Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 432/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 432
Ședința Publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 27 octombrie 2009, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare și suspendare act administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 27 octombrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea inițial pentru ziua de 3.11.2009 și ulterior pentru ziua de 10 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulata la data de 18.05.2009 si înregistrata sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamantul a chemat in judecată pârâții Guvernul României si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să se dispună anularea OUG nr. 37/2009, anularea ordinului nr. 520/24.04/2009 emis de R, suspendarea executării Ordonanței nr. 37/2009 si a ordinului 520/2009 până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut ca este funcționar public iar la data de 21.06.2005 a fost numit prin ordinul nr. 623/2005 in funcția publica de director adjunct al G.
Reclamantul a mai arătat ca Ordonanța atacata este vădit nelegala si abuziva fiind emisa cu încălcarea prevederilor constituționale si nu cuprinde justificarea situației excepționale care ar fi fost de natura sa determine recurgerea la aceasta modalitate de reglementare.
De asemenea, s-a mai arătat ca prin ordinul 520/2009 emis de către s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 zile in perioada 23.04-23.05, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta sa fie eliberat din funcția publica de conducere, de director executiv adjunct al G.
Reclamantul a mai susținut ca prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc funcționarul public statuate prin Legea nr. 188/1999.
O alta critica a reclamantului vizează faptul ca temeiul in baza căruia s-a dispus eliberarea din funcție nu este real, întrucât nu exista in realitate nicio reducere efectiva a postului ocupat de acesta, așa cum se prevede in art. 99 lit. b din Legea nr.188/1999, ci doar o schimbare a denumirii funcției din director executiv in director coordonator. Procedând in acest mod mai susține reclamantul, paratul i-a încălcat un drept câștigat prin concurs cu atât mai mult cu cat evaluările profesionale au demonstrat capacitatea manageriala, calitatea actului de decizie ale reclamantului.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1,9 si 15 din Legea 554/2004.
Prin înscrisul depus la fila 11 din dosar reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009 arătând ca aceasta contravine dispozițiilor art. 11, 54 alin. 2, 120 alin. 1 si art. 115 alin 4 si 6 din Constituție.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul 520/24.04.2009; Ordinul 623/21.06.2005; carnetul de munca al reclamantului; plângere prealabila formulata de reclamantul; confirmare de primire; adeverința nr-; raport de evaluare a performantelor profesionale ale funcționarilor publici de conducere.
La data de 09.06.2009, paratul a formulat întâmpinare in cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive in raport de capetele de cerere ce vizează anularea si suspendarea executării OUG 37/2009, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca prin ordinul 520/2009 este legal si temeinic fiind emis in aplicarea art. 3 alin 1 din OUG 37/2009.
La aceeași data a fost depusa întâmpinare si de către paratul Guvernul României care a solicitat respingerea cererilor având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG 37/2009, ca inadmisibile, iar in privința cererilor având ca obiect anularea si suspendarea ordinului nr. 520/2009 emis a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive.
Paratul Guvernul României a depus la dosar actele care au stat la baza adoptării Ordonanței nr. 37/2009 respectiv: nota de fundamentare; aviz referitor la proiectul de Ordonanța de urgenta privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
In vederea soluționării cauzei, instanța a solicitat pârâtului sa înainteze toata documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 520/2009.
Cu adresa nr. -/31.08/2009, paratul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul nr. 520/24.04/2009 si adresa nr. 1965/18.05/2009.
Examinând cu prioritate, in condițiile art. 137 alin 1.c Cod Penal, excepțiile invocate de către pârâți, Curtea retine următoarele:
In privința excepției neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de paratul, se constata ca excepția este nefondata, întrucât in înscrisurile depuse la filele 83-86 din dosar reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 7 din legea 554/2004.
Excepția lipsei calității procesuale pasive ce a fost invocata de este întemeiata in raport cu capetele de cerere având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG nr. 37/2009.Astfel calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana paratului si cel care se pretinde a fi obligat in raportul juridic dedus judecății.
Având in vedere ca actul normativ atacat in speță nu a fost emis de către paratul, se constata ca acest parat nu are calitate procesuala pasiva, nefiind întrunită condiția identității dintre persoana paratului si cel care se pretinde a fi obligat la anularea, respectiv suspendarea actului.
Este întemeiată pentru aceleași considerente,anterior expuse si excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către paratul Guvernul României in raport cu cererile având ca obiect suspendarea executării si anularea ordinului 520/2009 emis de către.
Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, Curtea urmează sa ia act ca la data de 27.10.2009 reclamantul a arătând ca numai insista in soluționarea acestei cereri.
Cu privire la cererile reclamantului având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG nr. 37/2009 Curtea constata următoarele:
Ordonanțele si ordonanțele de urgenta fac parte conform art. 108 din Constituția României din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituția României care reglementează delegarea legislativa.
Ca urmare Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern in temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporara a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
In perioada in care ordonanțele sunt in vigoare ele au aceeași putere ca si legea.
Instanța de contencios administrativ are competenta potrivit art. 1 din legea 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.
Trebuie precizat ca in baza art. 2 alin 1 lit. c din legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege acel act emis de autoritate publica in vederea organizării executării legii.
Ordonanțele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece așa cum s-a explicat mai sus, prin Ordonanțe, Guvernul legiferează in baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Altfel spus, intr-o anumita perioada si intr-o anumita chestiune Parlamentul are dreptul constituțional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul ca nu sunt acte administrative de autoritate emise in vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile si Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d din Constituția României.
In cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională.
Având in vedere motivele enunțate anterior in baza art. 1 si 18 din legea 554/2004, Curtea urmează sa respingă cererile având ca obiect anularea respectiv, suspendarea OUG nr. 37/2009, întrucât instanța judecătorească nu are competența de a anula un act normativ cu putere de lege.
Examinând cererea de suspendare a executării ordinului nr. 520/2009, in raport de susținerile părților, de înscrisurile depuse la dosar si de legislația incidenta, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată si o va admite pentru următoarele considerente:
Prin ordinul nr. 520/2009 emis de s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publica de director executiv adjunct la DADR G, la data expirării termenului de preaviz.
Ordinul a cărui suspendare se solicită a fost întemeiat pe prevederile legii nr. 188/1999 si ale OUG nr. 37/2009.
Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângere prealabila ce nu a fost soluționată de către emitentul actului.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificata, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea in condițiile art. 7 din lege a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ pana la pronunțarea instanței de fond.
Articolul 15 din Lege prevede că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea in tot sau in parte a actului.
Instanța constata ca in speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din legea 554/2004.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică si evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât in cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Analizând sumar prevederile ordinului contestat, Curtea reține ca la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică de conducere se află reorganizarea statuata prin act normativ cu putere de lege, respectiv prin dispozițiile art. III alin 1 din OUG nr. 37/2009.
Conform acestor dispoziții legale funcția publică a fost desființată, postul urmând a fi ocupat prin concurs.
In cererea de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, reclamantul a susținut ca există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului contestat, acestea reprezentând un caz bine justificat.
Curtea mai constată că dispozițiile actului normativ in aplicarea căruia acesta a fost emis au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin decizia nr. 1257/07.10.2009, Curtea Constituțională a statuat ca legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând ca Guvernul, prin întreg conținutul reglementarii cuprinsă in Ordonanța si care se refera la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit intr-un domeniu pentru care nu avea competența materiala, respectiv in domeniul legii organice, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
In speță, nu poate fi contestată nici existenta celei de-a doua condiții impuse de dispozițiile art. 14 si 15 din legea nr. 554/2004, respectiv iminența procedurii unei pagube, avându-se in vedere efectele ordinului de eliberare din funcție, lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii si prestigiului său profesional, vacantarea postului.
In aceste condiții, Curtea apreciază ca cererea de suspendare formulata in temeiul art. 15 din legea 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către reclamant, îndeplinirea cumulativa a cerințelor legale cu privire la existența unui caz bine justificat si iminența producerii unei pagube.
Urmează ca, pentru motivele arătate sa se dispună admiterea cererii de suspendare și, pe cale de consecință, in temeiul art. 15 din legea 554/2004 să fie suspendată executarea ordinului nr. 520/2009 emis de pâna la soluționarea definitiva si irevocabilă a cauzei.
Acțiunea in anularea ordinului nr. 520/2009 emis de către este întemeiată si va fi admisă.
Astfel cum s-a arătat anterior, prin actul administrativ contestat s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere aceea de director executiv adjunct la DADR G, începând cu data expirării termenului de preaviz.
Din preambulul Ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis in aplicarea prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale.
In exercitarea controlului legalității ordinului nr. 520/2009, Curtea retine ca dispozițiile actului normativ in aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1257/07.10.2009 a Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr.1257/7.10.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 2009.
Potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin.1 și 4 din Constituție și art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin.1 din OUG nr.105/2009 s- dispus abrogarea OUG nr.37/2009.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea Ordinului nr.520/2009 fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale și, în consecință, să dispună anularea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 520/24.04.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare și suspendare act administrativ.
Anulează Ordinul nr. 520/24.04.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Respinge cererile având ca obiect anularea și suspendarea executării OUG nr. 37/2009.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru cererea de suspendare și în termen de 15 zile de la comunicare pentru celelalte capete de cerere.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. MF
Tehn. MI 11.12.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
