Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4416/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 4416
Ședința publică din 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ șiprocedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că reclamanții au solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, și, în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Râmnicu Sărat, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ emis de Ministerul Justiției și Libertăților, sub nr. 76602/03.07.2009.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin actul administrativ menționat, comunicat instanței la data de 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând ca această modalitate de calcul să se păstreze și pentru viitor, ordonatorii secundari și terțiari de credite fiind obligați să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Reclamanții au susținut că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este nelegal pentru următoarele motive:
1. Prin plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în lunile anterioare, în baza ordinului nr. 1165/C/2009 și deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel din țară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune;
2. Refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009 încalcă în mod flagrant disp. art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile;
3. Încălcarea disp. art. 164 din Codul Muncii care reglementează principiul potrivit căruia reținerile și suspendarea salariului nu pot fi operate decât pentru cazurile și în condițiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, astfel cum s- pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3382/2004:
4. Actul administrativ emis de pârât fost fundamentat pe dispozițiile date de Primul Ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi;
5. Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial au fost încălcate și prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973, potrivit cărora, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă;
6. Intervenția ministrului în a dispune neplata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât printr- măsură a exproprierii și pentru cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Sub acest aspect, s-au invocat disp. art. 474 din Codul civil, potrivit cărora drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, precum și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului, în care s- reținut constant că neplata drepturilor salariale constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
7. Dispoziția privind plata eșalonată dreptului privind sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică, potrivit OUG nr. 71/2009, contravine principiilor reglementate de art. 161 din Codul Muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Reclamanții au apreciat că puternica neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr. 567/2004, Legii nr. 303/2004, Convenției Europene Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale anterior menționate, a actului administrativ nr. 76702/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra acestora constituie un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Reclamanții au adăugat că măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil constând în neplata către aceștia a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
De asemenea, s- precizat că, față de disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, la data de 6 iulie 2009, reclamanții au formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.09.2009, pârâtul invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de condițiile în care fost formulată acțiunea și obiectul acesteia.
În motivarea excepției inadmisibilității, pârâtul a arătat că Adresa nr. 76602/03.07.2009 nu constituie un act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci simplă operațiune de încunoștințare ordonatorilor secundari și terțiari de credite, ca urmare intrării în vigoare unui nou act normativ - OUG nr. 71/2009 - coroborat cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002.
Pârâtul mai arătat că prin această adresă s- adus la cunoștință ordonatorilor secundari și terțiari de credite situația bugetului și noua formă de plată sporului de 50% care s- făcut în baza titlurilor executorii și care se modifică potrivit OUG nr. 71/2009 (modificarea constă în faptul că sporul nu se achită lunar ci eșalonat conform acestei ordonanțe de urgență).
De asemenea, pârâtul a solicitat să se observe că efectele adresei nr. 76602/03.07.2009 au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- la data de 09.07.2009, aceeași soluție fiind pronunțată și de Curtea de APEL BUCUREȘTI, la data de 07.07.2009, în dosarul nr-.
Față de aceste împrejurări, pârâtul solicitat să se constate lipsa de interes a acțiunii reclamanților.
În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes în promovarea acesteia, în conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", reține următoarele:
În sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este actul unilateral cu caracter normativ sau individual, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Adresa emisă de Ministerul Justiției și Libertăților, sub nr. 76602/03.07.2009, întrunește cerințele unui act administrativ, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile legale menționate, întrucât prin aceasta s- dispus ca "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Această modalitate de calcul se va păstra și pentru viitor, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar".
Dispunând în acest sens, prin actul menționat s- procedat la modificarea raporturilor juridice de serviciu ale reclamanților, sub aspectul drepturilor salariale, care au fost diminuate semnificativ, retroactiv, începând cu data de 01.06.2009.
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea pârâtului potrivit căreia, actul a cărui suspendare se solicită nu este un act administrativ, ci o "simplă operațiune de încunoștințare ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare intrării în vigoare unui nou act normativ - OUG nr. 71/2009".
Pentru considerentele menționate, Curtea va dispune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, Curtea constată că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Deși Codul d procedură civilă nu definește interesul, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, în doctrină s- arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul trebuie să îndeplinească cerințele de fi legitim, născut și actual, personal și direct.
Pornind de la aceste premise teoretice rezultă că interesul trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamanților de solicita suspendarea executării actului administrativ contestat, instanța constată că legitimitatea acestuia este justificată, pe de parte, de necesitarea evitării producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, iar pe de altă parte, de rațiuni care țin de corecta aplicare a dispozițiilor legale care reglementează cazurile în care drepturile salariale ale jduecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate pot fi diminuate sau suspendate.
Prin urmare, reclamanții justifică interesul legitim, născut și actual de promova prezenta cerere, având în vedere că prin actul administrativ contestat drepturile lor salariale efectiv încasate au fost diminuate semnificativ, intempestiv și retroactiv, situație menținută și după suspendarea executării acestui act administrativ de către instanțe, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În consecință, excepția lipsei de interes, invocată de pârât, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând, pe fond, cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) să fie vorba despre un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și ii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) "din același act normativ.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la definiția legală a acestuia ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că această cerință este îndeplinită în cauză.
Astfel, din examinarea sumară actului administrativ contestat, atât din perspectiva indiciilor de nelegalitate invocate de reclamanți, cât și în raport de drepturile subiective ale acestora care au fost vătămate prin emiterea actului, se constată că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării respectarea de către pârât principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, dispozițiilor art. 164 din Codul Muncii, potrivit cărora reținerile ori suspendarea drepturilor salariale nu pot fi operate decât pentru cazurile și în condițiile prevăzute de lege, precum și prevederilor art. 44 din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că refuzul de plată a drepturilor salariale echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, Curtea reține că diminuarea semnificativă și cu efect retroactiv drepturilor salariale efectiv încasate de reclamanți este o măsură de natură să afecteze drepturile și interesele lor legitime rezultate din exercitarea raporturilor de serviciu, împrejurarea ce se circumscrie noțiunii de "pagubă iminentă".
Un argument în plus pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat în constituie " Comitetului către Statele Membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ" nr. R(89)8 din 13.09.1989, care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin acte administrative, dispune în sensul că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie, autoritatea jurisdicțională competentă este chemată să ia măsuri de protecție provizorie corespunzătoare.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii și suspendarea executării actului administrativ emis de pârât, sub nr. 76602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, invocate de pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu S,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored.CB/ 4 ex.
25.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
