Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 397/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 397
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL B - prin Primarul General împotriva Încheierii civile pronunțată la data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.22711/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul - reclamant - prin avocat G, cu delegație de substituire din partea avocatului titular, cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul - pârât - prin consilier juridic fără delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentului - reclamant și reprezentantul intimatului - pârât precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat și pe cale de consecință suspendarea actului administrativ atacat nr. 81/06.03.2009.
Reprezentantul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, având în vedere că, astfel cum corect a constatat și instanța de fond, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume existența unui caz bine justificat și " prevenirea unei pagube iminente".
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prinîncheierea din data de 18.06.2009,Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a nr.81/06.03.2009 și a stabilit termen pentru continuarea judecății pe fond la data de 17.09.2009, în cunoștința părților.
Pentru apronunța această soluție, prima instanțăa reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.22711/3/CA/2009, reclamantul a solicitat suspendarea executării nr.81/06.03.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, învederând că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv că există un caz bine justificat și o pagubă iminentă de prevenit.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7,
autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Instanța a constatat că nu întrunite în mod cumulativ cele două cerințe: "cazul bine justificat" și "prevenirea unei pagube iminente", conform definițiilor art. 2 alin. 1 literele ș) și t) din Legea nr. 554/2004 republicat, întrucât argumentul prezentat de către reclamant, respectiv perturbarea gravă a activității Complexului de Recuperare, nu constituie argument în înțelesul legii spre aprecierea prejudiciului material iminent.
Simpla contestare de către reclamant a legalității emiterii actului administrativ nu poate fi considerată un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul Municipiul B prin Primarul General care și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate, în sensul suspendării nr.82/2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut, în esență, că, adoptarea hotărârii în ședința extraordinară a condus la evitarea art.44 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, potrivit căruia proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.39 alin (2) și (4).
Potrivit art.35 alin.4 din OUG nr.35/2002 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, "proiectele de hotărâri și celelalte probleme asupra cărora urmează să se delibereze se înscriu pe ordinea de zi numai dacă sunt însoțite de avizul comisiilor de specialitate cărora le-au fost transmise în acest scop și de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu al consiliului local. Raportul compartimentului de resort se întocmește și se depune la secretarul unității administrativ-teritoriale, înainte de întocmirea avizului de către comisia de specialitate, spre a putea fi avut în vedere de această comisie".
În acest sens, doctrina administrativa a reținut că art. 44 din Legea nr. 215/2001 are o formulare imperativă, astfel încât sancțiunea aplicabilă hotărârilor consiliului adoptate cu nesocotirea acestei proceduri este nulitatea.
Având în vedere că întrunirea și adoptarea de hotărâri în ședința extraordinară a consiliului presupun o serie de derogări de la regulile care guvernează adoptarea hotărârilor în cadrul ședințelor ordinare, rezultă că hotărârea a cărei revocare o solicită, a fost adoptată întocmai pentru a eluda dispozițiile legale.
2. Hotărârea nu are invocat temeiul legal, încălcându-se dispozițiile art.40 (4) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, formula introductivă a actului normativ cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și n executarea cărora actul a fost emis, arătând, de asemenea, că, nu sunt indicate temeiurile juridice pentru adoptarea acesteia.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea deciziei nr.81 din 06.03.2009, emisă de.
Astfel, prin această decizie a aprobat desemnarea reprezentanților Consiliului General al Municipiului B în Consiliul Consultativ al Complexului de Recuperare.
Referitor la argumentele recurentei potrivit cărora condiția cazului "bine justificat" este îndeplinită întrucât adoptarea hotărârii în cadrul unei ședințe extraordinare a Consiliului General al Municipiului B s-a făcut cu eludarea dispozițiilor art.44 alin.1 din Legea nr.215/2001 și nu conține temeiul de drept, nu pot fi primite, întrucât acestea privesc dezlegarea în fond a legalității deciziei contestate, neputând fi verificate în procedura suspendării, pentru că, în caz contrar, ar echivala cu soluționarea în fond a acțiunii, ceea ce nu este legal.
Nici argumentele referitoare la îndeplinirea condiției - pagubei iminente - în sensul producerii unei grave perturbări a activității Complexului, întrucât persoanele numite, exercită toate actele pe care le conferă funcția în care au fost numiți, deși numirea s-a făcut cu eludarea dispozițiilor legale în vigoare, iar în cazul în care se dispune anularea prezentei hotărâri ar trebui anulate toate actele întocmite de aceștia - nu sunt de natură a forma convingerea instanței, în mod indubitabil asupra celor susținute, câtă vreme, nu s-a făcut nicio dovadă referitoare la nedemnitatea sau inaptitudinile persoanelor desemnate prin decizia contestată.
Simplele afirmații nu pot constitui în sine un caz justificat sau dovedi perturbarea previzibilă gravă, acestea încadrându-se în categoria simplelor susțineri nedovedite și aceasta cu atât mai mult cu cât actul se bucură de prezumția de legalitate.
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca atare recursul declarat de recurentă, menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL B - prin Primarul General împotriva Încheierii civile pronunțată la data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.22711/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./12.02.2010
- S9 -
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
