Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 374/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 374
Ședința publică din data de 19 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - T în contradictoriu cu pârâta AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII T-ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALĂ T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 12 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 19 2009.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14.10.2009 sub nr-, reclamanta - - Tas olicitat în contradictoriu cu pârâta AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII T-ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALĂ T suspendarea executării actelor administrative fiscale întocmite de pârâtă și anume Raportul e inspecție fiscală nr. 5055/26.02.2009 și nr. 5030/26.02.2009 precum și Decizia de impunere fiscală nr.17/27.02.2009 și nr.15/26.02.2009 prin care s-a dispus stabilirea în sarcina reclamantei, a sumei de 1.778.570 lei, cererea de suspendare fiind formulată doar pentru suma de 735.671 lei.
În motivarea cererii se arată că s-a formulat contestație în conformitate cu prevederile Titlului IX din OUG nr.92/2003, art.205-207 privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, doar în parte, care fost respinsă prin emiterea deciziei nr. 207/02.07.2009 de către DGFP T și a Deciziei nr.1817/270/09.09.2009 de către Direcția de Soluționare a Contestațiilor
În urma emiterii Deciziei nr. 207/02.07.2009, contestatoarea a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- cu termen în 25.11.2009, iar ulterior, în urma emiterii deciziei nr.1817/270/09.09.20009, a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat completarea acțiunii în sensul dispunerii anulării și a actelor administrativ-fiscale prin care s-au dispus obligații suplimentare în sarcina acesteia, în sumă de 520.291 lei.
Reclamanta a mai arătat că cererea de suspendare este justificată de iminența executării ce rezultă din somația comunicată, de cuantumul mare al sumei contestate, care ar putea determina intrarea în faliment, de disponibilitatea reclamantei de a achita partea de debit necontestat și de împrejurarea că actele contestate nu au fost încă analizate sub aspectul legalității de nicio instanța de judecată.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: somația comunicată la data de 24.03.2009, raportul de inspecție fiscală nr.5055/26.02.2009 și nr.5030/26.02.2009, decizia de impunere fiscală nr.17/27.02.2009 și nr.15/ 26.02.2009, contestația înregistrată sub nr.6726/19.03.2009, Decizia nr.207/ 02.07.2009, Decizia nr.1817/270/09.09.2009, copia acțiunii principale și a precizării de acțiune.
Legal citată, pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Pârâta a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, motivat de faptul că prezenta speță, având aceleași părți și același obiect a mai fost dedusă judecății, soluționându-se definitiv și irevocabil prin pronunțarea Sentinței civile nr. 164/25.05.2009 de către Curtea de Apel Timișoara și a Deciziei nr. 4027/01.10.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală motivat de faptul că, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pe care l-a invocat în apărarea sa societatea reclamantă, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative, adică acțiunea nu este formulată pentru o cauză bine justificată astfel încât suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, care să nu poată fi oprită decât prin suspendarea actului administrativ de impunere.
Pe de altă parte, pârâta apreciază că se impunea ca societatea reclamantă să depună cauțiunea în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
De asemenea consideră că simpla promovare a acțiunii în contencios administrativ împotriva unui act administrativ fiscal, așa cum arată în apărarea sa societatea reclamantă, nu poate fi suficientă pentru a considera îndeplinită condiția cazului bine justificat.
În ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ, s-ar ajunge ca practic în toate cazurile de contencios administrativ în care se contestă toate actele fiscale cele două condiții să fie îndepliniteab initio, din chiar momentul formulării acțiunilor.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este adevărat că reclamanta a mai solicitat suspendarea executării acelorași acte administrativ fiscale, și cu privire la aceeași parte din debit, respectiv suma de 735.671 lei, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- și soluționată prin pronunțarea - nr.164/25.05.2009 în sensul admiterii cererii. Prin Decizia Civilă nr.4027/01.10.2009 ÎCCJ a casat sentința menționată și a respins cererea de suspendare.
Curtea de Apel Timișoara reține însă că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, în prezentul dosar invocându-se ca temei juridic art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar nu art.14 din aceeași lege, care a constituit temeiul primei cereri, soluționate irevocabil.
Posibilitatea reclamantului de a se adresa cu o nouă cerere de suspendare, de această dată în baza dispozițiilor art.15 din Legea nr. 554/2004, rezultă din interpretarea dispozițiilor art.15 alin 4, potrivit cărora măsura dispusă în baza art. 14 se prelungește chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea în temeiul art.15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Dispoziția menționată, deși se referă la ipoteza admiterii inițiale a cererii, confirmă ipoteza potrivit căreia pronunțarea unei soluții în baza dispozițiilor art.14 nu împiedică partea de ase adresa cu o nouă cerere, ca urmare a promovării acțiunii în contencios administrativ, în baza dispozițiilor art.15 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, apreciind neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, Curtea urmează aor espinge ca atare.
Cât privește însăși cererea de suspendare, analizând-o prin prisma motivelor invocate cât și prin raportare la dispozițiile legale în vigoare, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.15, coroborat cu art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, fie prin acțiunea principală, fie printr-o acțiune separată, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi introdus acțiunea având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
La aceste condiții se adaugă și cea a prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 2 din OG nr.95/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Această cerință a depunerii cauțiunii este prevăzută de dispozițiile art.215 alin. 2 din OG nr.95/2003 ca o condiție fără de care instanța nu poate proceda la analizarea cererii de suspendare.
În speța de față, reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței de a consemna cauțiunea fixată prin rezoluție la data înregistrării cererii, deși pronunțarea a fost amânată tocmai pentru a-i da acesteia posibilitatea de a se conforma.
Întrucât cerințele legale trebuie îndeplinite în mod cumulativ la data la care se soluționează cererea de suspendare și întrucât reclamanta nu a dovedit îndeplinirea uneia dintre aceste cerințe, Curtea apreciază că în cauă se impune respingerea cererii de suspendare.
De altfel, chiar dacă cerința depunerii cauțiunii ar fi fost respectată în cauză, Curtea apreciază că în speță nu sunt dovedite cerințele cazului bine justificat și a pagubei iminente, reclamanta nefiind în măsură să arate în ce constă îndoiala serioasă în privința legalității actelor administrative atacate și eventualul prejudiciu viitor și previzibil. Astfel, cuantum ridicat al creanței ori împrejurarea că legalitatea actelor nu a fost încă analizată pe fond, nu pot constitui fundamentul suspendării executării, aceste neîncadrându-se în definițiile date de legiuitor cazului bine justificat și pagubei iminente, în art.2 lit. t). și ș). din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază neîntemeiată cererea de suspendare formulată, urmând aor espinge ca atare, luând totodată act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale, formulată de reclamanta - - T, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
Reclamantei - - - T,., nr. 8
Pârâtei - ANAF - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T - Activitatea de Inspecție Fiscală - T, Bv., nr. 2.
Red. - 24.11.2009
Tehnored LM- 24.11.2009
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
