Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 4292
Ședința publică de la 03.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - TOTAL OLTENIA SA, în contradictoriu cu pârâta - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pârâta - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată și motivată, având în vedere că SA nu este o autoritate publică, în sensul art. 2 alineat 1 litera b) și c) din Legea nr. 554/2004, ci o societate comercială pe acțiuni, înființată prin HG nr. 627/2000. Este o autoritate publică, însă nu este de nivel central, este asimilată; personal nu o poate califica în sensul de a preciza dacă este locală sau centrală. Legea nr. 13/2007 face vorbire despre autoritatea centrală și locală și, în opinia sa SA este o societatea comercială asimilată unei autorități publice, însă nu unei autorități publice centrale; în speță este vorba de un contract administrativ pentru soluționarea căruia competența revine Tribunalului București; prin similitudine toate societățile comerciale asimilate unei autorități publice sunt de asemenea asimilate.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă, apreciind că, în speța de față competența aparține Curții de Apel București; actul de înființare a autorității pârâte este o Hotărâre de Guvern; deci constatarea existenței - SA s-a făcut prin hotărâre de Guvern; de aici rezidă și caracterul național; însăși titulatura face vorbire de acest lucru - COMPANIA NAȚIONALĂ SA, chiar dacă este organizată ca o societate comercială pe acțiuni; acțiunile și participațiile sunt ale statului. Pentru aceste motive solicită respingerea excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă, apreciind că în cauza de față competența de soluționare aparține Curții de Apel București.
Curtea, deliberând asupra excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă, o respinge, ca fiind neîntemeiată, apreciind că, în speța de față competența de a soluționa în primă instanță revine Curții de Apel București, față de faptul că actul contestat a fost emis de pârâtă, ce are competență generală la nivel național; nefiind o autoritate de nivel local, pe o anume zonă, pentru care competența aparține Tribunalului București, ci de nivel național.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată și motivată, apreciind că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care se referă la existența unui caz bine justificat și la paguba iminentă. Solicită admiterea cererii de suspendare până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar și practică judiciară în materie.
Reprezentantul pârâtei solicită în primul rând a se avea în vedere că până la acest moment nu există pe rol o acțiune de fond privitoare la anularea actului administrativ contestat nr. 20962/24.09.2009, fiind în stadiul în care s-a finalizat procedura prealabilă.
Pe fondul cererii de suspendare solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată și nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cât privește prejudiciul, acesta nu este în nici un caz al reclamantei, ci chiar al SA, astfel cum a arătat pe larg și în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul cererii de suspendare.
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra cererii de suspendare de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe reclamanta - TOTAL OLTENIA SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SA, suspendarea executării Ordinului nr.20962/24.09.2009 de reziliere a contractului și de întrerupere a serviciului de transport energie până la pronunțarea instanței de fond în baza art.14(1) din Lg.554/2004.
În motivarea cererii de suspendare reclamanta arată că la data de 25.09.2009 pârâta a dispus prin ordinul/decizie înregistrat sub nr.20962/24.09.2009, următoarele:
1.rezilierea unilaterală a contractului de transport nr.C 16/29.07.2005;
2.încetarea serviciului de transport.
Reclamanta arată că a formulat plângere prealabilă conf.art.7(1) din Lg.554/2004.
În acțiune reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.14(19 din Lg.554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
În ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, reclamanta arată că pârâta nu avea competența legală de a denunța unilateral un raport contractual, acesta fiind atribuit exclusiv al instanței de judecată.
Se arată că pârâta prin măsura de reziliere discriminatorie a rezilierii contractului și-a încălcat obligațiile legale respectiv obligația de a asigurare accesul reglementat la rețeaua electrică de transport în condiții nediscriminatorii pentru toți participanții la piața energiei electrice.
În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, reclamanta arată că prin rezilierea contractului de transport și încetarea serviciului, pârâta va rămâne cu o datorie nerecuperată și fără posibilități de recuperare pe viitor, iar pentru reclamanta are ca efect scoaterea acestuia de pe piața energiei, încetarea activității, dezorientarea consumatorilor.
În susținerea cererii de suspendare, reclamanta depune la dosar copia deciziei contestate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acte și dovada achitării taxei de timbru.
La dosar pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat, în principal excepția de necompetență materială a Curții de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal de a soluționa în primă instanță cererea de suspendare, iar pe cererea de suspendare solicitat respingerea ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea condițiilor prev.de art.1481) din Lg.554/2004.
La dosar reclamanta în ședința publică din 3.12.2009 a depus acte și practică judecătorească.
În ședința publică din 3.12.2009 în baza art.137(1) și 158 cod pr.civ. instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială pe care a respins-o motivat, apreciind că în cauză în raport de disp.art.2(1) lit.b și art.10(1) din Lg.554/2004 competența de soluționare, în primă instanță a cererii de suspendare revine Curții de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pe cererea de suspendare astfel cum a fost formulată, în raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev.de art.14(1) din Lg.554/2004.
Condiția existenței unor cazuri bine justificate, în sensul definit prin disp.art.2(1) lit.t) din Lg.554/2004, nu este îndeplinită.
În cauză reclamanta nu a probat existența unor elemente de arbitrariu sau de discriminare a ordinului contestat prin care s-a comunicat în fapt reclamanta că înregistrează un debit neachitat în mod nejustificat și în cazul neachitării se vor aplica disp.art.8(3) lit.c din contractul încheiat între părți și se va constata rezilierea pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Ordinul/decizie contestat nr.20962/24.09.2009 - aflat la fila 8 ds. reprezintă în fapt o comunicare legală adresată reclamantei prin care i se aducea la cunoștință despre valoarea unei facturi neîncasate la data de 22.09.2009 și consecințele neplății acestei facturi în raport de contractul încheiat între părți.
Condiția existenței unei pagube iminente, în sensul definit prin disp.art.2(1) lit.s) din Lg.554/2004 nu este îndeplinită, în cauză reclamanta neprobând consecințele grave pentru prezenta în cazul executării adresei și denunțării contractului, în condițiile în care reclamanta figurează cu un debit neachitat în evidențele pârâtei.
Față de cele expuse mai sus, pentru neîndeplinirea condițiilor prev.de art.14(1) din Lg.554/2004, instanța va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta - TOTAL OLTENIA SA, cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, în contradictoriu cu pârâta - SA. cu sediul în Bd-G-ral Gh. nr.33, sector 1,
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/4ex.
6.01.2010
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
