Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 384/
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta - - -.-M împotriva sentinței nr.20/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurenta-reclamantă - - -.-M prin avocat, lipsă fiind intimata DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 2 lei(14 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar anulat la dosar, iar intimata-pârâtă DGFP Mad epus întâmpinare(10-12 dosar).
Reprezentantul recurentei-reclamante - - -.-M, avocat, depune împuternicirea avocațială, taxa de timbru și dovada confirmării de primire a contestației formulată împotriva deciziei de impunere(13 - 15 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere emisă de intimata-pârâtă DGFP M, învederând faptul că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și a cercetat fondul contestației ce se află în prezent în faza de soluționare la DGFP
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.20 din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea "" T M de suspendare a executării deciziei de impunere nr.790/28.11.2008, emisă de pârâta M, ca nefondată.
Soluția de respingere s-a motivat cu aceea că nu s-a făcut dovada pagubei iminente la care se referă art.14 din Legea nr.554/2004, întrucât în raport de creditul bancar de 249.000 euro, suma depistată litigioasă nu este de natură a produce o perturbare semnificativă și de neînlăturat a activității economice, iar plata cauțiunii nu obligă instanța la admiterea cererii de jurisdicție provizorie, dispoziția art.14 fiind una facultativă.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către reclamantă, care critică hotărârea întrucât executarea deciziei în cauză nu numai că ar perturba activitatea, dar ar conduce chiar la intrarea societății reclamante în incapacitate de plată.
Recursul este fondat.
Este necontestat că decizia de impunere emisă de TMp entru suma de 142.054 lei RON, sub nr.790 din 28 noiembrie 2008 fost contestată de reclamanta "" T M la data de 29 decembrie 2008, potrivit confirmării de primire de la fila 15 dosar recurs și exemplarului contestației depus în dosarul primei instanțe (filele 8-10). In data de 30 decembrie 2008, s-a înregistrat cererea de suspendare conform art.14 din Legea nr.554/2004, iar la data de 12 ianuarie 2009 s-a plătit cauțiunea, conform recipisei de consemnare aflată la fila 21 dosar de fond. Din punct de vedere formal, condițiile cerute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală erau întrunite pentru admisibilitatea cererii. Cât privește " cazul bine justificat" și " prevenirea pagubei iminente", curtea apreciază că și aceste condiții sunt date, întrucât punerea în executare a deciziei contestate, în condițiile în care societatea economică are de restituit un credit bancar de 249.000 euro (raportat la cifra de afaceri), ar lipsi societatea de resursele vitale atât pentru stingerea obligațiilor fiscale curente cât și pentru respectarea obligațiilor salariale și comerciale asumate.
Cu toate că legalitatea deciziei contestate excede analizei instanței investite cu suspendarea executării potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, trebuie remarcat și faptul că la data soluționării recursului de față, soluția organului de soluționare ( M) nu era comunicată reclamantei, iar aceasta nu are posibilitatea a solicita suspendarea în condițiile art.15 din lege, iar organul de soluționare a contestației nu este abilitat a dispune suspendarea executării actului administrativ pretins nelegal.
Există îndoieli justificate și cu privire la legalitatea încadrării faptei pretinse în dispozițiile art.134 alin.5 lit.b, cum susține recurenta exprimând un punct de vedere oficial al cu privire la dreptul de deducere TVA și momentul exigibilității taxei conform art.145 alin.1 Cod fiscal.
Nu poate fi acceptată nici ideea ca organul de soluționare a contestației să nu poată suspendarea dar în același timp să tărăgăneze soluționarea contestației (cazul din speță), punându-l pe contestator în situația de a nu putea solicita suspendarea nici în condițiile art.15 din Legea nr.554/2004, contrar dispozițiilor art.21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție.
Așa fiind, curtea apreciază că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în consecință, admițând recursul, va modifica sentința în sensul admiterii cererii de suspendare până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta "", cu sediul în T M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.20 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.790/28.11.2008, emisă de M, contestată pe calea administrativ jurisdicțională, până la pronunțarea instanței de fond.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AC/Tehnored.DU
Jud.fond:
3 ex.; 13.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
