Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 405/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 405
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliu în S,-,. 2A,. 5, jud. O în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează concluziile scrise depuse la dosar de reclamant prin apărătorul ales avocat și întâmpinarea depusă de pârât.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Consilier juridic pentru pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII solicită respingerea cererii de suspendare pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17.09.2009 reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Sănătății Publice, solicitând suspendarea executării ordinului R/1681/28.08.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, s-a arătat că între Ministerul Sănătății Publice și reclamant s-a încheiat contractul de management al Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu Greci, cu nr. 366/30-03-2007 cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art. III din contract acesta a fost încheiat pe o perioada de 3 ani, putând fi prelungit ori putând înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță. Obligațiile managerului au fost prevăzute în cele 56 de puncte din capitolului IV.
Prin ordinul a cărui suspendare a executării se solicită s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu Greci, începând cu data de 02-09-2009 și tot cu aceeași dată s-a dispus încetarea contractului de management nr. 366/2007, conform prevederilor literei Iac apitolului VIII din contract, respectiv: "Constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii".
Reclamantul a precizat că în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a sesizat autoritatea publică ce a emis actul atacat.
Sub aspectul cazului bine justificat reclamantul a susținut că, comisia de evaluare numită prin nr. 298/11-03-2008, în urma evaluării activității desfășurate în anul 2007 a propus menținerea contractului de management.
Comisia de evaluare a activității desfășurate, numită prin nr. 291/2009, în urma evaluării activității desfășurate în anul 2008 a acordat reclamantului calificativul foarte bine.
Aceste comisii de evaluare au analizat indicatorii de performanță obținuți de reclamant, fără să se constate vreo deficiență.
Potrivit art. III alin. 2 din contractul de management, acesta poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță. Pentru reclamant, toate evaluările anuale au arătat îndeplinirea criteriilor de performanță, inclusiv calificativul foarte bine si la numai câteva luni de la aceste analize profesioniste s-a întocmit un raport de control ce nu găsește nicio culpă concretă pentru manager, ci în niște termini extremi de generali și chiar fără să analizeze cu atenție actele, face o nouă propunere de revocare a managerului, propunere ce nu are nicio justificare concretă.
Mai mult, s-a arătat că și în raportul de control se arată că pentru eventualele deficiente (formale și cu privire la anumite proceduri contabile) urmează să fie stabilite persoanele responsabile. Prin urmare, comisia nu a putut stabili persoanele responsabile de pretinsele neajunsuri, dar propune încetarea contractului de management față de un manager a cărui activitate a fost apreciată cu calificativul foarte bine și în urmă cu numai câteva luni o altă comisie de evaluare a apreciat că sunt îndeplinite toate criteriile de performanță.
Sub aspectul pagubei iminente s-a arătat că prin emiterea ordinului nr. R/1681/28.08.2009 reclamantul a fost vătămat în dreptul său legal, dispunându-se atât o nelegală revocare din funcție, cât și o nelegală încetare a contractului de management.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat este justificată și trebuie prevenită o pagubă iminentă, întrucât in afară de afectarea drepturilor reclamantului trebuie avut în vedere că, prin adresa nr. 4735/03-09-2009 s-a dispus să se asigure conducerea unității sanitare de către un medic ce nu are și calitatea de manager, până la numirea unui manager interimar, astfel că aplicarea planului de management ce a fost pus în aplicare punct cu punct până în prezent, ar fi întreruptă.
Totodată s-a argumentat că nu se poate ști cât va aceasta situație tranzitorie și în toată această perioadă unitatea spitalicească ar avea de suferit.
S-a arătat că și presa locală a consacrat spatii largi, analizând activitatea managerială a spitalului, ajungându-se la concluzia că prin planul de management al reclamantului acest spital a fost transformat într-un spital de nivel european.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei ordinul nr. R/1681/2009, adresa nr. 4735/2009, plângere prealabilă, contractul de management cu actele adiționale, fisele de evaluare a activității desfășurată de manager în anul 2007 și anul 2008, proces-verbal nr. 2064/22-04-2009 întocmit de comisia de evaluare a activității managerului și raportul de control nr. 1B8208//27.08.2009.
La data de 29.10.2009 pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens s-a arătat că pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare a actului administrativ, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat; prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a susținut că reglementarea celor două condiții denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente.
-se caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ s-a susținut că aceasta se justifică numai dacă conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
S-a arătat și că reclamantul nu își motivează sub niciuna dintre cele două condiții legale de admisibilitate cererea de suspendare, limitându-se la a preciza faptul că motivele ar fi acelea prezentate pe larg, în plângerea prealabilă, cât și în cererea cu care a fost sesizată instanța competentă în soluționarea cererii de anulare. În acest caz, cererea reclamantului apare ca fiind nemotivată.
Analizându-se cererea formulată în cauză prin prisma argumentelor aduse prin aceasta cât și prin întâmpinare, dar și prin prisma probelor administrate se reține că solicitarea reclamantului este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
În prealabil, referitor la nemotivarea cererii de suspendare a actului administrativ formulată în cauză, se reține că, așa cum s-a arătat mai sus din prezentare rezumativă a cererii formulate de reclamant se pot reține argumentele indicate de acesta în susținerea cererii sale privitoare la incidența dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 în cauza dedusă judecății, argumente ce se referă în concret la actul administrativ contestat.
Dimpotrivă, pârâtul este cel care prin întâmpinarea formulată prezintă doar argumente generale referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță, fără a face referiri concrete la îndeplinirea sau neîndeplinirea în speța dedusă judecății a condițiilor cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.
În consecință, cererea formulată în cauză de către reclamant nu poate fi reținută ca nemotivată.
Curtea constată că aceasta se raportează la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului a cărui suspendare a executării se solicită, așa cum s-a dovedit prin actele anexate prezentei cereri, astfel că această condiție prealabilă de admisibilitate a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile legale mai sus precizate este îndeplinită.
Referitor la prezumția de legalitate a actelor administrative invocată de către pârât prin întâmpinare se reține că în dreptul administrativ român aceasta operează ca principiu, însă nu poate determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate împieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții prevăzute de dispoziția legală analizată relative la cazul bine justificat și paguba iminentă și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Prin admiterea cererii de suspendare, reclamantul, ca persoană particulară, nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Referitor la îndeplinirea în cauza dedusă judecății a condiției cazului bine justificat așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. t din legea 554/2004 se reține că argumentele aduse de reclamant, așa cum au fost mai sus prezentate constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat.
În acest sens, fără a se prejudeca fondul cauzei se reține că prin ordinul contestat s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu - Greci, județul O, conform prevederilor lit. lac apitolului VIII din contractul de management pentru " constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii".
Astfel, ordinul analizat face trimiterea atât la revocarea din funcție a managerului cât și la încetarea contractului de management în condițiile în care litera lac apitolului VIII din contractul de management reprezintă în mod evident un caz de încetare a contractului, distinct reglementat de revocarea din funcție ce se regăsește la lit. baa celuiași capitol din contract însă pentru alte situații.
Pe de altă parte, actul administrativ contestat nu arată în concret, în cuprinsul său, care sunt abaterile de la legislația în vigoare de care se face vinovat reclamantul, făcând sub acest aspect referire la raportul de control nr. IB 8208/DC 350/27.08.2009.
Analizându-se raportul de control ce a stat la baza emiterii ordinului contestat se reține că acesta se referă în principal la activitatea directorului financiar - contabil al spitalului și la activitatea de achiziții publice desfășurată de către un economist angajat la Compartimentul, referitor la aceste activități chiar prin raportul de control arătându-se că urmează a se stabili persoanele responsabile de neajunsurile constatate.
Astfel, cel puțin aparent, numai față de raportul de control analizat în sarcina managerului spitalului se pot reține ca abateri neactualizarea Regulamentului de Organizare și Funcționare și a Regulamentului Intern la spitalului precum și acordarea unor drepturi salariale necuvenite privind zilele de concediu neefectuate pe anul anterior.
Aceste ultime aspecte nu pot fi însă reținute ca esențiale ele putând fi ușor remediate, prin reactualizarea documentelor mai sus arătate și prin recuperarea sumelor considerate ca plătite nelegal.
Referitor la recuperarea sumelor reținute prin raportul de control ca fiind drepturi salariale acordate necuvenit trebuie însă avut în vedere și că argumentul prezentat de reclamant referitor la inaplicabilitatea dispozițiilor Codului muncii, așa cum se reține prin raportul de control, în situația existentă în speță este, cel puțin aparent, temeinic justificată.
Referitor la existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ se reține că și această condiție este îndeplinită în speță fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantului prin executarea de îndată a actului administrativ contestat.
Mai mult, în raport de datele existente în cauză se poate reține o pagubă iminentă și în sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unității spitalicești al cărei manager este reclamantul în condițiile în care acesta ar fi înlocuit imediat cu o persoană care nici măcar calitatea de manager interimar, conform adresei nr. 4735/3 septembrie 2009, mai ales că activitatea de manager a reclamantului a fost apreciată pentru anii anteriori cu calificativul "foarte bine".
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a ordinului contestat trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Ca urmare, deoarece în cauză procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ contestat poate crea o pagubă iminentă atât reclamantului ca persoană particulară dar și unității spitalicești de la conducerea căreia a fost revocat, aceste aspecte constituie un motive întemeiate de adoptare a soluției de suspendare a executării actului administrativ contestat.
În consecință potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite cererea formulată de reclamant și se va dispune suspendarea executării Ordinului R/1681/28.08.2009 emis de Ministerul Sănătății până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul cu domiciliu în S,-,.2A,.5, jud.O în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B, sector 1,--3.
Dispune suspendarea executării Ordinului R/1681/28.08.2009 emis de Ministerul Sănătății până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
