Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 401/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA COMERCIALĂ nr. 401/2009
Ședința publică din data de 06 August 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, cererea de suspendare formulată de SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, în contradictoriu cu pârâții ANAF-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și ANAF-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 8/4242/25.06.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 8/4241/25.06.2009 emise de ANAF- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
S-au înregistrat la dosar în data de 6 august 2008, concluzii scrise din partea reclamantei SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ și recipisa de consemnare la CEC nr. -/1/05.08.2009 în sumă de 2641 lei, reprezentând cauțiune pentru suspendarea executării silite a deciziei de impunere nr. 8/2009.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.08.2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 29 iulie 2009, reclamanta Societate Cooperativă Meșteșugărească a solicitat in contradictoriu cu pârâtele ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, și ANAF - a mun. C- N, suspendarea executării deciziei de impunere nr.8/4242/25.06.2009, stabilită de inspecția fiscală nr.8/4242/25.06.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.8/4241/25.06.2009, emise de ANAF - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 528.107 lei.
Suspendarea executării actelor adminsitrative menționate a fost solicitată până la soluționarea acțiunii în fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că desfășoară activitate de prelucrare, vânzare, cumpărare și prestare de servicii care au ca obiect metale prețioase, aliaje ale acestora, pietre prețioase, bijuterii, obiecte de aurărie și argintărie.
Activitatea se desfășoară atât la sediul principal cât și la punctele de lucru situate în C - N, respectiv Bijuteria nr. I, cu sediul in C - N, B-dul - nr.4, Bijuteria nr. II, cu sediul în C - N,- și Bijuteria nr. III, cu sediul în C - N,--3.
Prin controlul efectuat în perioada 31-03.2009 - 25.06.2009 la sediul reclamantei s-a verificat de către DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C dacă în perioada 1 aprilie 2004 - 30 aprilie 2009 au fost stabilite corect accizele pentru activitatea desfășurată.
Cu ocazia controlului, reclamanta a prezentat organelor fiscale întreaga evidență impusă atât de legislația specială, cât și de cea general aplicabilă privind activitatea de producție comercializare și prestare de servicii în legătură cu metalele prețioase.
La data de 25.06.2009, reclamantei i s-a comunicat raportul de inspecție fiscală nr. 4241 cu acte anexe, precum și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.8/4242.
Reclamanta a constatat că raportul de inspecție fiscală conține date eronate precum și numeroase omisiuni cu privire la actele controlate, iar prin decizia de impunere s-a stabilit în mod nelegal in sarcina sa obligația de plată a sumei de 281.220 lei accize la care se adaugă penalități și majorări de intârziere rezultând astfel suma totală de 528.107 lei.
Această sumă a fost greșit stabilită în sarcina reclamantei ca urmare a unor interpretări formaliste și eronate ale legii.
Activitatea desfășurată de către Societate Cooperativă Meșteșugărească este o activitate de prestare de servicii prevăzută de art.129 fiscal, și nu de achiziție și producție așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală.
La această concluzie contribuie și intrpretarea punctului 6 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 astfel încât raportat la prevederile legale menționate activitatea reclamantei apare ca fiind o prestare de servicii către clienți, pe bază de comandă.
Art.209 fiscal stabilește că plătitorii de accize sunt operatorii economici care produc sau care achiziționează din teritoriul comunitar ori din afara acestuia produse supuse accizării.
Activitatea desfășurată de reclamantă nu constituie nici producție și nici achiziție de aur in sensul art.209 fiscal, respectiv 120. fiscal.
Suspendarea executarea actului administrativ fiscal se impuen datorită faptului că sumele stabilite in sarcina reclamantei nu sunt datorate iar executarea silită ar determina o perturbare gravă a activității.
În speță sunt indeplinite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta formulând contestație impotriva actelor administrativ - fiscale.
În drept, fost invocate dispoz. art. 7, 14 din Legea nr.554/2004, art.215 din OG nr.92/2003.
Pârâta ANAF - DGFP C, legal citată a depus întâmpinare invocând lipsa calității sale pasive în cauză.
În apărare, a arătat că decizia de impunere nr.4242/25.06.2009 nu a fost întocmită de către DGFP C, astfel încât ea nu poate fi parte în prezenta cauză.
Pârâta ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, legal citată, nu a depus întâmpinare dar prezentă în instanță prin reprezentant a solicitat respingerea cererii de suspendare invocând în apărare lipsa procedurii prealabile, nedepunerea cauțiunii iar pe fond netemeinicia celor arătate în acțiunea introductivă.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: contestația înregistrată de către reclamantă la Direcția judeeană pentru accize și operațiuni vamale cluj sub nr.4954/24.07.2009 (8-13), raport de inspecție fiscală incheiat la data de 25.06.2009 (14-18), decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare (fila 19-21), adresa Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul antifraudă fiscală și vamală nr.11605/18.05.2009, răspunsul Minsiterului Finanțelor Publice cu nr.-/mai 2009 (35 - 37).
După închiderea dezbaterilor reclamanta a depus la dosar bonuri de comandă (42-52) și cauțiune consemnată la CEC în valoare de 2.641 lei (54).
Analizând actele șilucrările dosarului Curtea reține urmăptoiarea situație de fapt:
În perioada 31.03.2009- 25.06.2009, la sediul reclamantei s-a verificat, de către Direcțai Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, modul in care au fost stabilite accizele pentru activitatea desfășurată in perioada 1 aprilie 2004 - 20 aprilie 2009.
Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 25.06.2009 a concluzionat asurpa faptului că se înregistrează diferențe de accize în sumă de 281.220 lei, majorări de întârziere in sumă de 243.703 lei și penalități de întârziere in sumă de 3.184 lei.
Astfel, suma totală de plată datorată la bugetul de stat de către Societate Cooperativă Meșteșugărească este, potrivit raportului menționat, de 528.107 lei.
Împotriva actului administrativ întocmit de către inspectorii ANAF reclamanta a formulat contestație, solicitând anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
În același timp, uzitând de dispoz. art.215 alin.2 pr. fiscală, reclamanta a solicitat, în prezenta cauză, suspendarea executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală până la soluționarea acțiunii în fond.
Suspendarea executării unui act adminsitrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute în art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Dispozițiile art.2 alin.2 lit.t din același act normativ definesc sintagma "cazuri bine justificate" ca fiind acele imprejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului adminsitrativ.
Curtea apreciază că, în speță, nu a fost dovedită această primă condiție de suspendare întrucât, din actele dosarului, nu rezultă împrejurări care să creeze o serioasă îndoială în privința legalității actului adminsitrativ.
Ținând seama de limitele permise de natura specială a procedurii instituită de art.14 din legea nr.554/2004 și analizând înscrisurile depuse în probațiune respectiv raportul de inspecție fiscală și contestația formulată de reclamantă împotriva acestuia, instanța apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legală cadrului bine justificat așa cum este el definit de lege.
Împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actului administrativ atacat în condițiile in care nu se pot antama in această etapă procesuală aspecte de fond, nu au fost dovedite de către reclamantă in condițiile art.1169 civ. neprezentându-se dovezi de nelegalitate evidentă ori aparentă astfel încât,cazul bine justificat, rezultă doar din simplele afirmații ale reclamantei.
Cum acestea însă nu pot fi coroborate cu alte mijlaoce de probă sau cu argumente juridice probate, Curtea constată că nu s-a creat vreo indoială în ceea ce privește o eventuală nelegalitate a actului contestat.
Nu a fost dovedită nici condiția producerii unei pagube iminente și ireversibile în sensul că, după o eventuală executare silită nu s-ar putea restabili situația anterioară.
De altfel, noțiunea de pagubă iminentă definită în sensul art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil, apare ca neprobată de către reclamantă în condițiile în care, împotriva acesteia nu s-a efectuat nici un act de executare silită.
Astfel, așa cum rezultă din disp.art.141 din OG nr.92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.
Pe de altă parte, executarea silită presupune comunicarea către debitor a somației, aceasta reprezentând momentul de la care organele de executare silită așa cum sunt ele definite in art.136 pr. fiscală, sunt îndreptățite să facă demersuri în vederea recuperării creanțelor fiscale.
Împotriva reclamantei nu a fost demarată însă procedura executării silite, motiv pentru care nu se poate vorbi în speță despre o pagubă iminentă.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea in tot sau in parte a actului administrativ individual.
Procedura prealabilă este definită ca fiind plângerea (cererea) prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia.
Din această definiție legală rezultă că scopul procedurii prealabile constă în reexaminarea de către organul emitent a actului administrativ, în sensul revocării totale sau parțiale a acestuia.
Procedura prealabilă apare astfel ca o condiție de admisibilitate a oricărei cereri de suspendare a actelor administrative individuale, cu excepțiile prevăzute de lege.
În speță, reclamanta, deși a invocat îndeplinirea acestei proceduri, nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte solicitarea adresată autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare astfel încât și sub acest aspect cererea sa se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesauale pasive a ANAF- DGFP C N, curtea apreciază că ea este întemeiată în condițiile în care această pârâtă nu a participat la întocmirea deciziei de impunere respectiv a raportului de inspecție fiscală contestată, nefiind așadar parte in raportul juridic de drept administrativ dedus judecății.
Este real faptul că potrivit art.136 din OG nr.92/2003, DGFP constituie un organ de constatare fiscală dar in speță nu a fost demarată, așa cum am arătat anterior, procedura executării silite impotriva debitoarei.
Față de aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C apare ca întemeiată, urmând ca cererea reclamantei formulată împotriva acestei pârâte să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂR T E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF - DGFP
Respinge cererea formulată de reclamanta Societate Cooperativă Meșteșugărească cu sedIul in N,- jud. C împotriva pârâtei ANAF DGFP C, cu sediul in C P-ța - - nr.19, jud.C, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanta Societatea Cooperativă Meșteșugărească împotriva pârâtei ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, cu sediu in - N,-, jud. C ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare
Pronunțatăîn ședința opublică, azi 6.08.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED./DACT./ 5 EX. / 6.08.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
