Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3569/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3569
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI și MINISTERUL TURISMULUI, având ca obiect suspendare executare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții MINISTERUL MEDIULUI, prin avocat din cadrul " și Asociații" și MINISTERUL TURISMULUI, prin consilier juridic, lipsind reclamanta
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, pârâtul Ministerul Mediului a depus la dosar în data de 03.09.2009 întâmpinare în 3 exemplare, prin serviciul registratură.
Curtea comunică reprezentantului pârâtului Ministerul Turismului un exemplar al întâmpinării formulate de pârâtul Ministerul Mediului.
Pârâtul Ministerul Mediului, prin reprezentant, arată că nu solicită comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de pârâtul Ministerul Turismului în data de 25.08.2009. Depune la dosar plângerea prealabilă și practică judiciară, apoi comunică reprezentantului pârâtului Ministerul Turismului un exemplar al întâmpinării.
Curtea invocă din oficiu excepția netimbrării și acordă cuvântul asupra acesteia.
Pârâtul Ministerul Mediului, prin reprezentant, solicită admiterea excepției și anularea acțiunii, ca netimbrată.
Pârâtul Ministerul Turismului, prin reprezentant, solicită admiterea excepției și anularea acțiunii, ca netimbrată.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. menționat, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Ministerul Turismului, a solicitat suspendarea executării ordinului nr,511/785 din 03.06.2009 al Munistrului Turismului și al Ministrului Mediului pentru aprobarea modelului cadru al contractului de închiriere, a listei sectoarelor de plajă propuse spre închiriere, precum și a tarifului de referință pentru închirierea plajei pentru sezonul estival 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea în fapt a cererii, arată că are calitatea de operator de plajă, exploatând în prezent mai multe sectoare de plajă, închiriate în anii precedenți, în urma unor licitații publice.
În luna mai 2009 fost adoptată nr.OUG 43/2009 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.19/2006privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă.
Această Ordonanță conține mai multe prevederi neconstituționale, cum ar fi art. II care stabilește că închirierea plajelor urmează a se face pentru anul 2009 fără licitație publică. Contractele de închiriere urmează a fi atribuite direct numai hotelierilor, proprietarilor ori administratorilor de ansambluri rezidențiale, operatorilor economici care desfășoară activități de divertisment, agrementși/sausportive și autorităților administrației publice locale. Modelul contractului de închiriere, lista sectoarelor de plajă și tariful de referință (chiria) urmau a fi stabilite prin Ordin comun al ministrului mediului și al ministrului turismului.
Aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. 4 și alin. 5, art. 16 alin. 2, art. 45, art. 61 alin. 1, art. 115 alin. 4 și alin. 6, art. 121 alin. 2, art. 122 alin. 1, art. 135 alin. 1 și alin. 2 lit. a, b, d precum și art. 136 alin. 4 din Constituția României, motiv pentru care, odată cu acțiunea în anularea Ordinului nr. 511/785 din 03.06.2009 al Ministrului Turismului și al Ministrului Mediului formulează și excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Ordonanța de urgență nr. 43/2009, precum și două plângeri prealabile adresate ministrului turismului și ministrului mediului.
Până la soluționarea acestor plângeri, Ordinul nr.511/785 din 03.06.2009 al Ministrului Turismului și al Ministrului Mediului își produce efectele, iar administratorul plajelor a început deja să atribuie anumite sectoare de plaje către hotelieri, astfel că, pentru preîntâmpinarea unor pagube iminente,se impune suspendarea executării acestuia.
În perioada 2006-2008 au fost încheiate mai multe contracte de închiriere a plajelor,în urma unor licitații publice, unde a încheiat contracte de închiriere pentru mai multe sectoare de plajă, pentru o perioadă de 10 ani. În schimbul folosinței acestor sectoare de plajă reclamanta a oferit cele mai mari chirii și cele mai avantajoase planuri de investiții.
Participarea a cât mai multor agenți economici la licitațiile organizate pentru închirierea plajelor asigura atingerea acestor deziderate și era în acord cu principiile economiei de piață bazate pe libertate economică și concurență.
atribuirii plajelor către hotelieri doar proclamă așa-zisa "normalitate" a acestei soluții, fără a aduce argumente convingătoare în sprijinul ei. Se invocă uneori interesul turismului românesc, se fac analogii cu "alte state civilizate", însă toate acestea nu sunt decât pretexte pentru susținerea ideii fixe și deosebit de profitabile pentru adepții ei, potrivit căreia plajele trebuie neapărat exploatate de hotelieri. Este ușor de demonstrat că în realitate de pe urma acestei măsuri nu beneficiază nici turismul, nici turiștii, ci doar câțiva agenți economici privilegiați.
Atâta vreme cât Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia impunea atribuirea plajelor prin licitație publică iar prin Ordinul nr. 511/785 din 03.06.2009 al ministrului turismului și al ministrului mediului se prevede atribuirea directă a plajelor,fără licitație publică,reclamanta apreciază că nelegalitatea actului administrativ este evidentă.
În ce privește adoptarea noilor reglementări pe calea ordonanței de urgență menționează că nu exista nicio situație excepțională a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Situația plajelor era binecunoscută și dacă s-ar fi dorit, se puteau organiza în timp util licitații publice pentru închirierea sectoarelor de plajă libere. Însă în această situație ar fi participat la licitație și persoane "neagreate".
Cu privire lalegalitateaOrdinului nr. 511/785 din 03.06.2009 emis de pârâți arată că este emis în baza art. II al nr.OUG 43/06.05.2009 pentru modificarea nr.OUG 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, act normativ pe care îl considerăm neconstituțional, apreciind că nr.OUG 43/2009 contravine dispozițiilor prevăzute de art. 1 alin. 4 și alin. 5, art. 16 alin. 2, art. 45, art. 61 alin. 1, art. 115 alin. 4 și alin. 6, art. 121 alin. 2, art. 122 alin. 1, art. 135 alin. 1 și alin. 2 lit. a, b, d precum și art. 136 alin. 4 din Constituția României.
Aceste dispoziții sunt adoptate cu exces de putere, prin încălcarea principiului separației puterilor în stat consacrat de art 61 alin. 1 din Constituția României.
Pe de altă parte, acest act normativ conține reglementări care afectează un drept constituțional - dreptul de proprietate (publică), ceea ce este interzis de art. 115 alin. 6 din Constituție.
Textele criticate îngrădesc liberul acces la activitatea economică de punere în valoare a plajelor, prin limitarea arbitrară a sferei agenților economici care pot închiria porțiuni de plajă de la administratorul lor legal, dând naștere în acest fel la discriminări între agenții economici. Totodată esteafectat mediul concurențialgarantat de art. 135 alin. 1 și alin. 2 lit. a, b, d din Constituție.
Menționarea printre operatorii sau utilizatorii de plaje și a autorităților publice locale vine în contradicție cu art. 121 alin. 2 și art. 122 alin. 1 din Constituție.
Implicit este încălcat și principiul supremației Constituției consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție.
Ordinul nr. 511/785 din 03.06.2009 emis de pârâți încalcă, la rândul său, art. 1 alin. 5, art. 16 alin. 2, art. 45, act. 121 alin. 2, act. 122 alin. 1, art. 135 alin. 1 si alin. 2 lit. a, b, d precum si act. 136 alin. 4 din Constituția României,dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia; dispozițiile nr HG, 241/2006 privind aprobarea închirierii plajei Mării Negre, proprietate publică a statului, aflată în administrarea Administrației Naționale "Apele Române" emise în baza act. 14 din Legea nr, 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia; art. 14 alin. 2 lit. b și c din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia"..închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitatie publică,în condițiile legii". În ciuda acestor dispoziții imperative ale legii, Ordinul nr.511/785 din 03.06.2009 emis de pârâți prevede atribuirea contractelor de închiriere doar către operatori economici care administrează structuri de primire turistică pentru sectoarele de plajă cu funcție de recreere (hotelieri),fără licitație publică.
Art. 14 din Legea nr.213/1998 prevede că închirierea bunurilor proprietate publică a statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iarcontractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină. de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.În consecință, limitarea sferei agenților economici care pot încheia contracte de închiriere a plajelor este nelegală.
Dispozițiile art.14 alin. 2 lit. b și c din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România permit autorităților competente române să condiționeze accesul la o activitate de servicii, în funcție de specificul activității, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1.nediscriminare.2.necesitate(cerințele sunt justificate printr-un motiv imperativ de interes general) și 3.proporționalitate(cerințele sunt adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit, ele nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit si nu este posibilă înlocuirea acestor cerințe cu alte măsuri mai puțin restrictive care să asigure atingerea aceluiași rezultat). În cazul de față aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Cu privire la Anexa nr. 1 Ordinului nr.511/785 din 03.06.2009 emis de pârâți, care cuprinde modelul contractului-cadru de închiriere, reclamanta arată că favorizează o categorie restrânsă de agenți economici - pe hotelieri - față de ceilalți operatori de plaje, care au încheiat contracte de închiriere înaintea adoptării nr.OUG 43/2009. Acest nou model de contract prevede clauze sau omisiuni discriminatorii,avantajoase pentru hotelieri,dacă le comparăm cu modelul anterior al contactului-cadru de închiriere, prevăzut de Ordinului nr. 222/2006 al ministrului mediului și gospodăririi apelor.
Anexa nr. 2 Ordinului contestat care prevede Lista sectoarelor de plajă propuse spre închiriere pentru sezonul estival 2009, precum și funcțiile acestora este nelegală deoarece intră în contradicție cu sectoarele de plajă pe care reclamanta le folosește în prezent, în baza contractelor de închiriere încheiate în anii anteriori.
Art.2 din Ordinul nr. 511/785 din 03.06.2009 și Anexa nr. 2 sunt nelegale deoarece prevăd și anumite "funcții" ale sectoarelor de plajă(divertisment, rezidențială, sportivă, recreere și comunală),deși art.II alin. 2 din OUG nr.43/2009 nu prevede posibilitatea stabilirii unor asemenea "funcții" prin ordin de ministru.
Prin ordin urmau a se stabili doar: modelul contractului-cadru de închiriere, lista sectoarelor de plajă și tariful de referință. Nicio altă dispoziție legală nu prevede atribuirea unor așa-zise "funcții".
Stabilirea acestor "funcții" reprezintă o adăugire nepermisă la lege.
Din cuprinsul Ordinului nu rezultă care sunt criteriile avute în vedere la stabilirea destinației sectorului de plajă. În lipsa acestor criterii suntem îndreptățiți să considerăm că stabilirea destinației se face în mod arbitrar. De asemenea nu rezultă ce obligații suplimentare generează pentru locatar stabilirea unei anumite funcții (destinații) pentru sectorul de plajă închiriat. Se observă doar că funcțiasportivăa plajei determină o chirie mult mai mică în comparație cu cea stabilită pentru celelalte categorii de plajă. Potrivit Anexei nr. 4 pentru 1. de plajă de categoria 1 s-a stabilit un tarif (fără ) de 9,26 de lei, în vreme ce pentru 1. de plajă tot de categoria 1, dar cu funcțiesportivă,s-a stabilit un tarif (fără TVA) de 1,85 de lei, adică de aproximativ 5 ori mai mic.
De asemenea, acesta încalcă chiar și art. II alin. 1 din OUG nr.43/2009, deoarece se referă numai la închirierea plajelor de către hotelieri, conținând criterii (discutabile) doar pentru departajarea acestora, deși art. II alin. 1 din OUG nr.43/2009 prevede atribuirea directă, fără licitație publică a contractelor de închiriere a plajelor nu numai către hotelieri, ci și către proprietarii ori administratorii de ansambluri rezidențiale, operatorii economici care desfășoară activități de divertisment, agrement și/sau sportive și către autoritățile administrației publice locale.
Art.5 și Anexa nr.4 a Ordinului nr. 511/785 din 03.06.2009 al ministrului turismului și al ministrului mediului sunt nelegale deoarece stabilesc chiria (tariful de referință pentru închirierea plajei) în mod arbitrar, fără ca aceasta să fie rezultatul unei licitații publice.
În finalul Anexei nr. 4 se specifică faptul că "pentru sectoarele de plajă neatractive, cu potențial turistic scăzut, se aplică un coeficient de corecție de 0,75 la tariful de referință aferent fiecărei categorii de plajă".
Această prevedere de natură subiectivă reprezintă un instrument care dă posibilitatea administratorului plajei să micșoreze chiria după bunul său plac, în funcție de preferințe, în condițiile în care, oricum, această chirie nu a fost rezultatul unei licitații publice, ceea ce conduce la o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ.
Cu privire la "pagubaiminentă", reclamanta arată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. s din Legea contenciosului administrativ "paguba iminentă" este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În cazul în care Ordinul nu se va suspenda există riscul ca toate sectoarele de plajă "oferite spre închiriere pentru sezonul 2009" să fie închiriate către anumiți agenți economici, fără licitație publică, pentru o chirie stabilită în mod discutabil.
Obligațiile hotelierilor sunt substanțial reduse față de cele prevăzute de vechiul model de contract de închiriere prevăzut de Ordinul nr. 222/2006 al ministrului mediului și gospodăririi apelor, ceea ce creează premisele oferirii unor servicii de proastă calitate către turiști. Cu tot ajutorul de care vor beneficia hotelierii din partea autorităților publice, este de așteptat ca aceștia să nu fie în măsură să asigure îngrijirea corespunzătoare plajelor.
Pe de altă parte, concurența neloială pe care o exercită hotelierii pe piața relevantă a exploatării plajelor, va cauza în mod inevitabil prejudicii importante în patrimoniul operatorilor de plajă care au încheiat contracte anterior adoptării OUG nr. 43/2009, precum și reclamantei.
Reclamanta a anexat la acțiune pângerile prealabile prin care a solicitat revocarea Ordinului nr.511/785 din 03.06.2009 al ministrului turismului și ministrului mediului, prin care a invocat, în esență, aceleași motive ca în cererea de suspendare a executării acestuia.
La data de 25.08.2009, pârâtul Ministerul Turismului a formulat întâmpinare la cererea de suspendare a executării Ordinului nr.511/03.06.2009, solicitând respingerea cererii ca nefondată, netemeinică și nelegală.
La data de 28.10.2009, pârâtul Ministerul Mediului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile prematurității, lipsei de interes și inadmisibilității.
La termenul de judecată din data de 28.10.2009, Curtea a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de suspendare a executării Ordinului nr.511/03.06.2009, emis de pârâți.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, această excepție, Curtea o apreciată ca fondată, urmând aoa dmite, având în vedere faptul că reclamanta, deși a fost legal citată cu această mențiune (fila 25 dosar), nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii, astfel încât în cauză devine incidentă sancțiunea nulității acțiunii, conform art.20 al.1, 3 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Anulează, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în C, incinta Port C, județ C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL TURISMULUI, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect suspendare executare act.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnodact.
5 ex./15.03.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
