Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 443/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 04.11.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR. 443

ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009

PREȘEDINTE: Pătru Răzvan

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantului.

Avocatul reclamantului depune la dosar chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbre judiciare de 0,30 lei pentru timbrarea cauzei, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, răspunsul la acest demers, dovada unui nou concurs în care a fost admisă să participe o altă persoană, practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.

Avocatul reclamantului solicită respingerea excepției lipsei de obiect invocată de pârât prin întâmpinare, întrucât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, admiterea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise și xerocopia chitanței privind achitarea de către reclamant a onorariului avocațial în sumă de 1.000 lei.

CURTEA

1. Conținutul cererii de chemare în judecată:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 04.11.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat instanței suspendarea executării Ordinului nr. 2258/09.10.2009 cu privire la încetarea contractului de management nr. 246/01.07.2009 prin care a fost numit în funcția de director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară al Direcției pentru Agricultură Rurală C-S emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că în data de 12.10.2009 a fost comunicat către Direcția pentru Agricultură Rurală C-S, Ordinul nr. 2258/09.10.2009 cu privire la "acordarea unui termen de preaviz domnului director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară al Direcției pentru Agricultură Rurală C-S".

Potrivit art. 1 din acest ordin "începând cu data de 12.10.2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare domnului, director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară în cadrul Direcției pentru Agricultură Rurală C-" iar potrivit art. 2 "La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr. 1845/01.07.2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și contractul de management nr. 246/01.07.2009."

În data de 01.07.2009, s-a încheiat Contractul de Management nr. 240/01.07.2009 între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în calitate de angajator și reclamant în calitate de angajat. Prin Ordinul nr. 1845/01.07.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale acesta a fost numit în funcția de director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară al Direcției pentru Agricultură Rurală C- Numirea sa în funcția de director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară al Direcției pentru Agricultură Rurală C- prin ordinul amintit s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art.III alin.(4) coroborat cu art.IV din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale pe baza proiectului de management pe cale reclamantul l-a elaborat și a dosarului aferent.

Singurele condiții în care poate înceta contractul de sunt cele prevăzute de art. Art. 09 - "încetarea contractului" - din Contractul de management nr. 246/01.07.2009.

Reclamantul arată că art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se referă la îndeplinirea a două condiții necesare pentru ca instanța competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral: cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente.

Condiția cazului bine justificat este îndeplinită existând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat, iar executarea acestui ordin i-ar crea reclamantului un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care acesta ar avea câștig de cauză, ordinul își va produce efectele de la momentul încetării incapacității temporare de muncă a reclamantului.

În cazul în care ordinul contestat își produce efectele, reclamantul și familia mea vor rămâne fără nici o sursă de venit, în condițiile în care acesta are doi copii studenți cărora le plătește taxele de școlarizare și toate celelalte lucruri necesare oricărui tânăr în situația lor, de asemenea lunar are de achitat chirie, precum și alte cheltuieli. Pe lângă aceste cheltuieli, reclamantul a contractat și împrumuturi bancare pentru a căror rambursare se baza pe venitul salarial lunar.

Se mai arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant în practica sa, că se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.

Reclamantul arată că prin emiterea Ordinului atacat se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a autorității publice, întrucât în calitatea pe care a avut-o, a inițiat o serie de proiecte, în considerarea termenului de 1 an pentru care a încheiat contractul de management, în acord cu prevederile acestui contract precum și cu cele ale fișei postului, iar în momentul în care a fost eliberat din funcție, s-a dispus numirea pe acest post a unei alte persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.

Se arată că Ordinul nr. 2258/09.10.2009 este vădit nelegal și netemeinic, neîndeplinind condiția esențială a unei motivări reale și temeinice care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ, fiind motivat de o prevedere legală neconstituțională.

Din conținutul Ordinului nr. 1634/05.10.2009 a rezultat că încetarea contractului de management a intervenit în baza art. 9 alin. 1 lit. h din contractat "în alte situații prevăzute expres de lege" și în baza art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009. 1 art. IV din OUG 105/2009 prevede "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice descentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează". 3 art. IV din OUG 105/2009 prevede "Serviciile publice descentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1 sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează".

Potrivit art. IV alin. 1 din OUG 105/2009 se desființează funcția de director coordonator adjunct, iar prin art. IV alin. 3 din 105/2009, aceleași funcții se reînființează, deoarece aceste unități "sunt conduse de un director coordonator care este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți".

Potrivit rezultatelor "privind evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale persoanelor care urmează să ocupe funcții de director coordonator, director coordonator adjunct în cadrul Direcțiilor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din perioada 19-27 octombrie 2009" funcția de director coordonator adjunct în C-S a fost ocupată de. Astfel, înainte de a expira preavizul acordat reclamantului prin Ordinul nr. 2258/09.10.2009 care a expirat în data de 30.10.2009, în perioada 19-27 octombrie 2009 s-a susținut concurs pe funcția încă ocupată de subsemnatul, și s-a numit pe post o altă persoană.

Aceste funcții de directori coordonatori și directori coordonatori adjuncți au fost desființate și concomitent reînființate doar cu scopul evident și abuziv ca reclamantul să fie îndepărtat din funcția ocupată, spre a face loc celor impuși de noua configurație politică a guvernului. OUG nr. 105/06.10.2009 este adoptată la numai câteva zile de la data ieșirii PSD de la guvernare, ca o "pedeapsă" aplicată împotriva acestei atitudini și îndreptată numai împotriva membrilor și simpatizanților acestui partid, deoarece celorlalți directori coordonatori și directori coordonatori adjuncți, deși li s-a desființat funcția potrivit art. IV alin. 1 din OUG 105/2009, tot ei au fost numiți pe aceste funcții potrivit art. IV și alin. 3 din OUG 105/2009.

Dispozițiile art. IV alin. 1 și alin. 3 din OUG 105/2009 sunt neconstituționale, fiind flagrant încălcate dreptul la egalitate în fața legii și dreptul la muncă reglementate de art. 16 și art. 38 din Constituția României.

Orice revocare dintr-o funcție de conducere din cadrul unei instituții publice presupune existența unei culpe din partea persoanei revocate, culpă care însă nu rezultă de nicăieri în ceea ce îl privește pe reclamant.

Ordinul nr. 2258/09.10.2009 nu cuprinde niciun motiv referitor la o culpă contractuală din partea reclamantului, la încălcarea din partea sa a unei obligații contractuale, unica situație în care se putea proceda la eliberarea mea din funcție.

Ordinul nr. 2258/09.10.2009 este nelegal și netemeinic deoarece nu au fost respectate dispozițiile Codului Muncii, în partea introductivă a Ordinului nr. 2258/09.10.2009 de numire în funcția de director coordonator adjunct al Direcției pentru Agricultură Rurală C-S se precizează că la emiterea acestui ordin se au în vedere prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii. Contractul de management nr. 246/01.07.2009 este asimilat contractului individual de muncă iar angajatul, în momentul încetării contractului, se supune unei "cercetări disciplinare prealabile", fiind aplicabile prevederile art. 267 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii unde se prevede "Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".

Reclamantul arată că nu a fost efectuată nici o cercetare disciplinară prealabilă deoarece nu a fost convocat în scris de către angajator să se prezinte la ora, locul și data stabilite de către acesta, motiv pentru care nu a avut ocazia să cunoască acuzațiile care îi sunt aduse și să poată formula apărările.

Potrivit art.III alin.(7) din OUG nr.37/2009 contractul de management este asimilat de lege contractului de muncă, iar prin dispozițiile art.74 alin.(l) din Codul Muncii cerința formei scrise a deciziei de concediere, precum și elementele care trebuie să se regăsească în cuprinsul acesteia, sub sancțiunea nulității: " motivele care determină concedierea", durata preavizului", " lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate" și " termenul în care salariații urmează să opteze pentru ocupare unui loc de muncă vacant", ordinul nr. 2258/09.10.2009 fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art.74 lit a), b) și d) din Codul Muncii.

O altă omisiune vizează neindicarea în cuprinsului ordinului a listei tuturor locurilor de muncă vacante, disponibile în cadrul unității, precum și a termenului în care reclamantul pot opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant în temeiul art.74 alin.(l) lit.d) din Codul Muncii.

Reclamantul arată că Ordinul nr. 2258/09.10.2009 este nelegal și netemeinic deoarece în momentul emiterii ordinului se afla în concediu medical, fapt ce rezultă din certificatele de concediu medical seria - nr. -/02.10.2009, -/07.10.2009, -/19.10.2009 din data de 02.10.2009 se afla în concediu medical.

Eliberarea reclamantului din funcție efectuată în mod intempestiv, înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management și fără a i se acorda un preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea mandatului său de 1 an.

Reclamantul invocă în drept art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 actualizată privind contenciosul administrativ, Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, prevederile OUG nr.37/2009, act normativ în vigoare la data emiterii ordinului contestat.

2. Conținutul întâmpinării:

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale arată că suspendarea actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, regula fiind executarea actului administrativ emis, în condițiile art. 4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente. O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant. Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.

Punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta. Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce intr-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat. procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.

Art.14 alin.7 din Legea nr.554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești, date în aplicarea prevederilor art. 14 alin.1 din același act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.

Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată, iar Ordinul 2258/09.10.2009 dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator adjunct - Unitatea fitosanitară în cadrul DADR C S, astfel că în ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.

Punerea în executare a actului nu se realizează, în niciun fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.

Pârâtul solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, deci nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art. 14 din Legea 554/2004.

Se mai arată că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct Unitatea fitosanitară în cadrul DADR C S în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/2009, iar aceasta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.246/29.07.2009, care prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, astfel fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.

Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv".

Cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. din OUG nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.

Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.3 se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. Evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1". In consecință, dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct la Unitatea fitosanitară din cadrul DADR CSa fost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul nr.2258/09.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.

Ordinul contestat a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, potrivit cărora: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă". Conform art. 14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, în cauză nefiind întrunite condițiile textului de lege menționat

Se arată că pagubele la care se referă art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ, paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea nr.554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulări actului.

Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă. Nu se dovedește nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat.

Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.

Postul de director coordonator adjunct la Unitatea fitosanitară din cadrul DADR CSd eținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, iar împrejurările invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 2258 din 09.10.2009 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.

Referitor la afirmația formulată de reclamant, respectiv aceea a încetării contractului în perioada în care acesta se afla în incapacitate temporară de muncă dovedită cu concediu medical, apreciem că aceasta este neîntemeiată atât timp cât certificatul medical nu este înregistrat la minister deci, nu poartă data certă dobândită în condițiile limitative prevăzute de art.1182 din Codul civil, pentru opozabilitate.

Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile, ordinul atacat întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

Se mai arată că din motivele invocate în susținerea cererii nu se poate reține, și cu atât mai puțin dovedi, că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant, iar pârâtului nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, deoarece potrivit art.l din Hotărârea nr. 1407/2009 Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, autoritate publică centrală responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate care, conform art.40 alin. 1 din Legea nr. 90/2001, este condus de ministru. Conform Legii nr.90/2001 art.53 alin.1 lit.a, miniștrii organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia, cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.

Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui ordin.

Instanța constată că domnul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct la Unitatea Fitosanitară în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală CSp rin Ordinul 1645/1.07.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, atașat la fila 18 dosar.

Conform acestui ordin, funcția de director coordonator adjunct la Unitatea Fitosanitară se exercită în baza contractului de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea căreia funcționează Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C S, pe o durată de maximum 4 ani.

rin Ordinul nr. 2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, atașat la fila 29 dosar, s-a acordat un preaviz de 15 zile reclamantului, cu precizarea că la expirarea perioadei de preaviz încetează efectele Ordinului 1645/1.07.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și ale contractului de management încheiat de reclamant în baza acestui ordin.

Domnul a solicitat revocarea acestui ordin prin cererea atașată la filele 12-17 dosar, expediată la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale conform recipisei atașată la fila 25 dosar.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a făcut dovada emiterii unui răspuns la această plângere prealabilă.

Cu privire la excepția lipsei de obiect, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin întâmpinarea atașată la fila 88-93 dosar, instanța constată că această excepție se întemeiază pe concluzia conform căreia numai actele cu executare succesivă pot fi supuse suspendării executării, iar în cazul reclamantului actul a cărui suspendare o solicită a fost deja executat prin eliberarea sa din funcție. Or, prin cererea de suspendare, reclamantul dorește, conform pârâtului, repunerea sa în funcția anterior deținută, ceea ce ar echivala cu o întoarcere a executării, ipoteză care nu intră în sfera art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În soluționarea acestei excepții, instanța subliniază că nu sunt justificate susținerile pârâtului privind intenția reclamantului de a obține o întoarcere a executării actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-

În acest sens, instanța constată că, potrivit cererii de chemare în judecată, reclamant a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui ordin. Domnul nu și-a modificat această cerere, astfel încât presupunerea pârâtului privind conținutul acestei cereri nu sunt întemeiate. Instanța reține, astfel, că are competența de a examina cererea de suspendare a executării acestui act, cerere cu care a fost învestită prin acțiunea reclamantului.

În al doilea rând, instanța nu poate fi de acord cu argumentele pârâtului, care susține că numai actele cu executare succesivă pot fi supuse suspendării executării conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanța amintește, în acest sens că art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executăriiactului administrativ unilateral-", fără a se face vreo distincție în funcție de modul executării acestor acte. În absența unei distincții făcute de legiuitor, instanța nu poate reține o restrângere a sferei actelor administrativ a căror suspendare poate fi solicitată conform acestui text legal.

În consecință, instanța va reține că art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este aplicabil în cazul oricăror acte administrativ e unilaterale, iar nu numai în privința actelor administrative cu executare succesivă.

Pe de altă parte, instanța reține că din conținutul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu rezultă vreo limită de timp pentru introducerea cererii de e suspendare a executării, legea impunând numai ca această cerere să se facădupă sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare", adică după înaintarea plângerii administrative prealabile. Curtea constată, așadar, că dispozițiile art. 14 nu prevăd limite temporale în formularea unei astfel de cereri, limite determinate de eventuala punere în executare a actului administrativ a cărui suspendare o solicită reclamantul.

Date fiind aceste considerente, instanța apreciază că pretinsa punere în executare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o reclamantul nu determină lipsirea acestuia de posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării acestui act.

În privința efectelor admiterii acestei cereri, instanța subliniază că acestea vizează faza executării hotărârii ce urmează a se pronunța în cauză, iar nu fondul cererii de suspendare.

Instanța apreciază, totodată, că o respingere a cererii de suspendare a executării unui act administrativ pe considerentul punerii în executare a acestui act ar aduce atingere nu numai dreptului reclamantului la acces la o instanță - drept recunoscut în concret prin dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - dar și încurajarea autorităților administrative de a pune în executare de urgență orice acte administrație, înainte ca legalitatea acestor să fie controlată de instanțele de contencios administrativ, tocmai pentru a evita și o eventuală cerere de suspendare a executării.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei obiectului cererii, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nefondată.

Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, instanța observă că prin acest ordin atașat la fila 29 dosar, s-a acordat un preaviz de 15 zile reclamantului, cu precizarea că la expirarea perioadei de preaviz încetează efectele Ordinului 1645/1.07.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și ale contractului de management încheiat de reclamant în baza acestui ordin.

Instanța constată că acest ordin a fost emis în baza art. IV și XIV din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 668 din -.

Instanța reține că articolul IV din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009 are următorul conținut:

(1) "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.

(2) Funcțiile publice cu statut special, altele decât cele stabilite în cadrul serviciilor publice deconcentrate prevăzute în anexa nr. 1, și funcțiile publice de prefect și subprefect se exceptează de la prevederile alin. (1).

(3) Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1 sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează.

(4) Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art.

(5) Poate ocupa o funcție dintre cele prevăzute la alin. (3) persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română;

b) cunoaște limba română, scris și vorbit;

c) are capacitate deplină de exercițiu;

d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

e) are studii universitare de licență, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă;

f) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

g) nu a desfășurat activitate de poliție politică, astfel cum este definită prin lege;

h) îndeplinește și alte criterii specifice stabilite de ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1.

(6) Funcțiile prevăzute la alin. (3) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților, precum și condițiile de suspendare, încetare și reziliere a acestuia.

(7) Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate.

(8) Remunerarea și celelalte drepturi ale persoanelor care ocupă funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) se stabilesc prin contractul de management, la nivelul maxim al salariului pentru funcția de consilier gradul IA din cadrul ministerelor și al altor organe centrale de specialitate, la care se adaugă toate drepturile prevăzute de lege pentru funcțiile de conducere de director, respectiv director adjunct. Persoanele care ocupă funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) beneficiază de sporul de vechime și de celelalte sporuri, în condițiile prevăzute de legislația muncii și de legislația aplicabilă autorității sau instituției publice.

(9) Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, art. 94-96 și art. 111-114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

(10) Modelul-cadru al contractului de management prevăzut la alin. (6) se stabilește prin hotărâre a Guvernului.

(11) Funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

(12) Funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual în sistemul public, care se numesc în condițiile alin. (4), li se suspendă de drept raporturile de serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata executării contractului de management".

Cu privire la articolul XIV din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, instanța reține că acesta are următorul conținut:

(1)Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă.

(2) Hotărârea Guvernului nr. 527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management rămâne în vigoare până la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. IV alin. (10)".

Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."

În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".

În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:

"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"

În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Ordinul nr. 2258/9.10.2009, reclamantul a fost revocat din funcția de director coordonator adjunct la Unitatea Fitosanitară în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C

Ca urmare a revocării, reclamantul nu a mai beneficiat de salariul lunar cuvenit pentru ocuparea acestei funcții.

În consecință, instanța observă că lipsirea reclamantului de salariul aferent funcției de director coordonator adjunct constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

pagubei ce i s-ar putea produce reclamantului prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.

Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamant, cât și pentru familia sa.

Din cele expuse mai sus, instanța constată că lipsirea reclamantului de veniturile salariale curente constituie unprejudiciu materialcert la care este expus reclamantul.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.

Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".

În această privință, instanța constată că în speță, reclamantul a criticat actul administrativ atacat pe considerentul încălcării contractului de management, al nemotivării actului și pe considerentul emiterii preavizului în perioada în care se afla în concediu medical.

Or, aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În primul rând, instanța reține, totodată, că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile art. IV și XIV din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, fără a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestui ordin.

Astfel, instanța constată că art. IV din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009 are 12 alineate și reglementează desființarea unor funcții publice, precum și condițiile necesare pentru ocuparea lor în viitor, în timp de art. XIV din același act normativ face referire la abrogarea Ordonanței de Urgență nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009.

Astfel, ordinul în litigiu nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcție. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, reclamantul se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocat din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire la acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamantul nu are cunoștință care sunt motivele invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.

În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, " autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."

De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."

Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol, (1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(2) Acest drept include în principal:

(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;

(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;

(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."

Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Prin urmare, și aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În al doilea rând,cu privire la Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, instanța observă, totodată, că acest act normativ, deși a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, preia integral conținutul acesteia,aspect sesizat și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1257/2009.

Întrucât actul a cărui suspendare o solicită reclamantul se întemeiază pe dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 105/2009 - care preia integral conținutul Ordonanței de Urgență nr. 37/2009, declarată neconstituțională - instanța consideră necesară expunerea opiniei Curții Constituționale cu privire la caracterul neconstituțional al acestui act normativ, cu atât mai mult cu cât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a furnizat nici un element care să pună la îndoială concluziile Curții Constituționale.

Astfel Curtea Constituțională - prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009 - a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

Respingând excepția de inadmisibilitate a sesizării - excepția motivată pe împrejurarea abrogării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 chiar la data pronunțării Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a acesteia - Curtea Constituțională a arătat că "abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate.

În acest sens, Curtea reține că, după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentală".

Totodată, Curtea Constituțională a învederat, în legătură cu reluarea reglementărilor din Ordonanța de Urgență nr. 37/2009 în actul normativ care a abrogat-o că"soluția aleasă de Guvern de a emite, chiar în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe asupra constituționalității Legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, o nouă ordonanță de urgență prin care abrogă ordonanța de urgență aprobată prin lege de Parlament, dar preia integral conținutul acesteia, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".

Cu privire la fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea".

Curtea Constituțională a arătat în continuare că "prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

De altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. În consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională".

Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională, instanța apreciază că actul administrativ a cărui suspendare a solicitat-o reclamantul a fost emis în temeiul unui act normativ a cărui neconstituționalitate poate fi presupusă, în condițiile în care preia integral conținutul unei ordonanțe de urgență care a fost deja declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.

Instanța apreciază că și acest aspect constituie o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În al treilea rând, instanța reține că ordinul în litigiu a stabilit un preaviz în perioada în care reclamantul era în concediu medical.

Astfel, conform copiilor certificatelor de concediu medical atașate la filele 26-28 dosar, reclamantul s-a aflat în concediu medical în perioada 2.10-31.10.2009, or conform art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, "concedierea salariaților nu poate fi dispusă:

a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii".

Instanța apreciază că și acest aspect constituie o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția existenței unui caz bine justificat.

Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantului și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.

Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei obiectului cauzei, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Admite cererea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul C, strada -, - scara B,.5, județ C S, în contradictoriu cu pârâtaMinisterul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul, Bulevardul I, nr. 24, sector 3.

Dispune suspendarea executării Ordinului nr.2258/9.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.

Executorie de drept.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 15.12.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Se comunică:

- reclamantului -, domiciliat în municipiul C, strada -, - scara B,.5, județ C

- pârâtei - Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul, Bulevardul I, nr. 24, sector 3.

Red./ 04.01.2010

Tehnored. / 14.01.2010/ 4 ex.

Președinte:Pătru Răzvan
Judecători:Pătru Răzvan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: