Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 355/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 355/2009
Ședința publică din 06 iulie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea de suspendare formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții SĂNĂTĂȚII PUBLICE și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, având ca obiect suspendarea Ordinului nr. 913/15.05.2009 emis de Ministrul Sănătății Publice, până la soluționarea pe fond a cauzei care va avea ca obiect anularea aceluiași ordin.
În data de 03.07.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamantului ( 55 -66).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 iunie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2009, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții SĂNĂTĂȚII PUBLICE și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE a solicitat suspendarea Ordinului nr. 913/15 mai 2009 emis de Ministrul Sănătății Publice, până la soluționarea pe fond a cauzei care va avea ca obiect anularea aceluiași ordin, reintegrarea acestuia în funcție, pe aceeași perioadă, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor cererii, reclamantul arată că, în anul 2006, reclamantul, de profesie inginer, a preluat conducerea Centrului de Sănătate, încheind contractul de management nr. 40/14 decembrie 2006.
Deși activitatea acestui centru se desfășoară în parametri absolut normali, în urma efectuării evaluării activității desfășurate de reclamant, în calitate de manager al acestui centru, comisia de evaluare, numită prin Ordinul ministrului sănătății nr. 291/11 martie 2009, propus la data de 1 aprilie 2009 calificativul nesatisfăcător, ceea ce echivalează cu încetarea înainte de termen a contractului de management nr. 40/14 decembrie 2006.
În esență, din cei 21 de indicatori luați în considerare pentru aprecierea activității reclamantului, la 20 dintre ei a obținut calificativul 5 (maxim). La unul dintre aceștia însă ( execuție bugetară față de bugetul de cheltuieli aprobat) a obținut punctajul 0 (zero) întrucât a depășit cu 3 % acest buget. Potrivit notei marginale inserate de comisie în fișa de evaluare, există acoperire în servicii pentru depășirea cu 3 %.
Chiar în aceeași zi, reclamantul a formulat contestație, indicând și motivele acesteia.
Prin hotărârea nr. 91/2 aprilie 2009, Comisia centrală de evaluare a respins contestația formulată de reclamant, menținând însă propunerea comisiei de evaluare în sensul încetării contractului de management înainte de termen, motivând această soluție prin aceea că reclamantul nu a solicitat renegocierea indicatorilor în termen legal.
Ca urmare a propunerii comisiei de evaluare a fost emis Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 913/15 mai 2009 prin care reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Centrului de Sănătate și prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. 40/14 decembrie 2006 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 22 mai 2009, formulat în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 o plângere administrativă prealabilă împotriva Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 913/15 mai 2009, plângere înregistrată cu nr. 25587/22 mai 2009.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru suspendarea Ordinului nr. 871/2008, pentru admiterea unei asemenea cereri sunt necesare două condiții distincte: una de procedură-înregistrarea cererii de revocare a actului și alta de fond - să fie vorba despre "cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Prima condiție nu presupune discuții deosebite căci, așa cum s-a arătat, a formulat plângerea prealabilă la data de 22 mai 2009, prin depunere directă la registratura autorității pârâte.
Potrivit art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Motivele suspendării trebuie să apară, de la prima vedere, ca fiind temeinice, astfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat și să fie cuprinse în considerentele hotărârii.
Potrivit Anexei 1 Ordinului nr. 112/22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, la indicatorul C1 este specificat clar că se acordă 0 puncte numai în cazul în care gradul de realizare față de indicatorul asumat a depășit 100 % fără acoperire în servicii, ori așa cum rezultă din nota marginală a acestui indicator din Fișa de evaluare anexată, reclamantul a avut acoperire în servicii, deci calificativul minim nu se impunea.
Prin suspendarea actului atacat se preîntâmpină un prejudiciu iminent care va fi cauzat reclamantului. Reclamantul e de profesie inginere, și contractul de management cu ministerul este singura sa activitate de câțiva ani încoace. Prin demiterea sa va fi privat astfel în mod nelegal de drepturile sale salariale pe o perioadă destul de îndelungată de timp și nu are alte surse de venituri.
Și autoritatea pârâtă ar suferi un prejudiciu, căci, pe de o parte ar plăti drepturi salariale unei persoane care să ocupe această funcție în mod temporar, iar, pe de alta, ar trebui să achita retroactiv și drepturi salariale în favoarea reclamantului.
Intimatul ministru, reprezentant al Ministerului Sănătății prin întâmpinarea depusă la data de 25 iunie 2009 invocă excepția lipsei calității procesuale pasive (40-43).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării intimatul arată că, Ordinul nr. 913/15 mai 2009 fost emis de Ministerul Sănătății prin reprezentant legal, ministru, funcție pe care în prezent intimatul o ocupă.
Astfel, actul administrativ atacat aparține unei autorități publice centrale și nu ministrului ca persoană fizică. Astfel, calitatea procesuală pasivă a acestuia nu se justifică sub aspect procesual, decât în măsura în care actul ar fi fost emis în afara prerogativelor legale.
Față de chemarea intimatului în calitate de pârât, se poate observa că reclamantul nu justifică această cerere, motiv pentru care consideră că excepția este întemeiată și pe cale de consecință solicită admiterea acesteia și respingerea acțiunii față de acesta.
Examinând cererea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
1. Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâtul Ministrul Sănătății Publice are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantului care vizează suspendarea actului administrativ unilateral emis de acesta, astfel că excepția invocată este nefondată și urmează a fi respinsă.
2. Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului se circumscrie sfereicazurilor bine justificateîntrucât se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Mai mult, afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
Totodată prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză întrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamant ca fiind fondată iar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 o va admite, va dispune suspendarea ordinului nr.913 din data de 15 mai 2009 emis de pârâtul Ministrul Sănătății publice până la pronunțarea instanței de fond.
Cât privește capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, Curtea a apreciat că această solicitare este neîntemeiată. Astfel, s-a apreciat că prin adoptarea acestei soluții provizorii de suspendare a unui act administrativ unilateral aparent nelegal nu se poate dispune o măsură aparent definitivă care echivalează cu o întoarcere a executării actului administrativ nelegal sau cu o repunere în situația anterioară care este ulterioară soluționării irevocabile a acțiunii în anularea actului nelegal, susținerea contrară a reclamantului fiind nefondată.
Trebuie subliniat că doptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Pârâții aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat să plătească reclamantului suma de 1013 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în parte formulată de reclamantul domiciliat în comuna nr. 563 județul B-
Dispune suspendarea ordinului nr.913/15.05.2009 emis de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B sector 1,--3. până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge petitul privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 1013 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
5 ex./7.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
