Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 4/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.795/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată - Com SRL Târgu-M prin avocat, lipsă pârâta-recurentă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legi inr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei depune întâmpinare, declarând că lasă la aprecierea instanței dacă se impune comunicarea acesteia către recurentă pentru a-și putea pregăti apărarea. Precizează că a atacat în baza prev. art.205 Cod procedură fiscală contestația și decizia de impunere la DGFP
La întrebarea președintelui completului de judecată precizează că a promovat recurs în baza prev. art.14 din Legea nr.554/2006 și a art.215 Cod procedură fiscală.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării către pârâta-recurentă, astfel că în baza actelor aflate la dosar acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei, conform întâmpinării depuse la dosar, solicită în principal, respingerea recursului ca fiind promovat de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant, iar în subsidiar, respingerea recursului promovat de DGFP M, ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 795 pronunțată la data de 26.11.2008 de Tribunalul Mureș, s-a admis cererea formulată de reclamanta -. Com SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP M și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 687/27.10.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1093/27.10.2008 încheiate de pârâta DGFP M prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în sumă totală de 60.390 lei cu titlu de impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actelor contestate.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, obligația de plată suplimentară a fost contestată, existând suspiciuni asupra legalității acestora. Cuantumul sumei fiind substanțial, executarea acesteia înainte ca instanța de fond să se pronunțe asupra validității acesteia este de natură să prejudicieze grav interesele reclamantei. Chiar și în situația în care acțiunea pe fond va fi respinsă, pârâta nu este prejudiciată întrucât majorările de întârziere curg în continuare. Reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii prevăzută de art. 215 alin. 2 din OG. nr. 92/2003.
Împotriva sentinței a formulat recurs DGFP M arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv,cazuri bine justificate și pentru a preveni o pagubă iminentă.Reclamanta doar conturează o situație economică precară care s-ar putea crea dacă s-ar trece la executare și care ar culmina cu intrarea în insolvență, situație improbabilă având în vedere cifra de afaceri. Reclamanta nu și-a probat în nici un fel susținerile referitoare la paguba iminentă. Prin dispunerea unei astfel de măsuri se favorizează tendința de tergiversare a executare silită, cu efecte negative asupra bugetului de stat.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a invocat lipsa calității de reprezentant al DGFP M față de Ministerul Economiei și Finanțelor în lipsa unei procuri sub forma unui înscris sub semnătură legalizată. Pe fond arată că recursul este nefondat, reclamanta făcând dovada condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant al DGFP M față de Ministerul Economiei și Finanțelor, este de precizat că reclamanta a chemat în judecată DGFP M, ale căror organe de inspecție fiscală au întocmit raportul de control și au emis decizia de impunere. Și contestația împotriva acestor acte a fost adresată și depusă tot la DGFP M în calitate de emitent al acestora. Așadar, nu se pune problema reprezentării în instanță a intereselor MEF ci, DGFP M își reprezintă propriile sale interese în această cauză.
Pe fond, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică fiind ferită de orice critici.
Astfel, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoană vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Cu privire la condițiile impuse de art. 14 pentru admisibilitatea acțiunii, reclamanta a făcut dovada atât a cazurilor justificate cât și a pagubei iminente care se prefigura prin executarea actului administrativ. Astfel, având în vedere cuantumul obligațiilor fiscale reținute în sarcina reclamantei și contestate de către aceasta, este evident că prin executare ar duce la grave și reale probleme privind desfășurarea de către aceasta a activității sale comerciale, inclusiv prin credibilitatea față de partenerii de afaceri. În condițiile în care executarea silită s-ar porni, este posibil să se ajungă la incapacitatea de plată a reclamantei ceea ce ar lăsa fără eficiență o eventuală întoarcere a executării silite. Aceasta, contrar susținerilor recurentei de altfel, a arătat în concret prejudiciul care i-ar fi creat prin valorificarea bunurilor mobile și imobile în condițiile în care are aproximativ 100 de angajați. De asemenea, întârzierea la o eventuală executare silită nu produce bugetului de stat vreun prejudiciu în condițiile în care, în caz de respingere pe fond a acțiunii în anulare, întrucât, majorările deloc neglijabile, prevăzute de actele normative în materie, vor curge în continuare.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 795 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-12.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
