Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 369/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.11.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta "- MANAGEMENT" T în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, în reprezentarea pârâtei T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, a timbrului judiciar în valoare de 0,6 lei și dovada consemnării cauțiunii în sumă de 145.000 lei la registrul de valori al instanței.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei T pune concluzii de respingere a cererii de suspendare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la data de 28.10.2009, reclamanta "- MANAGEMENT" T în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tas olicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr.355/30.06.2009 emisă de - T privind obligațiile suplimentare de plată la bugetul statului în baza art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În motivarea cererii se arată că prin decizia nr.355/30.06.2009 emisă de F - T s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată la bugetul statului a sumei de 1.475.808 lei cu titlu de obligații fiscale principale reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din dividente, impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți - persoane juridice nerezidente, cu obligații fiscale accesorii reprezentând majorări de întârziere. După emiterea deciziei de impunere s-a instituit măsura asigurătorie a poprii conturilor bancare ale reclamantei precum și măsura sechestrării bunurilor mobile și imobile ale acesteia.
Reclamanta a mai arătat faptul că împotriva deciziei de impunere menționate a formulat contestație la 04.08.2009 și apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Astfel, în privința iminenței producerii unei pagube se arată că prejudiciul care s-ar crea reclamantei prin executarea imediată a deciziei de impunere este unul material, viitor și previzibil și se răsfrânge nu numai asupra patrimoniului reclamantei ci și asupra terților. Executarea silită imediată ar afecta grav activitatea societății având în vedere faptul că disponibilitățile bănești de care dispune sunt insuficiente în acest sens și ar fi afectate astfel plățile către diverși creditori. Totodată, reclamanta s-ar afla în imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale asumate aspect ce ar conduce la plata unor penalități de întârziere semnificative, expunând reclamanta riscului de a-i fi declanșată procedura insolvenței sau de a apela la varianta unui împrumut bancar ce nu poate fi considerat avantajos în condițiile de plată actuală. Prin declanșarea executării silite societatea ar fi privată de bunurile necesare activității și i s-ar împiedica grav activitatea având în vederea că disponibilitățile bănești nu sunt suficiente pentru acoperirea creanței.
Pe lângă paguba iminentă care se produce prin perturbarea gravă a activității reclamantei, executarea silită ar conduce la deteriorarea gravă a relațiilor contractuale stabilite cu terții, furnizori sau clienți precum și asupra personalului angajat, societatea aflându-se în imposibilitatea de a-și mai continua activitatea.
În privința existenței unui caz bine justificat se arată că împrejurările în care a fost emisă decizia de impunere sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ întrucât organele fiscale nu au probat în nici un fel susținerile în temeiul cărora au emis decizia atacată procedând la interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie. Astfel, organul fiscal a stabilit greșit elemente de cheltuieli ca fiind nedeductibile, fiind efectuate în favoarea asociatului societății cu consecința tratării lor greșite ca dividente și aplicarea impozitului pe dividente, cheltuielile privind achizițiile obiectelor de inventar în sumă de 30.735 lei au fost de asemenea greșit calificate ca nedeductibile asemenea fiind și în cazul cheltuielilor privind amortizarea autoturismelor Audi și VW în sumă de 55.074 lei, cheltuielile cu cazarea, cu amenajarea grădini de la sediul societății (25.922 lei), cheltuielile cu închirierea unui autoturism (14.100 lei), cheltuielile cu transportul autoturismului (15.235 lei), cheltuieli cu contractarea unor servicii de consultanță (238.533 lei), cheltuieli efectuate în Franța cu reparația autoturismului societății (3.470 lei) și cu TVA aferent achiziționării unui autoturism VW. De asemenea organele fiscale au considerat greșit că nu este deductibilă TVA aferent cheltuielile de cazare la hotelurile din T pentru angajații societății și ai celorlalte societăți de consultanță prestatoare de servicii din țară pe considerentul că reclamanta ar dispune de spații de cazare proprii în T la sediul de pe strada -, de asemenea greșit s-a considerat nedeductibilă TVA aferent achiziției și întreținerii unei plantații de pomi fructiferi și a unui teren construibil în localitatea, TVA aferent cheltuielilor cu achiziția obiectelor de inventar și TVA aferent cheltuielilor cu închirierea de autovehicule.
De asemenea, se mai arată că organele fiscale au majorat ilegal baza impozabilă la partea de venituri cu suma de 64.289 lei considerând ilegal că prețul la care au fost prestate serviciile de consultanță către "" nu este prețul de piață și de asemenea organele fiscale au stabilit ilegal în sarcina societății obligația de a plăti impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți - persoane juridice și au considerat greșit că reclamanta nu a respectat regimul fiscal aferent persoanelor înregistrate/neînregistrate în scopul de TVA. Totodată, în mod greșit s-a considerat că reclamanta nu avea dreptul de a deduce integral TVA aferent serviciilor de consultanță prestate de un partener extern și că avea obligația de a plăti TVA suplimentar raportat la serviciile facturate de societatea "" Organele fiscale au considerat greșit că se impune ajustarea taxei deduse inițial și proporționalizarea TVA deduse cu o eventuală pro-rata pentru servicii de reparații sau îmbunătățiri la punctul de lucru din T, str. - pentru care taxa dedusă inițial este de 11.172 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.2, 7, și 14 alin1. din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea cererii de suspendare arătând că înainte de verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se impune ca reclamanta să facă dovada depunerii cauțiunii prevăzută de art.215 alin.2 Teza a II - a Cod procedură fiscală în cuantum de 20 % din suma contestată.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 se impune ca instanța să realizeze o cercetarea amănunțită inclusiv a fondului litigiului dintre părți și de asemenea să aibă în vedere sumele care fac obiectul actului administrativ fiscal a cărui executare se cere a fi suspendată prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză dar și la alți indicatori economico-financiari ai activității acesteia.
Se mai arată faptul că suspendarea actului administrativ este atributul exclusiv al instanței de judecată iar prezentarea situației economico - financiară a reclamantei trebuie analizată în concret.
La dosar s-au depus următoarele: copie acțiune, decizia de impunere nr.355/2009, raport de inspecție fiscală nr.2103/29.06.2009, copie contestație, contracte prestări servicii consultanță încheiată de reclamantă cu diverși parteneri, contract de leasing financiar, contract de vânzare-cumpărare și utilizare a programului pentru calculator cu anexele aferente, contract de salarizare a personalului angajat, întâmpinare, cerere de preschimbare a termenului de judecată, copii somații și titluri executorii emise în procedura de executare silită, concluzii scrise, dovada privind plata taxei de timbru, dovada privind depunerea cauțiunii.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.355/30.06.2009 emisă de - Direcția Generală a Finanțelor Publice T în baza raportului de inspecție fiscală nr.2103/29.06.2009 s-au stabilit în sarcina reclamantei "- MANAGEMENT" obligații de plată la bugetul statului în sumă de 1.475.808 lei reprezentând cu titlu de obligații fiscale principale reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din dividente, impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți - persoane juridice nerezidente, cu obligații fiscale accesorii reprezentând majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestația prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice T sub nr.27384/04.08.2009 (fila 72 dosar). De asemenea, la termenul de judecată din 16.11.2009 reclamanta a făcut dovada depunerii cauțiunii în cuantum de 145.000 lei conform certificatului eliberat în dosar nr-.
Conform art.215 Cod procedură fiscală introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal dar aceasta nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legea nr.554/2004, instanța competentă putând dispune suspendarea executării dacă se depune o cauțiune de până la 20 % din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că stabilirea cuantumului cauțiunii este atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, în fapt aceasta putând stabili orice cuantum al cauțiunii cu condiția să nu depășească 20 % din cuantumul sumei contestate iar susținerea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T potrivit căreia se impune stabilirea cauțiunii în cuantumul maxim de 20 % din suma contestată nu poate fi reținută în cauză pentru considerentele anterior menționate. Instanța apreciază totodată că suma de 145.000 lei stabilită cu titlu de cauțiune, și achitată de reclamantă conform înscrisurile depuse de reclamantă la termenul din 16.11.2009 se încadrează în dispozițiile art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, fiind în litera și spiritul legii.
Actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate fiind el însuși titlu executoriu iar suspendarea actului administrativ ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Legea permite suspendarea executării actelor administrative conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, care arată că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care a emis actul s-au a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că situația de excepție a suspendării executării actului administrativ presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În privința cazului bine justificat acesta este definit de art.2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de stare de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Fără a cerceta în fond legalitatea argumentelor invocate de reclamantă privind încălcarea dispozițiilor cuprinse în Codul fiscal, aspect ce revine în competența instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond, se observă că în fapt reclamanta a invocat o serie de neregularități cu privire la actele administrativ fiscale atacate precum și interpretarea greșită a unor texte de lege legate de caracterizarea unor cheltuieli ca fiind deductibile.
În analiza cazului bine justificat nu este necesar ca instanța să realizeze o cercetare amănunțită a fondului litigiului dintre părți așa cum susține pârâta prin întâmpinare pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza de către instanța sesizată cu cererea de suspendare ce reprezintă în fapt o măsură provizorie. Cercetarea nelegalității actului administrativ este de competența instanței învestite cu cererea de anulare a acestuia iar în fața instanței învestite cu cererea de suspendare a executării actului atacat se poate primi cel mult susținerea existenței unui indiciu de nelegalitate a actului administrativ în speță reprezentat de numeroasele aspecte de fapt și de drept invocate de reclamantă cu privire la nedatorarea obligațiilor de plată impuse de pârâtă prin decizia atacată, acestea reprezentând o îndoială suficientă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul atacat și care este de natură a dovedi astfel îndeplinirea condiției cazului bine justificat.
În acest sens trebuie ținut cont și de nr. (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, act juridic european care a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie fără a recunoaște totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. S-a reținut de asemenea că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii iar măsurile astfel dispuse sunt de natură a ataca drepturile, libertățile și interesele persoanelor iar executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Unul din principiile ce rezidă astfel din această este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, măsurile de protecție provizorie putând fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave și dificil de reparat precum și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente instanța reține că potrivit art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 aceasta este definită ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau după caz perturbarea gravă a activității iar simplu prejudiciu financiar suportat de reclamantă cu ocazia executării silite a deciziei de impunere atacate nu ar fi suficient pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții. În speță însă, reclamanta a făcut dovada că prejudiciul astfel suferit nu este pur financiar ci tinde să afecteze întreaga activitate desfășurată de reclamantă atât în privința relațiilor contractuale cu beneficiarii cu care are încheiate contracte de servicii de consultanță sau cu furnizorii ce asigură baza materială pentru funcționarea societății dar și în privința relațiilor cu angajații societății.
cu evidență a pagubei produse prin executarea imediată a deciziei atacate rezultă astfel pe lângă cuantumul datoriei (1.475.808 lei) și prin raportare la cifra de afaceri a reclamantei, ca principal indicator al puterii sale economice (reclamanta obținând la sfârșitul anului 2008 un profit de 249.679 lei) dar și prin luarea în considerare a faptul că împotriva reclamantei s-a pornit executarea silită prin emiterea somațiilor și a titlurilor executorii depuse la dosar și totodată s-a luat măsura indisponibilizării conturilor bancare ale acesteia, iar în condițiile în care reclamanta nu deține lichidității financiare suficiente pentru acoperirea debitului stabilit prin decizia de impunere, continuarea executării silite ar presupune vânzarea activelor societății fapt ce ar atrage consecințe negative nu numai în ceea ce privește însăși continuarea activității dar și în ceea ce privește onorarea obligațiilor contractuale, a reputației profesionale a societății în domeniul în care acționează și a raporturilor contractuale cu salariații acesteia, intervenind astfel un dezechilibru major în activitatea derulată aspect ce este de natură a confirma și îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior reținute și văzând și dispozițiile art.14 alin.2 și 4 din Legea nr.554/2004 instanța urmează a admite cererea reclamantei dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr.355/30.06.2009 emisă de până la pronunțarea instanței de fond.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea reclamantei,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta - Management în contradictoriu cu pârâții T și - T și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.355/30.06.2009 emisă de până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/24.11.09
TEHNORED:/24.11.09
6.ex./SM/emis 4 com./
Se comunică:
- reclamanta "- MANAGEMENT" T, - T,-, jud. T + T, Sf. G nr.1,.10, jud. T, la Prof.. Dr. și Asociații
- pârât 1 - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - T,- A, jud.
- pârât 2 - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - T, Calea nr.11 A, jud.
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
