Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 388/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 388/2009
Ședința publică de la 22 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 509/25.06.2009 privind obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă în baza raportului de inspecție fiscală parțială nr.-/23.06.2009 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală C din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C, până la soluționarea pe fond a contestației nr.23518/28.07.2009; cerere formulată de către reclamanta - SRL C N în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea intereselor reclamantei, cu delegație de reprezentare aflată la fila 82 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că, deși prezenta cauză a fost amânată la prezentul termen de judecată, în vederea consemnării la dispoziția instanței, de către reclamantă a cauțiunii, reprezentând 10 % din suma contestată, reclamanta nu a dat curs acestei obligații. De asemenea, la data de 21.07.2009, pârâta a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantei.
Acesta din urmă arată că societatea pe care o reprezintă a fost în imposibilitatea obiectivă de a consemna la dispoziția instanței, cu titlu de cauțiune, suma reprezentând 10 % din valoarea contestată.
Raportat la acest aspect, Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantei dispozițiile art. 215 Pr. Fiscală, respectiv a art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentantul reclamantei arată că prevederile legale mai sus enunțate cuprind dispoziții imperative cu privire la obligativitatea achitării cauțiunii, la cuantumul acesteia, precizând însă că neîndeplinirea acestei obligații de către societatea pe care o reprezintă nu se datorează vreunei culpe a acesteia, ci doar imposibilității obiective de a consemna suma stabilită cu titlu de cauțiune.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 08.07.2009, sub nr-, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat instanței a dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 509/25.06.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza raportului de inspecție fiscală parțială nr.-/23.06.2009, întocmit de către consilier superior și consilier superior, din cadrul Activității de Inspecție Fiscală C - 3, referitor la verificarea soldului negativ al aferent perioadei 21.07.2005 - 31.12.2008, până la soluționarea pe fond a contestației nr. 23518/08.07.2009.
În motivare s-a arătat că urmare a cererii adresate în scopul rambursării de, a fost supusă controlului, încheindu-se raportul de inspecție fiscală parțială, nr. -/23.06.2009 și Decizia nr. 509/25.06.2009, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată către buget, în sumă totală de 1.670.015 lei.
Întreaga procedură de inspecție, inclusiv actele încheiate arată reclamanta că sunt netemeinice și nelegale și aceasta se datorează soluționării cu întârziere a cererii, nefundamentării soluției de suspendare, a erorii comise cu privire atât la interpretarea contractelor, a rapoartelor juridice încheiate, cât și cu privire la textul aplicabil, la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale.
În acest context, arată reclamanta că sunt întrunite cerințele cerute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse cu privire la cerințele cerute, respectiv caz bine justificat, arată că au fost încălcate prevederile art. 102, lin. 4 din nr.OG 92/2003, art. 2, lit. c) din nr. 708/2006, nu au fost avute în vedere art. 128, art. 134 Fiscal, iar verificările făcute de organele fiscale cu privire la contractele încheiate sunt superficiale.
Cu privire la cerința referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente a arătat reclamanta că demerarea procedurilor prin instituirea unei măsuri de blocare a conturilor este în măsură să paralizeze activitatea societății și să declanșeze procedura insolvenței, cu grave consecințe.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat respingerea cererii de suspendare în considerarea că nu sunt întrunite cerințele art. 14, din Legea nr. 554/2004.
În acest context, intimata arată că stabilirea eronată, așa cum se susține prin cerere nu poate fi considerată caz bine justificat, iar în lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, nu se poate vorbi de prevenirea unei pagube iminente.
În conformitate cu prevederile art. 215, alin. 2 din nr.OG 92/2003, instanța, la termenul din data de 15.07.2009 a pus în vedere reclamantei să achite o cauțiune, în cuantum de 10 % din valoarea contestată, această dispoziție fiind adusă la cunoștința societății prin apărătorul ales.
Norma evocată, prin dispozițiile sale prevede că "Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul legii 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 10 % din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei".
Din norma enunțată rezultă că în cazul unor astfel de cereri de suspendare a executării actului administrativ contestat, cerința depunerii unei cauțiuni este imperativă, instanța neputând trece la analiza susținerilor reclamantei, fără a fi îndeplinită condiția prealabilă, a consemnăruiu unei sume cu acest titlu.
În cauză se observă că, deși s-a pus în vedere să se achite cauțiunea în cuantum de 10% din suma contestată, respectiv suma de 1.670.015 lei, stabilită cu titlu de obligație suplimentară și care se dorește a face obiectul exonerării în cererea introductivă, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prealabilă, astfel că, nefiind întrunită cerința prevăzută de art. 215 Pr. Fiscală, cererea de suspendare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Dact. /4 ex.
22.07.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
