Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3935/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 3935
ȘEDINȚA DE LA DATA - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 01 octombrie 2009, privind judecarea recursului declarat de pârâții Primarul și Consiliul Local al Municipiului C, împotriva sentinței nr. 1093 din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 01 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1093 din data de 01 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C prin Primar, C, jud. D și Consiliul Local al Municipiului S-a dispus suspendarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr.231/02.04.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ reprezentat de Hotărârea Consiliului Local al Mun. C nr. 231/02.04.2009 comunicată prin adresa nr. 64195/22.- prin care încetează efectele HCL nr. 49/2003 prin care reclamanta era autorizată să efectueze transport public de persoane prin curse regulate în Mun. C pe traseele repartizate prin protocol.
Conform art.14 din lg.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
S-a mai reținut că pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că începerea executării l-ar pune pe reclamant in situația de a nu-si mai putea onora obligațiile fata de creditori, așa cum rezultă din actele depuse.
Cât privește,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
A avut în vedere că reclamanta se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că are in curs de derulare un credit, iar blocarea conturilor ar duce la neplata ratelor si aplicarea penalităților de întârziere, fapt ce este de natură să-i facă mai oneros acest angajament.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât Primarul Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut, în esență, că prima instanță a apreciat în mod greșit că în speța dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Referitor la prima condiție s-a arătat că în cauză nu se conturează existența vreunui caz bine justificat în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
S-a mai susținut că o obligație financiară a reclamantei nu poate sub nicio formă să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv prevenirea unei pagube iminente s-a precizat că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că această condiție ar fi îndeplinită prin "perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", întrucât pe de o parte reclamanta nu poate fi asimilată unei autorități publice, iar pe de altă parte Consiliul Local C prin încredințarea gestiunii directe operatorului de transport public de persoane prin curse regulate - Regia Autonomă de Transport C- regie care este de interes public local sub tutela Consiliului Local C - și-a exercitat atributul legal de a asigura furnizarea acestei utilități cetățeanului.
S-a mai susținut că doar existența unui contract de credit pe care reclamanta îl are în derulare fără alte dovezi suplimentare în ceea ce privește achizițiile nu poate fi apreciată ca fiind o probă utilă și pertinentă de natură să conducă la concluzia că - SRL C se găsește în situația unei pagube iminente.
De asemenea, recurentul a mai susținut că asupra actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat de reclamantă a fost exercitat controlul de tutelă de către Prefectul Județului D ce s-a materializat în emiterea referatului de legalitate, fapt ce creează o prezumție absolută de legalitate a actului respectiv.
Intimata reclamantă - SRL C nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de prevederile art.3041Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.231/2.04.2009, emisă de către Consiliul Local al Municipiului Caf ost aprobat Programul de transport public local de persoane prin curse regulate, din municipiul C(art.1).
S-a dispus totodată aprobarea gestiunii directe pentru executarea serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate, pentru traseele cuprinse în Programul prevăzut la art.1 și darea în administrare a acestor trasee, către Regia Autonomă de Transport C(C)-art.(2).
La art.3 din aceeași hotărâre s-a prevăzut că serviciul de transport public de persoane prin curse regulate se consideră serviciu public subvenționat de transport, se efectuează și se realizează în condițiile îndeplinirii tuturor obligațiilor de exploatare, de transport și tarifare, astfel cum sunt definite în nr.OG97/1999 republicată.
De asemenea art.(4), din cuprinsul aceluiași act administrativ prevede că la în interval de 6 luni, Consiliul Local C va examina modul de realizare a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate, atribuit în gestiune către
Art.5 din hotărâre stipulează că la data adoptării acesteia, își încetează efectele hotărârile Consiliului Local al Municipiului C nr.186/1998, nr.206/1998, nr.87/2000, nr.320/2002, nr.49/2003 și nr.241/2005, precum și alte acte administrative de autoritate care conțin dispoziții contrare.
La emiterea acestei hotărâri s-au avut în vedere raportul nr.36268 întocmit de Direcția Servicii Publice prin care s-a propus aprobarea Programului de Transport public local, prin curse regulate, din municipiul C, rapoartele comisiilor de specialitate din Consiliul Local al Municipiului C, precum și dispozițiile Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, modificată prin G nr.13/2008, Lg.nr.92/2007 a serviciilor de transport public local, Ordinului nr.353/2007, OG nr.97/1998 și ale Lg.nr.215/2001.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Lg.nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă așadar, că pentru suspendarea executării actului administrativ pe lângă cerința inițierii procedurii în anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube,care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiții denotă caracterul de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului contestat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
În cauză însă, argumentele invocate de intimata reclamantă în fața instanței de fond și prin concluziile scrise formulate la instanța de recurs, susțin existența celor două condiții ca rezultând din simpla aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărei suspendare se solicită, fără însă a administra vreo dovadă în acest sens.
Pentru a se putea reține existența unui caz bine justificat intimata reclamantă trebuie să dovedească în principal existența unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ care se solicită a fi suspendat, lucru pe care aceasta nu l-a realizat.
În susținerea îndeplinirii cazului bine justificat, respectiv aparenta nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, reclamanta a invocat încălcarea principiului liberei concurențe reglementat de disp. Legii nr.21/1996 precum și existența unor raporturi de rudenie între membrii consiliului administrativ C și unii dintre membrii Consiliului Local C, raporturi de natură să atragă nulitatea actului administrativ, conf. disp. Legii nr. 215/2001.
Curtea apreciază că niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate nu este întemeiat întrucât, pe de o parte intimata reclamantă nu a făcut dovada celor susținute iar pe de altă parte, aceste critici vizează fondul cauzei, putând fi cenzurate doar în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ contestat.
Este suficient ca pentru respingerea cererii de suspendare a unui act administrativ să nu fie îndeplinită una din cele două condiții impuse de Lg.nr.554/2004.
Astfel, în speță, apreciindu-se ca nefiind îndeplinită cerința cazului bine justificat nu se mai impune analizarea îndeplinirii celei de-a doua condiții privind iminența producerii unei pagube.
Cu toate acestea, Curtea reține că, susținerea intimatei reclamante potrivit căreia prin executarea actului administrativ contestat se produce un prejudiciu patrimonial important cu consecința închiderii societății și a disponibilizării personalului angajat, nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință directă a cazului bine justificat care îndreptățește suspendarea actului, aspecte de asemenea nedovedite.
Nici faptul că societatea reclamantă are în curs de derulare un contract de credit pentru achiziționarea de mijloace de transport nu poate fi considerat ca reprezentând o pagubă iminentă astfel cum este aceasta definitivă prin dispozițiile art.2 litera ș) din Legea nr.554/2004, în speță nefiind previzibil cu evidență un prejudiciu material viitor, reclamanta în calitate de agent economic urmând a-și regla activitatea în funcție de condițiile pieței în vederea evitării producerii unei situații de colaps financiar.
Astfel fiind, Curtea apreciază că motivele invocate de reclamantă nu justifică cererea de suspendare a executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 Cod Procedură Civilă, fiind întrunite condițiile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința pronunțată de Tribunalul Dolj în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâții Primarul și Consiliul Local al Municipiului C, împotriva sentinței nr. 1093 din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/20 Octombrie 2009
Fond
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
