Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 386/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 386/2009
Ședința publică din data de 20 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de către reclamanții G, - -, și în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE F, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal, făcut în cauză, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea de suspendare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 17 iulie 2009 s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei.
În data de 20 iulie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea pârâtului, prin care se invocă o serie de excepții, respectiv, excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj în soluționarea cererii de suspendare și excepția lipsei de obiect a cererii
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes, având în vedere obiectul cererii de suspendare și faptul că prin sentința civilă nr. 561 din 8 iulie 2009 fost admisă acțiunea și s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 1472 din 2 iulie 2009 dispus de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2009 de reclamanții G, - -, și în contradictoriu cu PROCURORUL GENERAL al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat instanței suspendarea executării Ordinului nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
In fapt reclamații au arătat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 85/2006 pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, exista o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ contestat. Astfel, nu este admisa emiterea unui ordin care sa încalce prevederile legale incidente, respectiv Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, potrivit căreia drepturile salariale nu pot fi diminuate sau suspendate decât in cazurile prevăzute de lege. Mai mult, ordinul pune in discuție o perioada anterioara emiterii sale, in mod nelegal, deoarece nu poate produce efecte retroactive.
Ordonanța de Urgenta 71/2009 privind plata unor drepturi trecute in titlurile executorii nu este incidenta, deoarece se refera la sumele restante, nu la salariu care este un drept actual.
Paguba iminenta consta in perturbarea a funcționării unui serviciu public sau a unei autorități publice. Efectele ordinului contestat au aplicabilitate directa asupra îndemnizațiilor procurorilor si ale personalului auxiliar din sistem care vor fi diminuate in mod considerabil fata de nivelul la care aceștia sperau in mod legitim.
Reclamanții au mai relevat faptul ca a demarat procedura prealabila înaintând plângeri către emitenții actelor administrative.
În concluzie, susține că această cerere îndeplinește condițiile stabilite de alin 1 ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind vorba de un caz bine justificat iar măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente prin puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României și a Convenției CEDO, a actului normativ (OUG nr. 71/2009) invocat drept temei al emiterii Ordinului atacat, față de efectele deosebit de grave pe care le produce asupra acestora (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin 1 din legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării acestora.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 85/2006.
Paratul MINISTERUL PUBLICE-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ prin PROCURORUL GENERAL a depus întâmpinare prin care a solicitat declinarea competentei in favoarea Curții de Apel București, deoarece raportat la dispozițiile OUG27/29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobata prin Legea 45/2007, competenta soluționării cererilor revine in mod expres Curții de Apel București. Sunt incidente dispozițiile ordonanței de urgenta care au caracterul unei norme speciale fata de dispozițiile Legii 554/2004 norma generala in materie de contencios administrativ.
A mai invocat și excepția lipsei de obiect prin prisma faptului că prin sentința civilă nr. 361 din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus suspendarea ordinului nr. 1472/2 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Raportat la această hotărâre judecătorească și având în vedere prevederile art 14 alin 4 și 7 din Legea nr. 554/2004 cererea reclamantului este lipsită de obiect întrucât executarea acestui ordin este deja suspendată de drept.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile instituite de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, deoarece nu exista un caz bine justificat si nici o paguba iminenta. Astfel, se invoca aspecte de nelegalitate lipsite de relevanta, iar circumstanțele personale nu pot constitui un caz bine justificat.
Cu privire la iminenta producerii unei pagube, argumentele invocate de către reclamanți sunt apreciate de către pârâți drept total nefondate si superflue. Astfel, încasarea unor sume de bani mai mici nu reprezintă o paguba iminenta in sensul art. 14 alin. 1 si nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ. Mai mult, in speță nu se poate vorbi despre iminenta unei pagube in sensul art. 14 si nu se poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Curții de Apel Cluj, instanța apreciază excepția ca fiind neîntemeiata, motiv pentru care a respins-o in ședința publica din data de 8.07.2009, fapt consemnat in încheierea de ședința care constituie practicaua acestei sentințe.
Astfel, instanța a considerat si apreciază in continuare ca dispozițiile art. 36 din OUG27/29.03.2006 au fost invocate in mod nejustificat deoarece cererea de chemare in judecata este întemeiata pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, având ca obiect suspendarea efectelor a doua acte administrative. Nu ne aflam in ipoteza procedurii speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, deoarece cele doua acte administrative analizate nu au un astfel de obiect, ci dispun cu privire la suspendarea aplicării unor acte administrative anterioare. In consecință, dispozițiile art. 36 din OUG 27/2006 nu reprezintă dreptul special fata de dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ci, contrar susținerilor din întâmpinările depuse la dosar, nu sunt incidente in cazul concret dedus judecății. Mai mult, contestația la care se refera art. 36 din OUG27/2006 are ca obiect modul de calcul individual al salariului pentru fiecare persoana retribuita, iar cele doua acte administrative a căror suspendare se cere au un caracter normativ.
Cât privește excepția lipsei de obiect aceasta apare ca neîntemeiată din perspectiva faptului că cererea reclamantului este lipsită de interes.
Potrivit art. 1 alin 1 din legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
La rândul său art 2 alin 1 lit c definește noțiunea de act administrativ - ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Reclamanții au formulat în temeiul dispozițiilor art. 14 alin 1 cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1472 din 2 iulie 2009 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Cu toate acestea anterior la data de 8 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj -Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 361/2009 în dosarul nr- în care a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus suspendarea ordinului ce face obiectul prezentului dosar.
Este de necontestat faptul că, posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios administrativ tinzând la anularea unui act administrativ cu caracter normativ este conferită oricărei persoane, dacă, prin simpla adoptare a unui act normativ, pot apărea raporturi juridice cu efecte diverse pe plan juridic, prin care pot fi lezate drepturi sau interese legitime ale acestor persoane.
Actul atacat și a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ iar nu individual așa încât calitatea procesuală activă este conferită oricărei persoane față de care se produc efectele juridice prin emiterea acestuia și prin care îi sunt lezate drepturile sau interesele legitime.
În aceste condiții, persoana care exercită acțiunea în contencios administrativ pentru verificarea legalității unui act administrativ normativ, trebuie să facă dovada că a fost lezată în mod direct într-un drept sau interes legitim.
Deoarece ordinul atacat a fost suspendat, acesta nemaiproducând efecte juridice,reclamanților le lipsește interesul în formularea cererii de suspendare.
Interesul ca o condiție necesară și prealabilă formulării unei cereri trebuie să fie legitim, juridic să fie născut și actual, să fie personal și direct.
În speță, interesul reclamanților în promovarea și susținerea cererii de suspendare nu este actual deoarece acesta ar trebui să existe în momentul exercitării dreptului la acțiune, iar de vreme ce ordinul sus arătat a fost suspendat, acesta nu mai are un interes actual în soluționarea cererii de suspendare.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă urmează a se admite excepția lipsei de interes cu consecința respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile necompetenței teritoriale a instanței și lipsei de obiect.
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1472/2 iulie 2009 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de reclamanții G, - -, și
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red/Dact. I/
2ex- 20.07.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
