de cele din cadrul Serviciului Inspecție Fiscală și Control Ulterior, la nivel județean.
Se precizează că ordinul este nelegal deoarece mutarea temporară s-a dispus cu încălcarea pregătirii profesionale și cu schimbarea felului muncii.
Se mai arată că ordinul atacat se caracterizează ca nelegal și din perspectiva cerințelor de legalitate prevăzute de art.87 alin. l lit. a) și de art.91 alin.3 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora măsura mutării temporare a funcționarului public trebuie să aibă 1) finalitatea de a eficientiza activitatea autorității publice și trebuie să fie 2) în interesul autorității publice.
Se precizează că definiția "pagubei iminente" o regăsim în art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, și anume "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", cea de-a doua ipoteză a normei legale fiind incidență în speță.
Independent de împrejurarea că actul administrativ atacat nu cuprinde motivarea în fapt a măsurii dispuse prin acesta, pentru a-i conferi cel puțin o aparență de legalitate, cerințele amintite nu sunt îndeplinite în speță.
Se arată că până în data de 24.08.2009 a îndeplinit funcția de șef serviciu al Serviciului de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
Reclamantul a menționat că în considerarea acestei funcții publice, precum și a calităților personale și pregătirii profesionale, a fost inclus în grupurile de cooperare pentru combaterea infracționalității transfrontaliere și a criminalității organizate.
Se arată că din Protocolul de colaborare încheiat în data de 27.02.2009 între Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T ( T) privind combaterea infracționalității transfrontaliere, din Planul de cooperare încheiat în data de 05.03.2009 între Direcția Poliției de Frontieră T și T privind combaterea infracționalității transfrontaliere, din Planul comun de cooperare încheiat în data de 25.03.2009 între de Combatere a Organizate T și T, precum și din Planul de acțiune pentru monitorizarea tranzitului de mărfuri prin punctele de frontieră încheiat de și Garda Financiară - Comisariatul General în data de 18.01.2008, rezultă ca reclamantul fost nominalizat în grupul de cooperare pentru îndeplinirea obiectivelor cooperării și combaterea infracționalității transfrontaliere. Se arata ca nominalizarea sa în cadrul grupului de persoane care asigură cooperarea s-a efectuat intuitu personae, deoarece realizarea obiectivelor cooperărilor menționate, precum prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri și precursori, prevenirea și combaterea infracțiunilor din domeniul vamal și de spălare a banilor, combaterea infracționalității transfrontaliere și desfășurarea de acțiuni comune în scopul depistării persoanelor și mijloacelor de transport suspecte de săvârșirea unor infracțiuni sau contravenții înscrise migrației ilegale, traficului cu substanțe interzise și a proprietății intelectuale, impune cu necesitate întreprinderea unor acțiuni și operațiuni specifice, care se identifică cu atribuțiile Serviciului Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri (pe care îl conduc) prevăzute de art. 11 alin.3 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609/27.11.2008 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum supravegherea operațiunilor vamale și a mărfurilor accizabile, desfășurarea de acțiuni de control și verificare, executarea de controale inopinate la antrepozitele fiscale, controlul activității direcțiilor județene și a birourilor vamale din subordine pe linia supravegherii vamale în scopul prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozibili, și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Se mai învederează ca odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-u comunitar, împreună cu principiul proporționalității, a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România.
Se precizează că în absența unor criterii suficiente pentru analiza completă a instituțiilor juridice române - în speță suspendarea executării actelor administrative individuale - apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Legal citată, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor contestate de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
In considerentele întâmpinării se arată că măsura suspendării actelor administrative este o măsura excepțională care se dispune în situația îndeplinirii cumulative a celor doua condiții.
Se arată că în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și existența iminentei unei pagube.
Se menționează că prin Decizia nr.257/14.03.2006, Curtea Constituționala a reținut faptul că, suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate."
Se mai arată că, suspendarea executării ordinului menționat de către reclamant ar duce la imposibilitatea repunerii acestuia pe postul deținut, având in vedere "faptul ca acesta a fost ocupat prin numirea altui funcționar public din sistemul vamal, iar finalitatea acestei mutării temporare a reclamantului materializând-se prin eficientizarea activități autorității vamale,ea fiind făcuta în interesul autorității publice.
In ceea ce privește existența unui caz bine justificat, consideră că reclamantul,deși susține că există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ,nu a făcut dovada că această prima condiție, prevăzuta de lege, este îndeplinită.
Se apreciază că susținerile reclamantului pentru motive de nulitate și nelegalitate a Ordinului nr.2165/21.08.2009 nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ.
Se mai menționează că, până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. In caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
In ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, învederează că paguba iminentă este definită de art.2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsura de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Susținerile reclamantului potrivit cărora prin, executarea actului administrativ s-a pricinuit perturbarea funcționarii autorități vamale și a serviciului public desfășurat de aceasta autoritate, nu pot fi reținute întrucât nu există o astfel de tulburare din contră, activitatea autorități publice s-a îmbogățit semnificativ, prin eficiența serviciilor prestate.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constata următoarele:
Reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului nr.2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor până la pronunțarea instanței de fond.
Prin Ordinul nr.2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor s-a dispus măsura mutării temporare a reclamantului din funcția de sef serviciu la Serviciul de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T în funcția publica de sef serviciu la Serviciul de Inspecție Fiscala și Control Ulterior din cadrul B pe o perioada de 6 luni.
Acest ordin a fost emis in temeiul art. 5 alin 3 din HG nr.110/2009, precum si art.87 alin 1 lit. a si alin 2 lit. d, art. 91 alin 3 din Legea nr.188/1999.
Prin prezenta cerere se solicită suspendarea executării acestui ordin.
In drept, menționăm ca actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrara unei bune ordini juridice, intr-un stat de drept și o democrație constituțională. In consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamanta a plângerii prealabile, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea ordinului menționat(fila 4 dosar).
In ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a celor doua condiții menționate în art.14 din Legea nr.554/2004, în vederea suspendării executării unui act administrativ, Curtea constată că în analizarea întrunirii condițiilor menționate se impune raportarea situației de fapt la definiția legală a celor doua condiții.
Astfel fiind, prin sintagma de "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Aceasta definiție o regăsim în articolul 2 lit. t din Legea nr.554/2004.
Din analiza articolelor de lege invocate în cuprinsul ordinului ca fiind temeiul emiterii acestui act, și anume art.87 alin. l lit. a) și cele ale art.91 alin.3 din Legea nr. 188/1999, rezultă că legalitatea măsurii mutării temporare a funcționarului public este condiționată de îndeplinirea a două cerințe relative la autoritatea publică: I)mutarea temporară să aibă finalitatea de a eficientiza activitatea autorității publice; II) mutarea temporară să fie în interesul autorității publice.
Acest ordin a fost emis in temeiul art. 5 alin 3 din HG nr.110/2009, precum și art.87 alin 1 lit. a si alin 2 lit. d, art. 91 alin 3 din Legea nr.188/1999, însă în cuprinsul sau nu este precizată în concret situația de fapt care a determinat dispunerea unei astfel de măsuri.
Raportat la neprecizarea motivelor de fapt pe care se bazează luarea acestei masuri, reclamantul a invocat o serie de neregularități care creează suficiente îndoieli in legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
In ceea ce privește a doua condiție prevăzută anterior, definiția legală a sintagmei de "paguba iminentă" este data de art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004 in sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenta sau, după caz perturbarea a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
In speța de față, Curtea constată că reclamantul ocupă o funcție ce necesită, conform fișei postului, pregătire de specialitate și care impune în sarcina acestuia mai multe obligații de serviciu, pentru îndeplinirea cărora este nevoie de continuitate. În acest sens sunt și atribuțiile pe care reclamantul le are în calitate de șef serviciu la Serviciul de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T de a primi și centraliza rapoartele punctuale având ca obiect stabilirea unor masuri cu privire la îmbunătățirea activității desfășurate, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 18.08.2009 sub nr.23610 de Autoritatea Naționala Vămilor(fila 35 si 36 dosar).
Astfel cum rezultă din fișa postului, dar în special din analiza comparativă a prevederilor art. ll din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609/27.11.2008 al Președintelui ANAF (Anexa nr.2) și art.16 alin.2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Direcțiilor Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609/27.11.2008 al Președintelui ANAF (Anexa nr.3), atribuțiile din cadrul Serviciului de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri, de îndeplinit la nivel regional, sunt distincte de cele din cadrul Serviciului Inspecție Fiscală și Control Ulterior, la nivel județean.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea va lua în considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul CE, act comunitar cu efecte obligatorii, directe pentru judecătorul național.
Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesara acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat ca autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. In plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Avanu-se in vedere ca România este membra a CE, judecătorul R trebuie sa seama de conținutul acestei Recomandări. In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție -secția de contencios administrativ si fiscal in decizia nr. 4434 din 07.12.2006.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendării actului administrativ atacată.
In consecință, va admite cererea formulată și va dispune suspendarea executării actului administrativ contestat până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în T,-, jud. T în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR, cu sediul in B,-, sector 1.
Suspendă executarea actului administrativ reprezentat de Ordinul nr.2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.DD-16.11.2009
TehnoredLM-16.11.2009
4expl/SM-emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
