Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 349/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 349
Ședința publică de la 02 Martie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - -
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier: - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Focșani,-, jud. V, împotriva sentinței nr. 395/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 3606/-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul, avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, apărătorul intimatului declară că nu mai are cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului consideră că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a dispozițiilor legale și a stabilit, în concret că există un caz bine justificat pentru suspendarea efectelor dispoziției emisă de
Arată că din analiza deciziei rezultă că prin punerea în aplicare i s-ar produce o pagubă iminentă atât pe plan material cât și profesional.
Mai arată că măsura de retrogradare i-a adus intimatei un grav prejudiciu activității desfășurate, atingere imaginii și prestigiului câștigate prin ani de muncă atât în fața subalternilor cât și a comunității în care trăiește.
Față de susținerile orale și față de considerentele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Vrancea.
Depune la dosar un certificat din care reiese că prin sentința civilă nr. 55 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, s-a admis excepția invocată de reclamantul, s-a anulat decizia emisă de
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a chemat în judecată pârâta V pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea efectelor Deciziei nr. 252/14.10.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 252/14.10.2009 a fost retrogradat pe o perioadă de un an din funcția de șef de administrație și cum actul administrativ prin care i s-a aplicat sancțiunea este un act nelegal a formulat acțiune pe fond pentru anulare.
Cum în discuție sunt cauze de nulitate absolută a deciziei, iar situația sa materială este pusă în pericol, a solicitat suspendarea efectelor deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile pentru suspendare.
Motivarea cererii nu justifică cazul întemeiat de suspendare, afectarea imaginii publice neconstituind un astfel de caz.
Nici insecuritatea financiară nu este probată, reclamantul desfășurând în continuare activitate, primind salariu și stimulent.
În plus, reclamantului i s-a mai aplicat o sancțiune disciplinară în septembrie 2009.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 395 din 3 noiembrie 2009 admis cererea formulată de reclamant și a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 252 din 14 octombrie 2009 Direcției Generale a Finanțelor Publice V până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată sub nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că împrejurările legate de starea de fapt și de drept invocate de reclamant sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului, necesită verificări din partea instanței și nu constituie altceva decât caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004.
Cât privește paguba iminentă aceasta este evidentă.
presupune reducerea venitului și implicit afectează situația financiară a reclamantului și climatul său de securitate.
Prin urmare a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru suspendare prevăzută de art. 15 în referire la art. 14 și 2 lit. s și t din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea formulată de reclamant în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A mai susținut pârâta că din aspectele invocate în cerere, de reclamant nu rezultă concret care ar fi acest caz bine justificat, această cerere conținând o serie de motive cu caracter generic precum și unele aprecieri ipotetice, personale și puțin probabile ale reclamantului față de propria persoană.
În ceea ce privește presupusa stare de insecuritate financiară reținută de instanța de fond, aceasta este inexistentă deoarece reclamantul primește în continuare salariul și stimulent pentru munca prestată.
De asemenea, a mai arătat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că reclamantul în anul 2009 mai primit o sancțiune disciplinară pentru abateri în legătură cu activitatea desfășurată, în calitate de șef administrație.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând și verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă apreciere a dispozițiilor legale în materie pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat - retrogradarea din funcție pe o perioadă de 1 an de zile, constituie prin ea însăși un caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 iar motivele de nelegalitate ale deciziei invocate de reclamant sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității acesteia, așa cum corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța în mod justificat a avut în vedere reducerea venitului și climatul său de insecuritate cu privire la noul loc de muncă.
Mai mult decât atât, reclamantul a depus la dosar un certificat emis de Tribunalul Vrancea din care rezultă că prin sentința civilă nr. 55 din 18 februarie 2010 s-a admis excepția invocată de acesta și s-a anulat Decizia nr. 252 din 14 octombrie 2009 emisă de pârâta din prezenta cauză.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Focșani,-, jud. V, împotriva sentinței nr. 395/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2010.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /29.03.2010
Tehnored. /4 ex./31.03.2010
Fond:
Comunicat 2 ex./01.04.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
