Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3753
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 XI 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect suspendare executare ordin.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 15.07.2009, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârât.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în baza Ordinului nr. 526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu data de 1 martie 2009 procurorii magistrați de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele din subordinea acestuia beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară prevăzut de lege, inclusiv procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și din subordinea acestuia, conform copiei ordinului pe care îl anexăm.
La data de 02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 1472, prin care a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/03.03.2009 începând cu data de 01.06.2009, acest lucru fiindu-le comunicat cu adresa nr. 1329/C/2009 din 02.07.2009, despre care a luat la cunoștință în data de 03.07.2009.
Reclamanții precizează că la data de 07.07.2009, prin fax (conform copiilor doveditoare anexate prezentei) au formulat în baza art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ plângere conform procedurii prealabile la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pe care o anexează în copie, considerându-se vătămați în drepturile lor, atât pentru faptul că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate decât în cazurile strict prevăzute de Legea Nr. 303/2004, cât și de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv pe cale judecătorească conform art. 14, cât și pentru faptul că dispunând suspendarea drepturilor lor salariale începând cu data de 01.06.2009, deci retroactiv, s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Solicitarea de suspendare a executării Ordinului nr. 1472 din 02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Apreciază că Ordinul nr. 1472 din 02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este vădit nelegal și vătămător pentru reclamanți, fiind emis cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară pentru următoarele considerente:
Astfel, actul administrativ contravine în primul rând prevederilor art. 15 al. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul retroactivității legii.
În acest sens, deși Ordinul nr. 1472 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este emis la data de 02 iulie 2009 prin acesta se dispune suspendarea aplicării Ordinului nr. 526 din data de 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o dată anterioară, respectiv 01 iunie 2009, pe cale de consecință se realizează o aplicare retroactivă a dispoziției de suspendare.
În motivarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut referire la adresa nr. -/2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât această plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Reclamanții apreciază că suspendarea plății sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% nu face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, întrucât la art. 1 alin. 1 se prevede că,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 se va realiza după o procedură de executare.", iar la alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că,orice cerere de executare silită se suspendă de drept".
Or, plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară se efectua ca urmare a Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu în baza unui titlu executoriu, astfel cum face referire Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Totodată, Ordinul nr. 1472 din 02.07.2009 contravine prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și anume dispozițiilor art. 14 din lege, care prevăd în mod clar și neechivoc procedura de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Astfel, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai de către instanța de judecată și numai în anumite cazuri bine justificate, autoritatea administrativă emitentă neavând competența de a dispune o atare măsură, cu atât de mult cu cât actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Pe cale de consecință, măsura suspendării Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, emisă ca urmare a Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este lipsită de orice fundament legal, având în vedere că nici un text de lege nu reglementează competența organului administrativ emitent de a dispune o asemenea măsură.
În atare situație, apreciază că aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat este evidentă, iar prejudiciul material viitor este cert și previzibil, prin perturbarea gravă a activității organelor judiciare.
Or, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau serviciu public constituie paguba iminentă, în sensul prevederilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, la nivel individual, paguba iminentă rezidă în scăderea considerabilă a veniturilor salariale în contextul în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat magistraților procurori a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 21/2998, pronunțată în recurs în interesul legii, a constatat că magistrații procurori au dreptul la acest spor, calculat la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, inclusiv pentru viitor.
La 13.08.2009 pârâtul a depus întâmpinare arătând că prin Ordinul nr.1472/2009 s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.- al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordin prin care se acordă procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
În temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, invocă excepția lipsei de interes a prezentei acțiuni, având în vedere că prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a dispus deja suspendarea Ordinului nr.1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Interesul, condiție necesară și prealabilă la formularea unei acțiuni în justiție, trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
Ordinul atacat este un act administrativ unilateral, cu caracter normativ, și nu individual, astfel încât suspendarea acestuia, odată pronunțată, lipsește actul de efecte juridice în totalitatea sa.
Având în vedere și dispozițiile alin.4 și 7 ale art.14 din Legea nr.554/2004, este evident că reclamanții nu mai justifică o vătămare a drepturilor sau intereselor lor prin Ordinul nr.1472/2009, deoarece acesta este suspendat pe cale judecătorească.
Așadar, interesul reclamanților în promovarea prezentei cereri de suspendare nu mai este actual.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții își întemeiază cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Potrivit textului de lege menționat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Din redactarea textului rezultă că cele două condiții se cer a fi îndeplinite cumulativ.
Cu privire la prima condiție impusă de text, existența unui caz bine justificat, reclamanții nu aduc nici un argument care să justifice suspendarea actului administrativ atacat.
Se invocă,argumente de nelegalitate", lipsite de relevanță (ca și de temeinicie) în speța de față.
Instanța investită cu o cerere de suspendare a actului administrativ, formulată în temeiul art.14 din Legea contenciosului administrativ, este ținută de temeiul de drept invocat, fiind îndrituită a cerceta exclusiv îndeplinirea condițiilor impuse de acest text de lege.
În acest caz, instanța nu exercită un control de legalitate a actului administrativ atacat, aceasta putând face obiectul unei eventuale acțiuni judiciare formulate în temeiul art.8 din lege.
Circumstanțele personale, cu caracter general, invocate de reclamanți nu pot constitui cazuri bine justificate, în înțelesul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Astfel, art.2 lit. t din această lege definește,cazurile bine justificate" astfel:,Împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Or, în speță, Ordinul nr.1472/2009 a fost emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma adresei nr.293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care ni s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendat la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Astfel încât, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat.
Deci nu se poate susține că există o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate, atâta timp cât prin emiterea acestor acte se suspendă plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică din motive strict financiare.
În sprijinul aparenței de nelegalitate a actelor administrative, reclamanții invocă încălcarea art.14 din Legea contenciosului administrativ, susținând că,suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai de către instanța de judecată".
Argumentul este lipsit de temei legal.
Astfel cum s-a precizat în mod constant în literatura de specialitate, organelor și autorităților publice care au dreptul de anulare, respectiv de revocare a actelor administrative trebuie să li se recunoască și dreptul de a aplica o sancțiune mai ușoară, adică de a le suspenda, în temeiul principiului qui potest plus, potest minus. (în acest sens, Drept administrativ, Ed., B 2009, pg.355).
În doctrină se precizează, de asemenea, că suspendarea actului administrativ poate interveni când există un dubiu cu privire la legalitatea sa ori când există îndoieli cu privire la oportunitatea acestuia, situație care se regăsește în speța de față.
Cu privire la a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, iminența producerii unei pagube, argumentele invocate sunt total nefondate și superflue. Art.2 alin.1 lit. ș din Legea nr.554/2004 definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Se vorbește despre o speranță legitimă a reclamanților de a primi o indemnizație majorată față de indemnizația brută de încadrare.
Instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat în mod constant în sensul că încasarea unor sume de bani mai mici - indiferent cu ce titlu - nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul art.14 și nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ.
Mai mult, în speță nu se poate vorbi despre existența unei pagube, de vreme ce reclamanții sunt beneficiari ai unor hotărâri judecătorești având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică hotărâri ce vor fi executate în condițiile prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009.
În concluzie, situațiile de fapt invocate sunt absolut irelevante în cauză, atât sub aspectul existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ, cât și sub aspectul producerii unei pagube iminente.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că în baza Ordinului nr. 526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu data de 1 martie 2009 procurorii magistrați de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele din subordinea acestuia beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară prevăzut de lege, inclusiv procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și din subordinea acestuia, conform copiei ordinului pe care îl anexăm.
La data de 02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 1472, prin care a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/03.03.2009 începând cu data de 01.06.2009.
Potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
La data de 07.07.2009, reclamanții au formulat în baza art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ plângere conform procedurii prealabile la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pe care o anexează în copie, considerându-se vătămați în drepturile lor, atât pentru faptul că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate decât în cazurile strict prevăzute de Legea Nr. 303/2004, cât și de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv pe cale judecătorească conform art. 14, cât și pentru faptul că dispunând suspendarea drepturilor lor salariale începând cu data de 01.06.2009, deci retroactiv, s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
În temeiul art.2 lit. t din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate sunt,Împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
În speță există o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârât deoarece actul administrativ contravine în primul rând prevederilor art. 15 al. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul retroactivității legii.
În acest sens, deși Ordinul nr. 1472 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este emis la data de 02 iulie 2009 prin acesta se dispune suspendarea aplicării Ordinului nr. 526 din data de 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o dată anterioară, respectiv 01 iunie 2009, pe cale de consecință se realizează o aplicare retroactivă a dispoziției de suspendare.
În motivarea Ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut referire la adresa nr. -/2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât această plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Suspendarea plății sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% nu face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, întrucât la art. 1 alin. 1 se prevede că,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 se va realiza după o procedură de executare.", iar la alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că,orice cerere de executare silită se suspendă de drept".
Or, plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară se efectua ca urmare a Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu în baza unui titlu executoriu, astfel cum face referire Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr.554/2004, paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În speță, paguba iminentă constă în scăderea considerabilă a veniturilor salariale în contextul în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat magistraților procurori a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 21/2998, pronunțată în recurs în interesul legii, a constatat că magistrații procurori au dreptul la acest spor, calculat la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, inclusiv pentru viitor.
Din aceste motive, în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții, și cu domiciliile procesuale alese la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu sediul în I,-, județul I în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /9 ex./20.11.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
