Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 348/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 348
ȘEDINȚA DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința de la data de 05 octombrie 2009, privind judecarea cererii de suspendare formulată de reclamanta - DOMENIUL S SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF B - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 05 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentința.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 11.09.2009 reclamanta - DOMENIUL S SRL, a solicitat suspendarea deciziei nr. 061/12.02.2009 emisă de ANAF B COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia 061/12.02.2009 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO-/24.12.2003 a reclamantei, fiind invocat ca temei legal art. 185alin. (2) lit. c și art. 183 alin. (1), lit. l din Codul fiscal.
Prin adresa nr. 15343/16.03.2009 reclamanta a solicitat ANAF B-COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, revocarea deciziei, iar aceasta prin decizia 224/20.08.2009 a respins contestația.
A arătat totodată că a formulat acțiune în anulare la data de 15.06.2009 și că aceasta formează obiectul dosarului numărul - al Curții de APEL CRAIOVA.
Invocându-se art. 14 din Legea contenciosului administrativ s-a susținut că se impune suspendarea executării deciziei nr. 061/12.02.2009 emisă de ANAF B - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE deoarece o eventuală executare ar prejudicia grav activitatea reclamantei al cărei obiect de activitate este producția strugurilor pentru vin și producția, îmbutelierea și comercializarea vinurilor.
Astfel, s-a arătat că societatea a concesionat de la Agenția Domeniilor Statului suprafața de 203 ha teren cu de vie, care necesită cheltuieli importante, pentru care au fost contractate credite bancare, iar executarea ar lipsi pe reclamantă de orice posibilitate de achitare a redevenței, a ratelor bancare a furnizorilor și prin inactivitatea astfel generată s-ar altera vinul, toate aceste împrejurări conducând în final, la falimentul societății.
În ceea ce privește cazul bine justificat se arată că există îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ, motivate de următoarele împrejurări:
Revocarea autorizației de antrepozit fiscal presupune în mod necesar întocmirea unui act de control, ori în cauză organele fiscale au efectuat controlul dar nu au adus la cunoștință conducerii societății constatările și nici procesul verbal de control, astfel că nu se cunosc motivele care au determinat revocarea autorizației, aceste împrejurări conducând în mod necesar la nulitatea deciziei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 14. și următoarele din Legea contenciosului administrativ.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei: decizia 061/12.02.2009, decizia nr. 244/2009; contestația înregistrată sub nr. 15343/16.03.2009; buletinele de analiză; lista tipurilor de produse finite; specificația tehnică; adresa nr. 52/02.03.2009; acțiunea în anularea deciziei înregistrată la CA C; contractul de concesiune nr. 185/17.12.2004, cu anexele, actele adiționale și procesul verbal de predare primire a suprafeței de 203 ha, contractele de credite bancare cu numerele 66/11154/10.04.2006, 65/11153/2006, 253/34999/2005și 62/11153/10.04.2006.
La 05.10.2009, după strigarea dosarului, pârâta a transmis un înscris prin care a solicitat amânarea cauzei, motivată de împrejurarea că nu se află în posesia tuturor datelor pentru a formula întâmpinare, precum și de împrejurarea că pe rolul instanței ar exista încă o cauză, respectiv nr- care ar putea avea același obiect cu cauza prezentă și care ar putea impune o eventuală conexare.
În subsidiar a solicitat amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
Având în vedere faptul că cererea a parvenit instanței după strigarea cauzei, iar din analiza susținerilor nu au rezultat motive de repunere a cauzei pe rol, a fost amânată pronunțarea.
Referitor la susținerile intimatei, din analiza cererii formulate în cauza - se observă că aceasta, reprezintă o cerere de suspendare ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 581 Cod proc. Civilă și art. 14 din Legea 554/2004, astfel că nu există tripla identitate cerută de lege pentru existența cazului de conexitate.
Examinând cererea de suspendare în raport de susținerile părților, a actelor depuse și a legislației aplicabile speței deduse judecății, instanța reține:
Deși cererea formulată este întemeiată în drept, de către reclamantă, pe dispozițiile art. 14 și următoarele din Legea 554/2004, din analiza conținutului acesteia, instanța va reține că temeiul juridic al acesteia este reprezentat de dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ deoarece cererea de suspendare a fost formulată separat de acțiunea principală în anulare.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 Cod pr. fiscală.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Această prezumție nu poate însă determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, însă nu poate impieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Referitor la cazul bine justificat se reține că atât în motivarea cererii de suspendare dar și în acțiunea în anulare formulată, reclamanta invocă în esență faptul că, în cadrul controlului efectuat la aceasta, nu s-a întocmit un proces-verbal de control, sau dacă a fost întocmit, acesta nu a fost adus la cunoștința reclamantei, astfel că era în imposibilitate de a cunoaște și eventual remedia defecțiunile semnalate, în termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 121alin. 5 din HG44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal.
Argumentele aduse de reclamantă, așa cum au fost mai sus prezentate succint constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrativ - fiscale contestate.
Referitor la existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ se reține că și această condiție este îndeplinită în speță, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei prin executarea de îndată a actului administrativ fiscal, respectiv revocarea autorizației de antrepozit fiscal care în condițiile reclamantei, al cărui obiect exclusiv de activitate este reprezentat de producerea viței de vie pentru vin și comercializarea vinului, ar conduce la imposibilitatea realizării acestuia.
Mai mult, prin contractul de concesiune și contractele de credit depuse la dosarul cauzei reclamanta a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că principala sursă de venituri a societății o reprezintă producția strugurilor pentru vin și producția, îmbutelierea și comercializarea vinurilor iar prin executarea de îndată a actului administrativ fiscal a cărei suspendare a executării se solicită s-ar prejudicia grav capacitatea financiară a reclamantei cu repercusiuni evidente asupra posibilității acesteia de a continua producția și implicit asupra posibilității reclamantei de a realiza veniturile necesare achitării salariilor a redevenței, a creditelor și a furnizorilor.
Ca urmare, față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de revocare a antrepozitului fiscal trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că au fost îndeplinite toate condițiile legale.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea reclamantă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
În consecință potrivit art. 15 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite cererea formulată de reclamantă și se va dispune suspendarea executării deciziei nr. 061/12.02.2009 emisă de ANAF B - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta - DOMENIUL S SRL, cu sediul în S,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâtele ANAF B - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE cu sediul în B,-, sector 1 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 061/12.02.2009 emisă de ANAF B - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009.
Președinte, |
Grefier, |
Red. Jud. /5ex.
Tehnored.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
