Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3822/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3822
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de suspendare formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 02.10.2009 reclamanta - - a solicitat instanței de contencios administrativ suspendarea executării deciziei de impunere nr. 357/24.09.2009, emisă de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, până la soluționarea acțiunii de fond ce face obiectul de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că prin decizia nr. 118/22.04.2008 a fost admisă în parte contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere nr. 3/21.01.2008, dispunându-se noi verificări în ce privește impozitul pe profit aferent anului 2005 și accesoriile aferente inițial reținute prin decizia de impunere contestată. În urma reverificărilor, a fost emisă decizia de impunere nr. 357/24.09.2009, pe care a atacat-o pe cale separată.
A mai arătat reclamanta că executarea deciziei de impunere nr. 3/21.01.2008 a fost suspendată pe cale judiciară, iar prin decizia de impunere nr. 357/24.09.2009 nu se face decât o recalculare exactă a obligațiilor de plată, situație în care, în opinia sa, se mențin argumentele care au stat la baza suspendării primei decizii.
S-a mai susținut că decizia în discuție se bazează pe o interpretare vădit eronată a unui text de lege care nu ridică probleme de interpretare, iar executarea ei ar avea ca efect perturbarea importantă a activității.
La dosar, reclamanta a depus decizia a cărei suspendare o solicită și alte acte.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din aceeași lege.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, în sensul Legii nr. 554/2004.
Analizând admisibilitatea cererii în raport cu susținerile pârâtei, Curtea reține că reclamanta a contestat legalitatea deciziei de impunere nr. 3/21.01.2008, cererea făcând obiectul dosarului nr. 6343/2008, aflat pe rolul acestei instanțe. Așa fiind, cererea de suspendare este admisibilă, în raport cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că reclamanta a urmat sau nu procedura administrativă prealabilă nu constituie un fine de neprimire a cererii de suspendare, ci eventual un element de admisibilitate a cererii care vizează anularea deciziei.
Pe fondul cererii, Curtea constată că executarea deciziei de impunere nr. 3/21.01.2008 a fost suspendată prin sentința civilă nr. 220/21.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că există o îndoială privind existența obligației de plată stabilită în sarcina reclamantei, în condițiile în care a avut loc o reorganizare prin divizare a - -, în baza HG nr. 1342/2001.
Prin decizia nr. 118/22.04.2008, emisă ca urmare a contestației administrative, s-a dispus desființarea în parte a deciziei de impunere susmenționate, și o nouă verificare cu privire la impozitul pe profit aferent perioadei 01.01-28.02.2002 și anului 2005, precum și cu privire la accesoriile aferente.
În urma reverificării, a fost emisă decizia de impunere nr. 3/21.01.2008, a cărei suspendare se solicită în prezent.
Din examinarea considerentelor deciziei nr. 118/22.04.2008 reiese că decizia de impunere nr. 3/21.01.2008, deși este un act administrativ fiscal distinct în raport cu prima decizie, constituie de fapt o recalculare a debitelor stabilite inițial în sarcina reclamantei, fără modificarea temeiurilor de drept al deciziei de impunere inițiale. În atare situație, temeiurile care au stat la baza suspendării primei decizii subzistă și în legătură cu cea de-a doua, câtă vreme nu au survenit modificări în situația de fapt sau de drept. În caz contrar, ar fi încălcată puterea de lucru judecat a primei hotărâri, deoarece se creează posibilitatea executării unor creanțe a căror existență a fost inițial stabilită printr-un act administrativ fiscal a cărui executare a fost suspendată pe cale judiciară.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea apreciază că cererea reclamantei îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și cele de fond, impuse de art. 14 din aceeași lege, urmând a fi admisă astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI cu sediul în B, cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 357/24.09.2009, până la soluționarea cauzei cu nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
