Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 38/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTUINȚA CIVILĂ NR.38/CA
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, domiciliat în B,-, județul B, din com., jud. T, domiciliată în T,-, -.C,.4,.19, județ T, domiciliată în T,-, județ T, cu domiciliul în T, str. -, nr.19, -.D,.10, domiciliată în T,-, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-, domiciliată în T,-, -.A,.15, domiciliată în T,-, domiciliat în T,-,.4,.A,.18, cu domiciliul în,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fluvială a de -, cu sediul în G,-, județul G, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, ca să se depună lista cu semnăturile reclamanților prin care aceștia mandatează pe să îi reprezinte în fața instanței și ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 17 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.794/88/29.04.2009 la Tribunalul Tulcea, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Administrația Fluvială a de - G pentru ca prin hotărârea pronunțată să se dispună suspendarea executării deciziei nr.84/13.04.2009 emisă de -
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin decizia nr.84/13.04.2009 pârâta Administrația Fluvială a de - Gad esființat Sectorul T, pendinte de - G, începând cu data de 13.04.2009.
În temeiul art.4 din decizia nr.84/2009 pârâta a notificat toți salariații T de faptul că le-a fost modificat locul muncii și au fost "trecuți" în cadrul.
Din considerentele ce au determinat desființarea T, rezultă că a intervenit o nouă structură organizatorică, deci o reorganizare.
Au arătat în continuare reclamanții că singurul temei ce motivează în drept emiterea deciziei este art.19 al.2 din HG nr.492/2003 potrivit cu care directorul general are dreptul generic de a emite decizii.
Totodată, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, reclamanții au sesizat emitentul actului administrativ, solicitând revocarea lui pentru motive de nelegalitate.
Au apreciat reclamanții că emiterea deciziei atacate a fost efectuată cu încălcarea prevederilor Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă.
Art.65 din Codul muncii și art.78 din prevăd că procedura reorganizării trebuie să aibă o cauză reală și serioasă, precedată de o justificare tehnico-economică.
Justificarea tehnico-economică trebuia comunicată sindicatului și împreună cu obiecțiunile și propunerile acestuia, să facă obiectul analizei și avizării Consiliului de Administrație.
Pârâta trebuia să comunice către sindicat motivele reorganizării activității cu 45 de zile înainte de termenul de efectuare a restructurării, lucru pe care nu l-a realizat.
Au susținut reclamanții că decizia atacată cuprinde dispoziții contradictorii, în sensul că art.1 prevede desființarea T începând cu 13.04.2009, iar în art.3 continuă să facă vorbire de cele două subunități ( T și ).
Totodată, decizia nu are caracter executoriu, în sensul că la art.6 precizează că desființarea T va fi consemnată într-un protocol semnat de central, prin urmare, nu produce efecte juridice față de T și personalul salariat al acesteia.
Au apreciat reclamanții că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în sensul că există un caz bine justificat și se impune prevenirea unei pagube eminente determinat de consecințele sociale și materiale deosebite rezultate din punerea în executare a actului. În acest sens s-a arătat că schimbarea locului de muncă și incertitudinea indusă privitoare la felul muncii și salariu ar fi pus reclamanții în imposibilitatea de a mai realiza venituri.
Au mai arată reclamanții și faptul că au formulat acțiune în temeiul Legii nr.554/2004 prin care au solicitat anularea deciziei nr.84/13.09.2009 emisă de către pârâtă și de asemenea, anularea hotărârii Consiliului de Administrație al - G din data de 10 aprilie 2009, acțiune ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie decizia nr.84/13.04.2009, plângerea administrativă adresată conducerii pârâtei, adresele nr.129/9.04.2009, 130/9.04.2009, 134/13.04.2009, 136/14.04.2009, răspunsuri ale salariaților la notificarea pârâtei, prin care li se aducea la cunoștință modificarea locului muncii, cererea adresată sindicatului nr.7/16.04.2009, contractul colectiv de muncă pentru perioada 2008 - 2012.
Cu adresa nr.13135/13.05.2009 pârâta Administrația Fluvială a de - Gaf ormulat întâmpinare invocând excepția prematurității acțiunii motivat de faptul că reclamanții nu au așteptat trecerea termenului de 30 de zile de la data formulării plângerii administrative nr.11477/28.04.2009, pentru a primi răspuns.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, apreciindu-se legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat.
A susținut pârâta că prin măsurile de protecție socială pe care le-a aplicat regia față de reclamanți precum și prin demersurile efectuate la. T și Direcția de Muncă și Protecție Socială T, reclamanților le-au fost respectate toate drepturile legale și nu au fost vătămați în vreun drept de al lor sau privați de vreun drept legitim prin punerea în aplicare a deciziei ntr.84/13.04.2009.
Totodată, pârâta a depus la dosarul cauzei în copie actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate.
La data de 12.05.2009 reclamanții, și au formulat cereri prin care au solicitat instanței să se ia act că renunță la judecata cauzei.
La termenul de judecată din data de 6.08.2009 pârâta, prin reprezentatul său a învederat instanței faptul că nu a mai susținut excepția prematurității cererii întrucât reclamanții au primit răspuns la plângerea administrativă formulată în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.1681/14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr.84/13.04.2009 emisă de Administrația Fluvială a de - G până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în fond înregistrată sub nr- de către Tribunalul Tulcea și, în temeiul art.246 Cod proc.civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților, și, având în vedere cererile formulate de acești reclamanți la data de 12.05.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta RA Administrația Fluvială a de G, solicitând, în principal, casarea deciziei atacate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Galați - secția de contencios administrativ, iar în subsidiar a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr.577/CA/07.12.2009 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, a casat sentința recurată și declină cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL CONSTANȚA, având în vedere că s-a solicitat suspendarea deciziei nr. 84/2009 emisă de Regia Autonomă Administrația Fluvială Dunărea de G, regie autonomă de interes național înființată prin hotărâre de guvern în subordinea Ministerului Transporturilor și, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, după cum reiese din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 15/1990, ale art. 2 din HG nr. 492/2003 și ale art. 5 și 6 din regulamentul de organizare și funcționare al regiei.
Cauza a fost înregistrată în sistem de repartiție aleatorie la Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială, contencios administrativ și maritim fluvial, complete specializate în contencios administrativ sub nr.1699/36/09.12.2009.
Prin Notele de ședință depuse la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare:
1. pe cale de excepție, ca lipsită de interes;
2. pe cale de excepție, ca introdusă de persoane fără calitate procesuală activă;
3. pe cale de excepție, ca fiind lipsită de obiect;
4. pe fond, ca neîntemeiată.
1.În susținerea excepției lipsei de interes a promovării cererii de suspendare, arată că reclamanții nu justifică interes în solicitarea suspendării executării Deciziei nr.84/13.04.2009. Precizează că inițial cererea de suspendare a fost formulată de 12 petenți, numărul reclamanților reducându-se considerabil, prin:
Manifestarea expresă și neechivocă de renunțare la judecată exprimată de unii reclamanți ( - fila 162, - fila 71; - fila 72, -fila 73, - fila 74, - fila 75, - fila 76, au depus la dosarul cauzei acte de dispoziție reprezentând cereri de renunțare la judecata pricinii);
II. Asumarea de către reclamanți a efectelor Deciziei nr.84/2009. Astfel:
- a acceptat plățile compensatorii oferite ca urmare a desființării T, fapt ce denotă acceptarea fără rezerve a dispozițiilor și efectelor deciziei și lipsa oricărui interes în solicitarea suspendării acesteia;
- a agreat semnarea unui act adițional la contratul individual de muncă în vederea schimbării locului muncii în cadrul, față de acesta decizia producându-și pe deplin efectele;
- a încheiat actul adițional la contratul individual de muncă în vederea schimbării locului muncii în cadrul, însușindu-și efectele deciziei.
Atât prin cererile de renunțare la judecată depuse cât și prin acceptarea necondiționată a efectelor Deciziei nr.84/13.04.2009, reclamanții nu justifică un interes legitim, personal, născut și actual necesar continuării judecății cererii.
- Nici reclamanții și nu au demonstrat, prin cererea formulată și probatoriul administrat, că justifică un interes în promovarea acțiunii. Acestora le-a fost pusă la dispoziție posibilitatea exercitării muncii în cadrul, pe care, din motive inexplicabile în condițiile economico-sociale actuale, le-au refuzat.
2.În susținerea excepției lipsei calității procesual active a reclamanților învederează că reclamanții nu au prezentat suportul probatoriu necesar susținerii unei pretinse vătămări într-un drept legitim al acestora și nici dovada existenței unei pagube rezultate din emiterea deciziei nr.84/13.04.2009.
Consideră că reclamanții induc în eroare instanța de judecată cu privire la pretinsa imposibilitate de realizare a veniturilor, întrucât pârâta a asigurat condițiile necesare obținerii celor necesare traiului prin punerea la dispoziția reclamanților a unor locuri de muncă în cadrul (Anexa 1).
Cei ce au refuzat semnarea unor acte adiționale la contractele individuale de muncă nu pot invoca imposibilitatea realizării unor venituri, întrucât refuzul expres și necondiționat al reclamanților de a realiza venituri în cadrul nu poate echivala cu producerea unei pagube sau vătămarea unui drept/interes care să se datoreze pârâtei. De asemenea, pretinsele incertitudini referitoare la felul muncii și la salariu vin în flagrantă contradicție cu realitatea, fiind infirmate de măsurile pe care pârâta, cu bună-credință, a înțeles să le ia în vederea protejării salariaților
Astfel, nu s-a demonstrat producerea unei vătămări sau pagube, întrucât reclamanții care au acceptat semnarea actelor adiționale continuă evident să realizeze venituri din salariu, iar cei ce nu au acceptat semnarea actelor adiționale au primit plăți compensatorii, al căror rol este de a compensa pierderea veniturilor din salariu.
În lipsa indicării, în mod concret și real, a elementelor de natură a evidenția o pretinsă vătămare și producerea unei pagube iminente, reclamanții nu justifică în cauză calitatea procesual activă impusă de legea 554/2004.
3.În ce privește lipsa de obiect a prezentei cauze, arată că obiectul suspendării nu mai există și nu se poate suspenda Decizia nr.84/2009 ale cărei efecte sunt epuizate, întrucât T nu își mai desfășoară activitatea începând cu 13.04.2009 și nu mai figurează în evidențele pârâtei; și nici la Oficiul registrului comerțului ca sediu secundar.
4.Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, în considerarea inexistenței și neprobării unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Învederează că Decizia nr. 84/13.04.2009 a fost emisă în considerarea și respectarea spiritului legii, mai precis în baza Hotărârii Guvernului nr. 492/2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G ("HG nr. 492/2003").
Astfel, în conformitate cu art. 19, alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G (Anexa 1 la HG nr. 492/2003 - parte integrantă din aceasta): "în exercitarea atribuțiilor sale, directorul general emite decizii ()".
De asemenea, fundamentul emiterii Deciziei nr. 84/2009 constă în necesitatea schimbării structurii organizatorice a subscrisei, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 10.04.2009.
În consecință, prerogativa emiterii Deciziei nr.84/13.04.2009 a fost instituită în considerarea aplicării unui act normativ, necontestat de către reclamanți, respectiv nr.HG 492/2003, actul administrativ astfel emis fiind în deplină conformitate cu legea.
Prin dispozițiile referitoare la suspendarea executării actului administrativ, Legea nr. 554/2004 instituie o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, ce intervine numai în situații limită, când există îndoieli cu privire la legalitatea, inclusiv sub aspectul oportunității, a actelor administrative.
Or, principiul executării din oficiu a Deciziei nr. 84/2004 nu a fost răsturnat de către reclamanți, întrucât aceștia nu au demonstrat niciun element de nelegalitate a actului administrativ emis.
În vederea asigurării unui cadru legal just, arată pârâta că executorialitatea ex officio a Deciziei nu este condiționată, prin lege sau prin conținutul Deciziei, de existența unui act subsecvent, precum un protocol. Simpla mențiune a încheierii, ulterior, a unui protocol nu deturnează efectele Deciziei de la scopul emiterii sale.
n ceea ce privește analiza oportunității emiterii Deciziei nr. 84/2009, reclamanții nu se pot substitui voinței legiuitorului și aprecierii oportunității emiterii Deciziei - prerogativă atribuită exclusiv prin lege.
Din contră, fundamentul oportunității emiterii Deciziei nr. 84/2009 rezidă în necesitatea asigurării efectivității și eficienței subscrisei, cheltuielile disproporționate și nejustificate pe care le implica menținerea T generând prejudicii majore în patrimoniul subscrisei.
A mai arătat pârâta că, în mod șicanatoriu și abuziv, reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța de judecată prin prezentarea unui cadru procesual total neconform realității, prin crearea unei aparente "forțe numerice", în intenția de a motiva cazul bine justificat și paguba iminentă
În mod real, astfel cum susține pârâta, petenții se rezumă, în mod clar, la 2 persoane, respectiv și.
În mod evident, un număr mai mare de reclamanți ar fi putut "impresiona" opinia instanței de judecată, însă, în realitate, reclamanții au înțeles, o parte dintre ei să renunțe la judecată, alții să accepte expres efectele Deciziei nr. 84/13.04.2009 privind desființarea T, iar alții să refuze încheierea unor acte adiționale la contractele individuale de muncă, în cadrul.
În consecință, apreciază că se impune ca motivarea acțiunii să fie analizată prin raportare la două persoane, care, în mod abuziv și fără just temei, au înțeles să refuze încadrarea în muncă la, preferând să solicite suspendarea unui act administrativ perfect legal și temeinic.
În ceea ce privește motivarea și probarea unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prin raportare la probatoriu și justificare din partea petenților.
Consideră că pentru suspendarea Deciziei nr. 84/13.04.2009 ar fi fost necesar să se probeze cumulativ existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin menținerea efectelor actului în cauză.
In acest sens, însăși înalta Curte de Casație și Justiție a conferit o apreciere calificată a noțiunii de caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, statuând, prin Decizia nr. 240/17.01.2007 că "Pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente ".
Decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă în considerarea atributelor conferite de lege Consiliului de Administrație și Directorului General al, în perfectă concordanță cu dispozițiile legale aplicabile;
În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, arată pârâta că aceasta are în vedere, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 "un prejudiciu material viitor și previzibil", nedemonstrat în speță de către reclamanți, în sarcina cărora cade proba, în faza rejudecării în fond a cauzei ("actori incumbit probatio"), impla enumerare a unor pretinse prejudicii, fără suport legal și probatoriu, echivalează cu însăși lipsa dovezii.
Înțelesul noțiunii de pagubă iminentă a fost explicat prin Decizia nr. 3316/29.06.2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ "Paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din legea contenciosului administrativ, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducere la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului."
De asemenea, referitor la paguba iminentă, practica instanței supreme a semnalat faptul că această noțiune este interpretată în sensul dreptului civil, că trebuie să existe un prejudiciu material, real și efectiv, și care să poată fi demonstrat, or, prin cererea introductivă de instanță, reclamanții se rezumă la a afirma doar faptul că: "schimbarea locului de muncă și incertitudinea indusă privitoare la felul muncii și salariu ne pun în situația desfacerii contractului de muncă, și implicit realizarea de venituri necesare asigurării existenței", fără a demonstra, în mod real, paguba iminentă produsă.
Mai mult, înșiși reclamanții afirmă faptul că prin Decizia nr. 84/2009 operează doar o schimbare a locului de muncă, și nu o concediere sau alte efecte. In mod evident, schimbarea locului de muncă nu afectează realizarea de venituri, ci le asigură în continuare, reclamanții deținând un mijloc de trai sigur atât pentru întreținerea lor, cât și a familiilor lor, în cadrul.
Desfacerea contractelor individuale de muncă a angajaților T nu putea fi dispusă și nu a fost dispusă prin Decizia nr. 84/13.04.2009, aceasta stabilind doar preluarea acestora la.. Cu alte cuvinte, prejudiciul invocat de reclamanți în baza actului atacat, pe lângă aceea că nu este câtuși de puțin justificat, nu este în niciun fel previzibil.
Astfel cum se poate observa din cuprinsul Deciziei nr. 84/13.04.2009 și din cuprinsul adreselor depuse la dosarul cauzei, pârâta a notificat și a oferit posibilitatea încheierii unor acte adiționale la contractul de muncă tuturor celor implicați. reclamanți au semnat acte adiționale la contractele de muncă, alți reclamanți au acceptat plățile compensatorii oferite de subscrisa, alții au formulat cereri de renunțare la judecată, iar alții au refuzat încheierea unor acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Toate aceste documente demonstrează fără putință de tăgadă că desfacerea contractelor individuale de muncă și pierderea veniturilor din salariu pentru angajații T nu erau în niciun fel previzibile. Dovada cea mai clară în acest sens este chiar faptul că desfacerea contractelor de muncă nu a operat decât în cazurile în care angajații, prin proprie voință, au refuzat încheierea de acte adiționale de acceptare a altui post. De asemenea, aceia care au refuzat încheierea de acte adiționale au primit plăți compensatorii, de natură așadar să compenseze orice prejudiciu ar fi putut rezulta prin încetarea contractelor de muncă ale celor în cauză.
Cu privire la noțiunea de caz bine justificat, acesta presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar nu o simplă enumerare a unor aspecte irelevante și nesusținute, care "atacă" aparent prezumția de legalitate a actelor administrative.
Legalitatea emiterii actului administrativ atacat rezidă în faptul că Decizia nr. 84/13.04.2009 a fost adoptată în baza și în limitele atribuțiilor Directorului General al stabilite prin art. 19 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei, în vederea punerii în aplicare a Hotărârii Consiliului de Administrație al din data de 10.04.2009, hotărâre emisă la rândul său în exercitarea și cu deplina respectare a întinderii prerogativelor conferite Consiliului de Administrație prin art. 16 din același Regulament. La baza emiterii actului atacat au stat rațiuni de oportunitate lăsate de legiuitor la aprecierea exclusivă a organelor de conducere ale Regiei, respectiv înregistrarea la. Tau nui situații extrem de păgubitoare pentru patrimoniul subscrisei. Astfel, T înregistra cheltuieli mult prea ridicate în raport cu veniturile realizate, conform balanțelor de verificare ale T pentru anul 2008 și perioada ianuarie - aprilie 2009. Aceste balanțe arată faptul că la nivelul T în anul 2008 s-au înregistrat venituri de 45.345,52 lei și cheltuieli de 2.688.031,73 lei, iar în perioada ianuarie - aprilie 2009 s-au înregistrat venituri de 1,93 lei și cheltuieli de 1.218.655,46 lei (Anexa 6).
În acest context, afirmațiile intimaților cu privire la încălcarea art. 65 alin. (1) și (2) din Codul muncii nu au nicio relevanță în speța de față, care pune în discuție eventuala nelegalitate a unui act administrativ și care trebuie să fie așadar analizată exclusiv prin prisma respectării normelor de drept administrativ incidente emiterii actului atacat.
Se susține că reclamanții nu au arătat care sunt acele dubii serioase asupra legalității Deciziei nr. 84/13.04.2009 care să justifice îndeplinirea condiției cazului bine justificat. Mai mult chiar, aceștia nu au indicat nici măcar un singur aspect din care să rezulte că această decizie nu respectă dispozițiile pe baza cărora a fost emisă, nici măcar la un nivel mai general, determinat de specificul soluționării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ.
Față de cele menționate, urmare a văditei absențe a demonstrării unei pagube iminente sau a unui caz bine justificat, cerute de dispozițiile imperative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat pârâta să ia act instanța de judecată de neîndeplinirea condițiilor cumulative cerute pentru pronunțarea suspendării Deciziei nr. 84/13.04.2009.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în considerarea disp. art.137 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Asupra excepției lipsei de interes, se apreciază de către instanța de judecată, învestită cu soluționarea cererii de suspendarea a executării deciziei nr. 84/13.04.2009 emisă de Regia Autonomă Administrația Fluvială a de, că reclamanții își justifică cerința interesului în acțiunea pendinte, măsura temporizării efectelor actului administrativ contestat fiind solicitată de aceștia pentru protejarea unor drepturi pe care le consideră legitime, apte de a produce consecințe de natură patrimonială în mod direct și personal pentru fiecare dintre titularii acțiunii.
Din această perspectivă, a folosului practic urmărit de reclamanți prin cererea de suspendare a deciziei nr. 84/2009 a RA G, Curtea rețină că este îndeplinită în cauză cerința interesului, excepția invocată de pârâtă fiind evident nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea cererii de suspendare, Curtea constată că această calitate este justificată, dat fiind faptul că reclamanții sunt salariați la T, unitate ce a fost desființată prin decizia nr. 84/2009 a RA G, a cărei suspendare se solicită în cauza pendinte, îndeplinind condiția generică de persoane vătămate prin actul administrativ contestat, urmând a fi respinsă și această excepție ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat și excepția lipsei de obiect a cauzei, arătând că nu se poate suspenda un act administrativ care și-a epuizat efectele înainte de pronunțarea instanței, astfel cum este cazul și în ceea ce privește decizia nr. 84/2009 emisă de RA
Fără a antama la momentul analizării acestei excepții aspecte legate de fondul cereri de suspendare, Curtea reține că există un obiect al cauzei strict determinat cât timp nu s-a dispus până la această dată suspendarea executării deciziei nr. 84/2009, obiectul cererii fiind identificat ca pretenția concretă pentru care s-a solicitat intervenția instanței de judecată, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat a se dispune suspendarea executării deciziei nr. 84/13.04.2009 emisă de RA Administrația Fluvială a de G, decizie prin care a fost desființat sectorul căi navigabile T, fapt ce a condus la modificarea locului de muncă pentru toți salariații din acest sector, la.
Decizia contestată are caracterul unui act administrativ, astfel cum acesta este definit prin art. 2, alin.1, lit. c din Legea nr. 554/2004, ca fiind manifestarea unilaterală de voință a unei autorități publice, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ în condițiile prescrise de art. 14 din legea nr. 554/2004, este necesar a fi întrunite cumulativ cerințele acestui text de lege, respectiv cea a existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube prin executarea actului respectiv.
Cazul bine justificat este definit la art. 2, alin. 1, lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Reclamanții din prezenta cauză au invocat în motivele de fapt ale cererii lor aspecte ale încălcării legii în emiterea deciziei contestate ce nu au un caracter aparent, ci trebuie cercetate în fondul litigiului ce are ca obiect anularea respectivului act administrativ.
Astfel, în examinarea acestor motive, este necesară o analiză temeinică, bazată pe administrarea și interpretarea unor probe ce ar conduce la antamarea fondului cauzei, fapt ce nu poate fi realizat în procedura suspendării efectelor actului administrativ contestat.
. serioasă asupra legalității deciziei nr. 84/2009 a RA G trebuie să poată fi relevată cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, dată fiind calea aleasă, cea de instituire a unei măsuri provizorii de temporalizare a efectelor unui act administrativ contestat, nefiind permisă în cauză prejudecarea fondului litigiului.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea reține că nu este suficientă doar afirmația că "schimbarea locului de muncă și incertitudinea referitoare la felul muncii și la salariu ne pun în situația desfacerii contractului de muncă și implicit, la nerealizarea veniturilor necesare asigurării existenței."
Reclamanții nu au probat că prin executarea deciziei nr. 84/2009 au suferit un prejudiciu patrimonial, fiind depuse înscrisuri la dosar din care reiese că au, fie acordarea de salarii compensatorii pentru cei care au refuzat să fie mutați în urma desființării sectorului
În lipsa dovezilor apte să contureze existența unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită prin Legea contenciosului administrativ, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 din legea nr. 554/2004, astfel că cererea de suspendarea a executării deciziei nr. 84/2009 va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul prevederilor art. 246 proc. civ. Curtea va lua act de manifestarea unilaterală de voință a reclamanților, și, exprimată în sensul desistării lor voluntare de judecata prezentei cereri de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes,invocată de pârâtă, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale activea reclamanților, invocată de pârâtă, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei de obiecta cauzei, invocată de pârâtă, ca nefondată.
Ia act de renunțarea la judecatăformulată de, din com., jud. T, domiciliată în T,-, județ T, cu domiciliul în T, str. -, nr.19, -.D,.10, domiciliată în T,-, județul
Respinge cererea de suspendareformulată de reclamanții, domiciliat în B,-, județul B, domiciliată în T,-, -.C,.4,.19, județ T, domiciliată în T,-, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-, domiciliată în T,-, -.A,.15, domiciliat în T,-,.4,.A,.18 și, cu domiciliul în,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fluvială a de -, cu sediul în G,-, județul
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
15 ex/05.03.2010
Emis 13 com/
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
