Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 364/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 364
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendarea a executării deciziei de impunere fiscală nr.29860 din 28 aprilie 2009 emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGFP D-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI prin avocat cu delegație de substituire pentru avocat și pârâta ANAF-DGFP D- C prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI depune cauțiunea în cuantum de 8000 lei și un set de acte.
Consilier juridic pentru pârâta ANAF-DGFP D- C nu solicită amânarea cauzei pentru observare, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra cererii de suspendare.
Avocat pentru reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI solicită admiterea cererii de suspendare, arătând cu în cauză sunt îndeplinite condițiile art.14 din Lg.554/2004, referitoare la cazul binejustificat și paguba iminentă, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâta ANAF-DGFP D- C solicită respingerea cererii de suspendare întrucât nu există dovada cazului binejustificat și pagubei iminente, apreciind că decizia de impunere nu poate justifica o pagubă iminentă.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față;
Prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2009, reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI a solicitat in contradictoriu cu pârâții ANAF -DGFP D - C, în temeiul disp.art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr.29860 din 28 aprilie 2009 emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulată împotriva acestui acte administrativ.
In motivarea cererii, reclamanții au învederat ca - a efectuat un control fiscal ce a vizat transferul repetat de proprietăți de imobiliare din patrimoniul comun al soților A ȘI, iar prin decizia de impunere fiscală nr.29860 din 28 aprilie 2009 au fost obligați la plata sumei de 496.385 lei cu titlu de TVA și 308.722 lei reprezentând majorări de întârziere.
Precizează reclamanții că împotriva acestor acte a formulat contestație prealabilă la organul emitent.
Reclamanții arata că in ceea ce priveste cazul bine justificat măsurile dispuse sunt nelegale iar organele de control nu au interpretat corect prevederile legale in stabilirea obligațiilor de plată acestea facand trimitere la texte de lege din codul fiscal care intra in contradictie cu art.3 din codul comercial ce defineste actele de comert altfel decat organul fiscal.
Se mai arata ca aceleasi suspiciuni privind legalitatea si temeinicia actului administrativ-fiscal rezulta din faptul ca natura terenurilor construibile sau neconstruibile este lasata la aprecierea inspectorului fiscal,din aplicarea de majorari de intarziere pentru care nu a fost stabilita o scadenta dar si faptul ca nu sunt indicate pentru fiecare perioada supusa controlului dispozitiile din Codul fiscal aplicabile.
Referitor la paguba iminenta reclamantii arata ca suma ce se pretinde a fi platita ca obligatie bugetara urmeaza a se recupera silit prin vanzarea bunurilor lor mobile si imobile, fiind deja infiintate masuri asiguratorii constand in popriri asupra sumelor de bani si sechestre asupra bunurilor imobile conform proceselor verbale din 26.03.2009 si 22.04.2009,iar prin instituirea acestor masuri asiguratorii se pune in discutie patrimoniul lor ca persoane fizice.
Se invocă de asemenea incidența prevederilor Recomandării nr. R/-989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie in materie administrativă si nr. 16/2003 care arată că deciziile administrative trebuie să țină cont și de drepturile si interesele persoanelor particulare.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele acte: decizia de impunere fiscală, Raportul de Inspecție fiscală, anexele la Raport privind modul de calcul al obligațiilor fiscale, contestația depusă la C,decizia nr.411/10.07.2009 emisa de P
Analizând cererea de suspendare prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Curtea constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art.14 rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, trebuie pornit de la faptul că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma de 496.385 lei cu titlu de TVA si 308.722lei majorari de intarziere ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi indisponibilizată - cifra de fiind semnificativă sub acest aspect, și cu faptul că este în discuție patrimoniul unei persoane fizice, Curtea apreciază că în cauză poate fi reținută iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
Dacă avem în vedere faptul că actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, Curtea urmează să constate dacă din circumstanțele cauzei poate fi dedus cazul bine justificat.
In ceea ce privește condiția cazului bine justificat, se constată că motivarea reținută în actul de control și indicarea textelor legale incidente nu este completă si concludentă. Astfel, nu s-au indicat pentru fiecare perioadă fiscală în parte supusă controlului, respectiv anul 2005, 2006, 2007 și 2008 dispozițiile din Codul fiscal in vigoare si incidente la fiecare moment in parte. Nu s-au indicat si normele de aplicare incidente și in vigoare la fiecare perioada fiscala supusa controlului, norme prevăzute cu modificări succesive prin HG nr. 44/2004. Nu s-a stabilit si definit noțiunea de activitate economică si caracterul continuu al acesteia în raport de normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, incidente la fiecare perioada fiscală pentru a putea fi analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții prev. de art. 126 din Legea nr. 571/2003.
Aceste împrejurări de fapt însă nu pot fi analizate în acest cadru procesual sub aspectul posibilității de a antrena incidența unei cauze de netemeinicie sau nelegalitate a actelor, dar sunt de natura a contura anumite suspiciuni relative al temeinicia acestora. Aceste îndoieli se circumscriu noțiunii de,caz bine justificat, așa cum a fost definit in doctrină si jurisprudență.
În raport de cele arătate, poate fi reținută aparenta nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate și, în consecință, existența cazului bine justificat.
În acest context al aparentei nelegalității actelor administrativ fiscale, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actelor fiscale de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico- financiară a reclamantei fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtelor care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art.5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Curtea mai arată și că, deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În ceea ce privește raportul de inspecție fiscală, întrucât acesta nu produce efecte juridice de sine stătător, fiind un act premergător emiterii deciziei de impunere, Curtea apreciază, în concordanță cu jurisprudența că acesta nu poate face obiectul suspendării.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, Curtea va admite cererea reclamantei și în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2004 va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.29860 din 28 aprilie 2009 emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendarea a executării deciziei de impunere fiscală nr.29860 din 28 aprilie 2009 emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA A ȘI.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr.29860 din 28 aprilie 2009 emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
21 Octombrie 2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
