Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 45/2010. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 3.11.2009

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 45

Ședința publică din 27 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, G și și cu intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2010 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1223/59/3.11.2009, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, reprezentat prin Primul-Ministru, suspendarea executării actelor administrative individuale, reprezentate de:

- Hotărârea de Guvern nr. 1.183/03.10.2009, publicata in ul Oficial nr. 659 din data de 03.10.2009. prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T de către subsemnatul.

- Hotărârea de Guvern nr. 1.185/03.10.2009, publicata in ul Oficial nr. 659 din data de 03.10.2009, prin care d-lui. Gis -a aplicat mobilitatea a doua in același an.

- Hotărârea de Guvern nr. 1.186/03.10.2009, publicata in ul Oficial nr. 659 din data de 03.10.2009, prin care d-na, a fost desemnata sa exercite, cu caracter temporar, funcția publica de subprefect al județului T la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului

la data pronunțării instanței de fond asupra cererii ce vizează anularea celor doua acte administrative, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În fapt, reclamantul arată că rin p. Hotărârea de Guvern nr.350/25.03.2009, publicata in ul Oficial nr. 191 din data de 26.03.2009, a fost desemnat sa exercite, cu caracter temporar, funcția de subprefect al Județului T la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului, in baza art. 43 din HG nr. 341/2007 privind intrarea in categoria înalților funcționari publici, managementul carierei si mobilitatea înalților funcționari publici si a Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, urmând a fi definitivat in funcție ca efect al organizării concursului in acest sens.

Având in vedere dispozițiile art. 57 alin.4 din Legea nr. 188/1999, art.8 alin.3 lit.b) din HG nr. 341/2007. art.5 din Regulamentul nr. 1/2008 privind organizarea si desfășurarea concursului pentru intrarea in categoria înalților funcționari publici, la data de 29 septembrie 2009 s-a organizat de către Ministerul Administrației si Internelor - Agenția Naționala a Funcționarilor Publici concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante de subprefect al județului T (2 posturi).

Întrucât numirea reclamantului in funcția de subprefect al județului T s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr.350/25.03.2009 cu caracter temporar, la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului, a susținut si reclamantul acest concurs organizat cu respectarea prevederilor legale anterior menționate.

In virtutea art.29 alin.2 din Regulamentul nr. 1/2008, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici (care asigura Secretariatul tehnic al comisiei de concurs si al comisiei de soluționare a contestațiilor, potrivit art. 14 alin.7 din HG nr. 341/2007) avea obligația de a comunica reclamantului rezultatul obținut la concurs, precum si poziția ocupata in clasament, prin adresa, sub semnătura președintelui comisiei de concurs, la adresa menționata in formularele de înscriere, in termen de cel mult 3 zile de la finalizarea ultimei probe a concursului.

Mai mult, la data de 03. 1 0.2009, in ședința de Guvern, s-a adoptat Hotărârea nr. 1.183 prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamant a funcției de subprefect al județului T, la aceeași data hotărârea fiind publicata in ul Oficial al României, Partea I, nr. 659. Concomitent, d-na împreuna cu dl. G au fost desemnați sa îndeplinească atribuțiile exercitate de reclamantul in calitate de subprefect al județului T, fiind emisa in acest scop nr.HG 1. 185 si respectiv HG 1186 publicate in același Oficial al României, nr. 659/03.10.2009.

De remarcat faptul ca, in mod paradoxal, numirea d-nei s-a făcut tot "cu caracter temporar. - la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului", cu toate ca un asemenea concurs fusese organizat deja conform legii, la data de 29.09.2009, reclamantul susținând concursul tocmai in vederea ocupării definitive a funcției de subprefect al județului T si in cazul d-lui a fost aplicata mobilitatea a doua in același an.

In mod cu totul surprinzător, Comisia de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici comunica subsemnatului, sub semnătura președintelui comisiei de concurs, rezultatul final al concursului susținut in data de 29.09.2009 pentru ocuparea funcției publice de subprefect al județului T: 76.16 puncte, drept pentru care am fost "declarat admis".

In aceste condiții, arată reclamantul, putem doar sa ne imaginam ca, potrivit art.40 alin.l din Regulamentul nr.1/2008, președintele comisiei de concurs a transmis lista candidaților admiși (printre care figura si subsemnatul) Secretariatului General al Guvernului, însoțita de propunerea de numire a acelor candidați care au obținut un punctaj mai mare decât punctajul minim prevăzut la art.28 (respectiv 70 de puncte), in limita posturilor vacante de inspector guvernamental (in speța, subprefect al jud.T) pentru care s-a organizat concursul.

Or, in mod cert, postul de subprefect al județului T era vacant, având in vedere ca:

-pe de o parte, anunțul privind organizarea concursului publicat in ul Oficial al României, Partea a 111-a, precum si pe pagina de internet a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la sediul Agenției, pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului si pe cea a Ministerului Administrației si Internelor e (a se vedea in acest sens art.7 alin.3 lit.a si b) făcea referire expresa la funcțiile publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de subprefect al județului T (2 posturi);

-pe de alta parte, numirea reclamantului in funcția de subprefect al județului T s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr.350/11.03.2009 "cu caracter temporar,- la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului".

Având in vedere aceste considerente, precum si faptul ca organizarea concursului din data de 29.09.2009 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale in materie, acest concurs nefiind anulat, nu a existat nici un fundament legal pentru adoptarea de către Guvernul României a HG nr. 1.183/03.10.2009, după cum nu a existat nici o justificare pentru refuzul Guvernului României de a-l definitiva in funcția publica de subprefect al județului T, in condițiile in care reclamantul a fost declarat "admis" la concursul susținut in data de 29.09.2009 pentru ocuparea funcției publice de subprefect al județului

Urmând același raționament logic, sunt lipsite de orice fundament legal si HG nr. 1.185 din 03.10.2009 si HG nr. 1.186 din 03.10.2009 privind numirea d-nei, in funcția publica de subprefect al județului T, "cu caracter temporar, la organizarea concursului in vederea ocupării definitive a postului" si mobilitatea d-lui G pentru funcția de subprefect al județului T, întrucât, la data adoptării respectivei hotărâri, concursul respectiv fusese organizat încă din data de 29.09.2009, reclamantul fiind declarat admis in funcția de subprefect al județului T, iar postul ocupat definitiv, respectiv mobilitatea i se aplica a doua in același an d-lui.

Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru suspendarea executării HG nr. 1.183/03.10.2009, HG nr. 1.185/03.10.2009 si HG nr. 1.186/03.10.2009, reclamantul a sesizat autoritatea publica care a emis actul, formulând astfel plângerea prealabila, in temeiul art.7 alin.l din Legea nr.554/2004, transmisa prin posta Guvernului României, cu confirmare de primire. la aceasta data, nu a primit răspunsul autorității publice emitente.

Potrivit art. 14 din Legea 554/2004: (1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral la pronunțarea instanței de fond. In cazul in care persoana vătămata nu introduce acțiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si far a nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgenta si cu precădere, cu citarea pârtilor.

Din conținutul textului de lege, rezulta ca suspendarea executării unui act administrativ, ceruta separat de acțiunea in anulare, poate interveni atunci când se constata îndeplinirea cumulativa a doua condiții: existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.

1. Dispozițiile art.2 alin.2 lit.t) Legea nr.554/2004 definesc sintagma"cazuri bine justificate"ca fiind acele împrejurări, legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.

Astfel, Hotărârile de Guvern contestate au fost adoptate cu exces de putere, in sensul art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității emitente fiind exercitat abuziv, fără a exista un motiv real care sa justifice încetarea exercitării de către reclamant a funcției in care a fost numit, cu atât mai mult cu cat in conținutul actului contestat nu se indica aplicarea vreunei cauze de încetare a exercitării de către subsemnatul a funcției încredințate cu caracter temporar la data definitivării in funcție, de tipul celor prevăzute la art. 92 sau art. 99 din Legea nr. 188/1999.

Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2009 realizează aplicarea unui tratament vădit discriminatoriu subsemnatului, dispunând încetarea exercitării funcției de către subsemnatul exclusiv pe considerente de ordin politic. Or, acest lucru este inadmisibil, întrucât in conformitate cu dispozițiile art.98 alin.3 din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției, "Funcționarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria înalților funcționari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancțiunea destituirii din funcția publica."

Numirea ulterioara in baza HG nr. 1.185/2009 si 1186/2009 a lei G si a d-nei in locul reclamantului, este nelegala întrucât încalcă dreptul reclamantului de a fi definitivat pe post in condițiile Legii nr. 188/1999 si ale HG nr. 341/2007, cu atât mai mult cu cat, după cum a învederat deja instanței, reclamantul a susținut la data de 29.09.2009 concursul organizat pentru ocuparea funcției publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de subprefect al județului T, fiind declarat "admis" de către Comisia de concurs.

Fară putința de tăgada, aparenta de legalitate a actelor contestate este infrânta prin motivele mai sus-evidențiate, care sunt in măsura sa producă o îndoiala puternica asupra legalității hotărârilor de Guvern a căror suspendare o solicită reclamantul.

Fără a fi necesara cercetarea in profunzime a fondului cauzei, eliberarea din funcție a reclamantului si emiterea unor hotărâri de Guvern prin care se desemnează cu caracter temporar alte persoane in exercitarea aceleiași funcții, deși la acea data reclamantul promovase deja concursul pentru ocuparea definitiva a postului de subprefect al județului T, este de natura a pune la îndoiala existenta unei justificări obiective privind calea aleasa pentru înlocuirea intempestiva din funcție, alta decât existenta unor rațiuni exclusiv politice, motive care, in mod evident, nu se regăsesc printre cauzele de eliberare din funcția publica prevăzute in Legea nr. 188/1999.

De asemenea, lipsa oricărei motivări de ordin obiectiv in cuprinsul hotărârilor de Guvern atacate care sa evidențieze scopul înlocuirilor din funcție este de natura a înlătura prezumția de legalitate a acestor acte administrative. Trimiterea generică din preambulul hotărârii de Guvern la dispozițiile normative aplicabile in caz de mobilitate sau de exercitare cu caracter temporar a unei funcții publice (art. 19 alin.l lit.a) si art.92 din Legea nr.188/1999) nu răspund cerinței legale de motivare și de indicare a scopului măsurii dispuse, echivalând cu lipsa unei motivări, ceea ce atrage nevalabilitatea actului.

În consecință, in mod cert, prezumția de legalitate a actelor administrative atacate este înfrânta, impunându-se în mod imperios ca efectele executării HG nr. 1.183/03.10.2009, HG nr. 1.185/03.10.2009 si HG nr. 1.186/03.10.2009 sa fie suspendate la soluționarea in fond a cauzei privind anularea acestor hotărâri.

2. Noțiunea de paguba iminenta a fost definita in art.2 alin. (1) lit.ș) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.

Este neîndoielnic ca schimbarea din funcție a reclamantului si ocuparea aceleiași funcții cu caracter temporar de alte persoane, înainte de verificarea legalității actelor administrative de către instanța de judecata, este de natura sa producă consecințe păgubitoare certe si imediate ce nu pot fi înlăturate decât prin întreruperea vremelnica a efectelor produse de hotărârile adoptate de către cei doi noi subprefecți.

Prin emiterea HG nr. 1.183/03.10.2009, HG nr. 1.185/03.10.2009 si HG nr. 1.186/03.10.2009, Guvernul României nu a urmărit realizarea unei mai bune organizări a administrației publice, cu atât mai puțin protejarea vreunui interes public, ci exclusiv protejarea unor interese individuale de grup, in sensul asigurării exercitării funcției de subprefect al județului T de către o persoana ale cărei orientări politice sunt agreate de noul ministru interimar al internelor si administrației, înfrângându-se astfel in mod evident scopul urmărit de legiuitor la momentul stabilirii in competenta ministrului administrației si internelor a prerogativei de a propune prefecți si subprefecți, scop ce viza asigurarea in teritoriu a unei bune organizări la nivelul administrației publice.

Reclamantul apreciază ca noțiunea de paguba iminenta vizează respectarea ordinii de drept nu numai de către destinatarii principali ai legilor, respectiv de către cetățeni, ci si de către persoanele care contribuie la elaborarea si aprobarea acestora si care in aceeași măsura sunt chemate sa asigure punerea lor in practica. In speța, referirea vizează in mod evident Guvernul României, care are obligația constituționala de a asigura stabilitatea sistemului social si politic.

Având in vedere ca HG nr. 1.183/03.10.2009, HG nr. 1.185/03.10.2009 si HG nr. 1.186/03.10.2009 sunt acte administrative cu executare ex officio, ce si-au produs efectele la momentul publicării, instanța judecătoreasca este singura competenta sa dispună suspendarea executării lor.

In lipsa suspendării executării acestor hotărâri de Guvern, reclamantul este lipsit de posibilitatea de a-și exercita in mod liber calitatea de înalt funcționar public si de posibilitatea de a ocupa locul de munca deținut anterior la soluționarea acțiunii ce vizează anularea actelor nelegale de înlocuire a reclamantului din funcția de subprefect.

Toate aceste consecințe se răsfrâng asupra reclamantului in ciuda faptul ca a susținut la data de 29.09.2009 concursul organizat pentru ocuparea funcției publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de subprefect al județului T, fiind declarat "admis" de către Comisia de concurs.

Mai mult, si activitatea Instituției Prefectului va avea de suferit in mod grav, exercitarea atribuțiilor de importanta deosebita privind gestionarea situațiilor de urgenta, luarea masurilor pentru prevenirea infracțiunilor si asigurarea securității cetățenilor fiind periclitata cu consecințe grave, imposibil de reparat, ce se răsfrâng asupra tuturor cetățenilor din județ. Totodată, numirea in funcție a unor noi subprefecți are ca efect lăsarea in nelucrare a unor programe importante inițiate de reclamant, cu consecințe dezastruoase pentru cetățenii județului.

Pentru toate aceste motive, reclamantul solicită să se dispună suspendarea executării HG nr. 1.183/03.10.2009, HG nr. 1.185/03.10.2009 si HG nr. 1.186/03.10.2009 la data pronunțării unei hotărâri judecătorești privind anularea lor.

2. La data de 9.12.2009, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, având în vedere următoarele motive:

Referitor la cererea de suspendare:

Potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.

De altfel, în cazul special al hotărârilor Guvernului, din cuprinsul art.108 alin.(2) din Constituția României, republicată, rezultă că sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, bucurându-se de prezumția de legalitate până la anularea acestora de către instanță.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art.14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Art.14 din Legea nr.554/2004 stabilește că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Așadar, din textul precizat rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.

Or, în speța dedusă judecății, deși partea reclamantă avea obligația de a-și motiva cererea de suspendare strict în raport cu condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, totuși nu se face dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, întreaga argumentare privind, în realitate, fondul litigiului.

Nu în ultimul rând pârâtul precizează că, potrivit prevederilor art.108 alin.(2) din Constituția României, republicată, hotărârile Guvernului sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, astfel încât ele se bucură de prezumția de legalitate până la anularea acestora de către instanțele judecătorești.

Or, prin suspendarea executării actului administrativ se încalcă însăși prezumția de legalitate, fără ca instanța să fi pășit la cercetarea legalității actului administrativ, prin aceea că instanța trece la verificarea efectelor acestuia, respectiv la constatarea pagubelor produse prin raportare la caracterul legal sau ilegal al actului administrativ.

De asemenea, pârâtul solicită să se observe că, prin dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a instituit măsuri de protecție pentru particulari împotriva unor pagube care cu greu ar putea fi acoperite, chiar și în condițiile în care actele administrative ar fi anulate. In cauza de față, vă rugăm să constatați că reclamantului nu i se produce vreun prejudiciu, funcția vacantă de subprefect al județului T trebuind să fie asigurată temporar de către un funcționar public care să îndeplinească condițiile specifice de numire.

Pârâtul arată că reclamantul în baza nr.HG350/2009, publicată în ul Oficial nr. 191/2009 a exercitat, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului Potrivit art.92 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un calendaristic. Prin adoptarea HG. nr.l 183/2009, publicată în ul Oficial nr.659/03.10.2009, a încetat exercitarea temporară a funcției publice de subprefect al județului T de către domnul. Fiind o măsură cu caracter temporar, considerăm că în cazul în care persoana cu competență legală de numire în funcția publică își modifică opțiunea cu privire la persoana desemnată să exercite cu caracter temporar o asemenea funcție, poate dispune încetarea măsurii de promovare temporară înainte de termenul pentru care a fost inițial dispusă, pentru motive considerate oportune.

Hotărârea Guvernului nr.l 183/2009 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția României, republicată, al art.19 alin.(l) lit.a) și art.92 din Legea nr.l88/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Guvernului nr.l 186/2009 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția României, republicată, al art.19 alin.(l) lit.a), art.89 și 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prevederile art.43 din Hotărârii Guvernului nr.341/2007 privind intrarea in categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Guvernului nr.l 185/2009 este legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția României, republicată, al art.19 alin.(l) lit.a) din Legea nr.l 88/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prevederile art.33 alin.l lit. c) din Hotărârii Guvernului nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârile contestate au fost adoptate de Executiv, astfel cum reiese și din Notele de fundamentare care au însoțit proiectele actelor administrative, prin însușirea proiectelor inițiate de Ministerul Administrației și Internelor care, potrivit prevederilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30/2007, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care exercită atribuții privind funcția publică și funcționarii publici.

La elaborarea actelor au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009.

Pârâtul consideră că afirmația reclamantului, potrivit căreia adoptarea acestor acte administrative, Instituția Prefectului ar avea de suferit în mod grav, nu este întemeiată.

În concluzie, pârâtul apreciază că, prin adoptarea Hotărârilor Guvernului nr. 1183/2009, nr. 1185/2009 și nr. 1186/2009, reclamantului nu i-a fost afectat niciun drept sau interes legitim, în sensul art.l din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Reclamantul nu dovedește, de asemenea, iminența prejudiciului pretins a fi suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat.

Dispozițiile art.2 alin.(l) lit.ș) din Legea nr.554/2004 definesc paguba iminentă în sensul de,prejudiciu material viitor și previzibil". Așadar, legea se referă strict la un prejudiciu material și nu la unul moral, precum cel invocat de reclamant.

Mai mult, la data încetării exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T, reclamantul a revenit la funcția publică deținută anterior numirii, respectiv funcția publică de consilier principal în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Pe cale de consecință, reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu material.

Pârâtul mai arată că nici susținerile privind o,pagubă iminentă a activității instituției prefectului" nu sunt dovedite și nu pot demonstra necesitatea aplicării, în speță, a măsurii suspendării Hotărârii Guvernului nr. 1138/2009 și nr.HG 1139/2009.

Referitor la promovarea concursului pentru ocuparea funcției publice de subprefect al județului T de către reclamant, pârâtul face următoarele precizări desfășurarea concursului pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici, apreciind că simpla comunicare făcută candidatului că a fost admis la concursul național organizat în vederea ocupării unei astfel de funcții, nu are caracter obligatoriu pentru autoritatea care are competența legală de numire în funcția publică.

Reclamantului, prin neadoptarea unui act de numire în funcția pentru care a fost declarat admis la concursul organizat în data de 28.09.2009, nu i s-a adus o vătămare în sensul prevăzut de Legea nr.554/2004, Guvernul nefiind obligat să emită necondiționat o hotărâre în funcția publică de subprefect.

În concluzie, pârâtul apreciază că în speță nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ, fapt pentru care cererea de suspendare a dispozițiilor acestor acte administrative apare este neîntemeiată.

În susținerea apărărilor formulate, pârâtul a depus Nota de fundamentare care a stat la baza adoptării Hotărârii Guvernului nr.l 183/2009, Hotărârii Guvernului nr.l 185/2009, Hotărârii Guvernului nr.l 186/2009 și Hotărârii Guvernului nr.350/2009.

3. La data de 28.12.2009,Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică, a depuscerere de intervențieîn interesul pârâtului Guvernul României,aceasta fiind întemeiată pe prevederile art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă, ale art. 3 alin. 1 pct. 7 din nr.HG 405/2007 și motivată de faptul că, la adoptarea unei astfel de hotărâri. Ministerul Administrației și Internelor elaborează propunerea de numire în funcție.

Intervenientul solicită admiterea cererii de intervenție și, pe fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant, având în vedere următoarele considerente:

Domnul a exercitat cu caracter temporar funcția publică de subprefect al județului T, conform prevederilor nr.HG350/25.03.2009.

Trecerea la exercitarea funcției publice de subprefect s-a realizat în condițiile aplicării prevederilor art.89 și art.92 din Legea nr.l88/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice.

Reclamantul a fost promovat temporar în funcția publică de subprefect prin detașare.

La data intrării în vigoare a nr.HG 1183/2009, publicată în ul Oficial al României nr.659/03.10.2009, i-a încetat mandatul de exercitare temporară a funcției publice de subprefect al județului T, reclamantul urmând a reveni la locul de muncă anterior deținut.

Astfel, se poate observa că, în temeiul art.92 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea unei funcții publice de conducere se poate realiza prin detașare.

Pentru protejarea intereselor funcționarului public detașat, postul anterior ocupat de către acesta în cadrai instituției publice de la care a fost detașat este restricționat la ocupare, angajarea putând ti realizată numai cu caracter temporar pe durata detașării titularului.

În aceste condiții, detașarea poate înceta în orice moment și în orice condiții, regimul raportului de serviciu în cazul persoanei detașate nefiind identic cu cel al titularului funcției publice.

În acest sens, pretenția reclamantului de a i se acorda un preaviz de 30 de zile calendaristice în cazul eliberării din funcția publică nu are temei în norma de drept pentru simplul motiv că, în situația sa, nu s-a dispus eliberarea din funcția publică deținută la instituția publică de la care a fost detașat, ci numai încetarea exercitării temporare a funcției publice pe care a fost detașat.

Prin urmare, prin această modificare, reclamantului nu i s-a adus atingere dreptului la muncă și la protecție socială, atât timp cât acesta este titularul unei funcții publice ocupată anterior detașării.

O altă confuzie pe care reclamantul o face se referă la aplicarea dispozițiilor nr.HG341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în pofida faptului că nu a fost adoptată o hotărâre a Guvernului prin care să i se atribuie calitatea de titular al unei funcții publice corespunzătoare acestei categorii, reclamantul, în mod eronat, se consideră îndreptățit să se prevaleze de prevederile acestui act normativ.

Intervenientul învederează faptul că nu se poate admite argumentația în baza conceptului mobilității funcționarilor publici și acuzația neinvocării justificării necesității aplicării mobilității cu consecința nulității actului emis în temeiul reglementărilor care se aplică în cazul înalților funcționari publici, atât timp cât reclamantul nu face parte din categoria înalților funcționari publici (acesta va dobândi acest statut numai după emiterea hotărârii Guvernului de numire în funcția publică pentru care a promovat concursul).

După aceste precizări cu privire la situația de fapt și de drept a reclamantului, intervenientul învederează motivele pentru care apreciază că cererea de suspendare executării hotărârilor Guvernului contestate, formulată de reclamant, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, fiind neîntemeiată.

Conform dispozițiilor art.14 din lege, suspendarea executării unui act administrativ, fiind c situație de excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunțară instanței de fond, aceste condiții fiind necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ.

La art.2 alin.l lit.ș și t din același act normativ sunt definite cele două condiții, astfel paguba iminentă o reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbare; previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, arată intervenientul, situația de fapt și de drept a reclamantului este cât se poate de clară, fiind circumscrisă prevederilor art.89 și art.92 din Legea nr. 188/1999, republicată, ci modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul invocă aspecte care, în opinia sa, demonstrează nelegalitatea actelor administrative a căror suspendare o solicită, iar referitor la existența unt pagube iminente apreciază că aceasta se poate produce ca urinare a unei proaste gestionări a situațiilor de urgență, a măsurilor de prevenire a infracțiunilor și de asigurare a securități cetățenilor, cu consecințe grave ce se răsfrâng asupra cetățenilor județului, și ca efect a abandonării unor programe importante inițiate de către reclamant.

Intervenientul opinează că argumentele aduse de reclamant sunt cel puțin subiective, deoarece nu poate fi de acord cu concluzia reclamantului că acesta ar fi singurul funcționar public competent care poate fi detașat în funcția publică de prefect, funcție pe care acesta omite să precizeze că deținea cu caracter temporar. Reclamantul omite de asemenea să învedereze instanței faptul că este titularul unei alte funcții publice în cadrul autorității publice de la care a fost detașat.

Mai mult, intervenientul învederează faptul că, în condițiile respectării cerințelor prevăzute de lege, reclamantul ar putea ocupa definitiv funcția publică de subprefect prin participarea și promovarea unui concursului organizat în acest scop, fiind îndreptățiți la acest lucru numai din momentul emiterii actului de numire a sa în funcția publică de subprefect, respectiv a unei hotărâri a Guvernului. Până la acel moment, îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora detașarea poate înceta în orice moment și în orice condiții, regimul raportului de serviciu în cazul persoanei detașate nefiind identic cu cel al titularului funcției publice.

Referitor la prima condiție necesară pentru suspendarea executării unui act administrativ, intervenientul susține că instituind cerința cazului bine justificat legiuitorul a avut în vedere chestiuni de drept, dar și de fapt care trebuie să existe la data la care se solicită suspendarea.

Motivându-și demersul, reclamantul se referă la împrejurări ipotetice care ar lua naștere într-o anumită conjunctură. Mai precis, reclamantul susține că persoanele numite temporar în funcțiile publice de subprefect, dată fiind neîndeplinirea de către aceasta a unor condiții impuse pentru numirea în funcție de prevederile legale incidente, precum și lipsa competenței profesionale a acesteia, nu oferă garanții suficiente cu privire la desfășurarea în condiții bune a atribuțiilor aferente funcției. In opinia reclamantului, deși își motivează solicitarea pe aspecte care țin de lipsa de competență a subprefecților și care sunt simple opinii personale ce nu pot avea relevanță juridică, aceste împrejurări ar putea ti înlăturate în situația în care funcțiile de subprefect ar rămâne neocupate până la soluționarea pe fond a cauzei, susținere care în niciun caz nu poate fi primită.

Dat fiind cadrul procesual pe care l-a creat reclamantul prin formularea unei astfel de cereri, care în opinia intervenientului trebuie să aibă ca scop doar cercetarea existenței celor două condiții care pot determina suspendarea aplicării actelor administrative, nu și producerea unei vătămări, condiție care, în considerarea argumentelor invocate de către reclamant, ridică semne de întrebare sub aspectul existenței sale, dar care poate face obiectul exercitării controlului instanței într-un eventual litigiu având ca obiect anularea hotărârii, vă solicităm că constatați lipsa unor argumente pertinente care să demonstreze existența unui caz bine justificat.

Astfel, afirmațiile reclamantului sunt total nedovedite, susține intervenientul, fiind de altfel imposibil de dovedit chestiuni de fapt care nu s-au produs.

Pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat, trebuie avută în vedere situația celui care solicită suspendarea, și nu eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere, deoarece acest lucru este analizat de către instanța de judecată învestită cu judecarea cererii principale de anulare a actului. Suspendarea efectelor actului atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepțional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel, iar nu datorită altor condiții care privesc emiterea actului, pe care le invocă reclamantul.

Instanța de fond care hotărăște asupra cererii de suspendare nu-și poate întemeia hotărârea pe baza analizării legalității sau temeiniciei actului a cărui suspendare se cere, deoarece în acest mod s-ar antepronunța asupra unei eventuale cereri de anulare a acestuia.

In ceea ce privește existența cazului bine justificat, la o sumară cercetare a fondului, instanța de fond nu poate reține elemente de vădită nelegalitate a actelor administrative atacate.

Instanța sesizată cu o cerere de suspendare, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, va trebui să facă și aplicarea principiului proporționalității prin cântărirea intereselor părților.

Astfel, în cauza de fată, în opinia intervenientului, instanța va trebui să analizeze dacă efectele pe care le produce suspendarea actului administrativ, măsură cu caracter excepțional, sunt de natură a înlătura efectele ipotetice, a căror îndeplinire este incertă.

Considerentele pe care reclamantul își susține cererea duc la concluzia că îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina subprefecților ar garanta exercitarea acestora în condiții de legalitate în lipsa unor persoane delegate în această funcție, doar pentru că reclamantul consideră că aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a ocupa această funcție, condiții pe care reclamantul le tratează în mod afectat de subiectivism.

Referitor la îndeplinirea celei de-a doua condiții, respectiv prevenirea unei pagube iminente, intervenientul învederează următoarele:

Este cunoscut că, printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ, esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acelor situații.

Prin judecarea cererii de suspendare, chiar dacă instanța nu cercetează fondul cauzei, pentru a nu pronunța o soluție arbitrară, este necesar să facă un examen sumar al cauzei pentru a vedea aparența de legalitate a actului a cărei suspendare se cere. în cadrul acestei proceduri, reclamantul este obligat să facă dovada cererii sale, iar instanța trebuie să administreze un minim de probe care să îi permită să facă o apreciere asupra existenței condițiilor de admitere a cererii de suspendare.

cu caracter de protecție textul art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere să-1 apere pe particular împotriva unor pagube care cu greu ar putea fi acoperite, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat. Față de motivele invocate în susținerea cererii, intervenientul solicită să se constate și că niciunul dintre acestea nu este de natură a demonstra caracterul iminent al așa-zisei pagube.

Astfel, în considerarea definiției date de legiuitor, este necesar a se demonstra caracterul previzibil al prejudiciului. Or, analizând argumentele aduse de către reclamant, intervenientul solicită să se constate că nu poate fi demonstrat acest aspect.

Argumentele expuse de reclamant nu fac dovada că menținerea, cu caracter temporar, în funcția publică de subprefect a doamnei și a domnului G este de natură să producă o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, această perturbare producându-se în opinia intervenientului tocmai prin suspendarea aplicării actelor administrative contestate.

Prin urmare, constatându-se că nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat și nici faptul că prin executarea acestuia reclamantul ar fi supus unei vătămări iminente și ireparabile, intervenientul solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

4. Pârâta a depus întâmpinare la data de 14.01.2010.

4.1. În principal, pârâta solicită respingerea acțiunii față de pârâtă ca lipsită de obiect întrucât, prin Sentința civilă nr. 445/16.12.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 1186/03.10.2009 prin care a fost desemnată să exercite temporar funcția publică de subprefect.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea este inadmisibilă. Astfel, potrivit textului de lege menționat, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive ale acelorași acte pentru aceleași motive. Or, suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 1185/2009 și a Hotărârii de Guvern nr. 1186/2009 prin care s-a dispus numirea în cele două funcții publice de subprefect a pârâtei și a domnului Gam ai format obiectul dosarului nr-, cerere cu privire la care instanța s-a pronunțat deja, motiv pentru care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii de față.

4.2. In subsidiar, în cazul respingerii excepțiilor invocate, pârâta solicită ca, având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 și raportat la susținerile reclamantului, să se respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Aceste condiții prevăzute de lege trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Existența acestor condiții legale nu se prezumă ci trebuie dovedite de persoana care se consideră lezată și care a solicitat suspendarea, persoană care este datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții. Or, argumentele reclamantului nu oferă, în accepțiunea pârâtei, suficiente indicii aparente de înlăturare a prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, fără a se ajunge la prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege pentru încuviințarea suspendării actelor, anume cea a pagubei iminente, aceasta este definită de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, în speță, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauza de față, reclamantul susține că "prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 1185/2009, respectiv, a Hotărârii de Guvern nr. 1186/2009, Guvernul a urmărit protejarea unor interese individuale de grup de către o persoană ale cărei orientări politice sunt agreate de ministrul interimar". Raportat la aceste susțineri, nedovedite, pârâta învederează că, potrivit art. 15 din Legea nr. 340/2004, subprefecții nu pot fi membri ai unui partid sau ai unei organizații căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice.

De asemenea, conform art. 44 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în exercitarea atribuțiilor ce le revin funcționarii publici au obligația să se abțină de la exprimarea convingerilor și preferințelor politice.

În considerarea dispozițiilor legale mai sus citate, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut nici măcar un început de dovadă a afirmațiilor, raportat la faptul că pârâta nu a făcut parte din nici un partid politic și nici nu a exprimat public vreo preferință politică, susținerile reclamantului sunt simple speculații de natură a induce în eroare instanța și de a prejudicia imaginea pârâtei.

Reclamantul afirmă, de asemenea fără argumente, faptul că prin numirea pârâtei a fost afectată activitatea instituției privitor la gestionarea situațiilor de urgență, prevenirea infracțiunilor, asigurarea securității cetățenilor, cu " consecințe dezastruoase pentru cetățenii județului".

Cu privire la aceste aspecte, pârâta învederează faptul că, potrivit art. 19 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, asigurarea ordinii publice, a climatului de socială, îndeplinirea măsurilor de pregătire și intervenții în situații de urgență sunt atribuții exercitate de către prefect care este și președintele Comitetului județean pentru situații de urgență. Dar, chiar și în situația în care aceste atribuții ar fi fost în sarcina directă a subprefecților, reclamantul nu aduce nici o dovadă a producerii consecințelor grave, de nereparat pe care le invocă, și de această dată nefondat. Mai mult, nici una dintre acțiunile desfășurate până în prezent de către pârâtă nu este de natură să motiveze afirmațiile reclamantului.

Reclamantul își motivează cererea prin lipsa de competență profesională a pârâților G și, în condițiile în care pârâta și-a desfășurat activitatea timp de 14 ani în instituția prefectului, în calitate de consilier juridic, respectiv șef al serviciului contencios administrativ și controlul legalității actelor, obținând calificativul de "foarte bine" la evaluările anuale, activitatea desfășurată în toată această perioadă nejustificând punerea sub semnul întrebării a competenței sale. Referitor la programele importante inițiate de reclamant, despre care susține că nu au putut fi continuate, pârâta solicită ca instanța să pună în vedere acestuia să identifice aceste programe pentru ca pârâții să fie în măsură să aducă precizări cu privire la stadiul derulării lor.

Prin urmare, pârâta consideră că la o sumară cercetare a fondului nu se poate reține de către instanță existența unor elemente de vădită nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită. De asemenea, susținerile reclamantului nu fac dovada că menținerea în funcție a subsemnatei și a domnului G este de natură să producă o perturbare previzibilă gravă a funcționării Instituției Prefectului județului

Pârâta învederează și faptul că, reclamantul a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcția de subprefect, aplicându-i-se dispozițiile Legii 188/1999, art. 89 și 92, privind detașarea funcționarului public, respectiv, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții de către funcționarul public (la acea dată reclamantul era încadrat ca funcționar public la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală).

La art. 92 din actul normativ de referință, se prevede că: "Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcției publice și care nu are în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate în condițiile prezentei legi."

Cu privire la prevederile legale citate, facem mențiunea că, prin Dispoziția nr. 2081/12.10.2009 emisă de primarul municipiului L, reclamantul și-a reluat funcția de Director la Clubul Sportiv Municipal Prin urmare, reclamantul nu mai are calitatea de funcționar public, nemaiîndeplinind condițiile cerute de lege și avute în vedere la emiterea hotărârii de guvern prin care a fost desemnat să exercite temporar funcția de subprefect.

Astfel cum se arată și în Decizia nr. 433 din 25 ianuarie 2007 ÎCCJ, instanța nu poate aprecia arbitrar necesitatea încuviințării măsurii suspendării, ci doar raportat la probele administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ. De asemenea, în legătură cu existența condiției privind iminența producerii pagubei, Instanța Supremă a stabilit în mod constant că simpla executare a unui act administrativ nu produce prin ea însăși o pagubă, fiind necesar ca iminența acesteia să fie dovedită de către partea interesată.

Pârâta consideră că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 al Legii nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, solicită instanței să respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul.

5. La data de 14.01.2010, pârâtul Gad epus întâmpinare.

5.1. Pârâtul arată, în principal, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea este inadmisibilă. Astfel, potrivit textului de lege menționat, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive ale acelorași acte pentru aceleași motive. Suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 1185/2009 și a Hotărârii de Guvern nr. 1186/2009 prin care s-a dispus numirea în cele două funcții publice de subprefect a pârâtului și a doamnei a mai format obiectul dosarului nr-, cerere cu privire la care instanța s-a pronunțat deja prin Sentința civilă nr. 445/16.12.2009 a Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii de față.

5.2. În subsidiar, în cazul respingerii excepției invocate, pârâtul solicită ca, având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 și raportat la susținerile reclamantului, să respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Aceste condiții prevăzute de lege trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Existența acestor condiții legale nu se prezumă ci trebuie dovedite de persoana care se consideră lezată și care a solicitat suspendarea, persoană care este datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții. Or, argumentele reclamantului nu oferă, în accepțiunea noastră, suficiente indicii aparente de înlăturare a prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, fără a se ajunge la prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege pentru încuviințarea suspendării actelor, anume cea a pagubei iminente, aceasta este definită de art. 2 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, în speță, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauza de față, reclamantul susține că "prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 1185/2009, respectiv, a Hotărârii de Guvern nr. 1186/2009, Guvernul a urmărit protejarea unor interese individuale de grup de către o persoană ale cărei orientări politice sunt agreate de ministrul interimar". Raportat la aceste susțineri, nedovedite, pârâtul învederează că, potrivit art. 15 din Legea nr. 340/2004, subprefecții nu pot fi membri ai unui partid sau ai unei organizații căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice.

De asemenea, conform art. 44 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în exercitarea atribuțiilor ce le revin funcționarii publici au obligația să se abțină de la exprimarea convingerilor și preferințelor politice.

În considerarea dispozițiilor legale mai sus citate, având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut nici măcar un început de dovadă a afirmațiilor, raportat la faptul că pârâtul este înalt funcționar public din anul 2006 și prin urmare nu face parte din nici un partid politic, susținerile reclamantului sunt simple speculații de natură a induce în eroare instanța și de a prejudicia imaginea noastră.

Reclamantul afirmă, de asemenea fără argumente, faptul că prin numirea pârâților G și a fost afectată activitatea instituției privitor la gestionarea situațiilor de urgență, prevenirea infracțiunilor, asigurarea securității cetățenilor, cu "consecințe dezastruoase pentru cetățenii județului".

Cu privire la aceste aspecte, pârâtul învederează faptul că, potrivit art. 19 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, asigurarea ordinii publice, a climatului de socială, îndeplinirea măsurilor de pregătire și intervenții în situații de urgență sunt atribuții exercitate de către prefect care este și președintele Comitetului județean pentru situații de urgență. Dar, chiar și în situația în care aceste atribuții ar fi fost în sarcina directă a subprefecților, reclamatul nu aduce nici o dovadă a producerii consecințelor grave, de nereparat pe care le invocă, și de această dată nefondat. Mai mult, nici una dintre acțiunile desfășurate până în prezent de către pârât nu este de natură să motiveze afirmațiile reclamantului.

Reclamantul își motivează cererea prin lipsa de competență profesională a pârâților G și, în condițiile în care pârâtul a deținut 3 mandate de consilier al Consiliului județean T, în perioada 1992- 2004 și a exercitat funcția de subprefect al județului T în perioada 2005- 2009, obținând calificativul de "foarte bine" acordat de Comisia națională de evaluare a corpului funcționarilor publici, astfel că, punerea sub semnul întrebării a competenței sale nu se justifică.

Referitor la programele inițiate de reclamant, despre care susține că nu au putut fi continuate, pârâtul solicită instanței să pună în vedere acestuia să identifice aceste proiecte pentru ca pârâții să fie în măsură să aducă precizări cu privire la stadiul derulării lor.

Pârâtul învederează și faptul că, reclamantul a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcția de subprefect, aplicându-i-se dispozițiile Legii 188/1999, art. 89 și 92, privind detașarea funcționarului public, respectiv, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții de către funcționarul public (la acea dată reclamantul era încadrat ca funcționar public la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală).

La art. 92 din actul normativ de referință, se prevede că: "Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcției publice și care nu are în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate în condițiile prezentei legi."

Cu privire la prevederile legale citate, pârâtul face mențiunea că, prin Dispoziția nr. 2081/12.10.2009 emisă de primarul municipiului L, reclamantul și-a reluat funcția de Director la Clubul Sportiv Municipal Prin urmare, reclamantul nu mai are calitatea de funcționar public, nemaiîndeplinind condițiile cerute de lege și avute în vedere la emiterea hotărârii de guvern prin care a fost desemnat să exercite temporar funcția de subprefect.

Astfel cum se arată și în Decizia nr. 433 din 25 ianuarie 2007 ÎCCJ, instanța nu poate aprecia arbitrar necesitatea încuviințării măsurii suspendării, ci doar raportat la probele administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ. De asemenea, în legătură cu existența condiției privind iminența producerii pagubei, Instanța Supremă a stabilit în mod constant că simpla executare a unui act administrativ nu produce prin ea însăși o pagubă, fiind necesar ca iminența acesteia să fie dovedită de către partea interesată.

Pârâtul consideră că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 al Legii nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare formulată de reclamantul.

6. Aprecierea instanței:

Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. nr.1183/3.10.2009, Hotărârii de Guvern nr. 1185//3.10.2009 și a Hotărârii de Guvern nr.1186/3.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.

Instanța constată că reclamantul a fost desemnat să exercite, cu titlu temporar funcția de subprefect al Județului T prin Hotărârea de Guvern nr. 350/25.03.200, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 191/26.03.2009.

Prin articolul unic al Hotărârii de Guvern nr. 1183 din 3 octombrie 2009, privind încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T de către domnul -, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că "la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea temporară a funcției publice de subprefect al județului T de către domnul -".

Totodată, prin articolul unic al Hotărârii de Guvern nr. 1185 din 3 octombrie 2009, privind aplicarea mobilității pentru domnul -G din funcția publică de inspector guvernamental în funcția publică de subprefect al județului T, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că "la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri domnului -G i se aplică mobilitatea pentru funcția publică de subprefect al județului".

De asemenea, prin articolul unic al Hotărârii de Guvern nr. 1186 din 3 octombrie 2009, privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al județului T de către doamna, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a prevăzut că "doamna exercită, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului".

6.1. Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Guvernului României, instanța reține că aceasta a fost justificată pe împrejurarea că Ministerul Administrației și Internelor a fost inițiatorul hotărârilor de guvern a căror suspendare se solicită.

Examinând cererea de intervenție, instanța observă că în prezenta cauză reclamantul a solicitat suspendarea executării unor hotărâri de guvern, iar nu a unor acte emise de Ministerul Administrației și Internelor.

În aceste condiții, raportul juridic dedus judecății are ca subiecte emitentul actelor - Guvernul României, și destinatarii acestora, inclusiv reclamantul - ca persoană destinatară a acestuia și direct afectat de hotărârile în discuție.

Din acest punct de vedere, orice alte persoane nu au calitate procesuală în prezenta cauză, nefiind titulare ale unor drepturi sau obligații născute din acest raport juridic. Faptul că inițiatorul acestor acte este Ministerul Administrației și Internelor nu înlătură concluzia conform căreia Guvernul României poartă răspunderea pentru legalitatea hotărârilor de guvern adoptate.

De aceea, instanța apreciază că Ministerul Administrației și Internelor nu este parte a raportului juridic dedus judecății.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, ca inadmisibilă.

6.2. Cu privire la excepția lipsei de obiect invocată de doamna, instanța reține că această excepție a fost motivată prin faptul că prin sentința civilă nr. 445/16.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1186/3.10.2009.

Instanța reține că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 445/16.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- atașată la filele 68-73 dosar, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1186/3.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.

Instanța constată însă că reclamantul nu a fost parte în acel litigiu, declanșat la cererea reclamantului, în contradictoriu cu Guvernul României și cu doamna.

Întrucât reclamantul nu este parte în dosarul respectiv, acesta nu își poate proteja direct drepturile decât în prezenta cauză, în care are calitatea de parte. Instanța observă, în acest sens, că reclamantul a fost afectat prin emiterea actului a cărui suspendare o solicită și că numai în acest litigiu are posibilitatea de a justifica temeinicia cererii sale de suspendare. Dreptul reclamantului de acces la o instanță - drept protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului - ar fi încălcat în măsura în care instanța ar refuza soluționarea acestei cauze fără a permite reclamantului să își susțină argumentele cu privire la temeinicia cererii sale și împiedicându-l să își apere drepturile doar pe considerentul că alte persoane au o cerere similară, soluționată printr-o hotărâre care nu este irevocabilă, pronunțată într-o cauză în care reclamantul nu are posibilitatea să își susțină opiniile.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va respinge și excepția lipsei interesului, considerând-o nefondată.

6.3. Cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de domnul G,instanța reține că această excepție a fost motivată, de asemenea, prin faptul că prin sentința civilă nr. 445/16.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1186/3.10.2009. Domnul Gas usținut că, față de dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

Instanța reamintește că reclamantul nu a fost parte în dosarul nr-, în care suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1186/3.10.2009 la cererea reclamantului, în contradictoriu cu Guvernul României și cu doamna. Este vorba, așadar, despre raporturi juridice diferite, chiar dacă implică analizarea cererii de suspendare a executării acelorași acte administrative

Art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede, într-adevăr, că nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, însă acest text vizează exclusiv situațiile în care aceeași persoană formulează cereri succesive de suspendare a executării, bazate pe aceleași motive, iar nu cereri formulate de subiecte de drept diferite.

Instanța reiterează că, ntrucât reclamantul nu este parte în dosarul respectiv, acesta nu își poate proteja direct drepturile decât în prezenta cauză, în care are calitatea de parte. Instanța observă, în acest sens, că reclamantul a fost afectat prin emiterea actului a cărui suspendare o solicită și că numai în acest litigiu are posibilitatea de a justifica temeinicia cererii sale de suspendare. Dreptul reclamantului de acces la o instanță - drept protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului - ar fi încălcat în măsura în care instanța ar refuza soluționarea acestei cauze fără a permite reclamantului să își susțină argumentele cu privire la temeinicia cererii sale și împiedicându-l să își apere drepturile doar pe considerentul că alte persoane au o cerere similară, soluționată printr-o hotărâre care nu este irevocabilă, pronunțată într-o cauză în care reclamantul nu are posibilitatea să își susțină opiniile.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va respinge și excepția inadmisibilității acțiunii, considerând-o nefondată.

6.4. Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării Hotărârilor de Guvern nr.1183/3.10.2009,nr. 1185//3.10.2009și nr.1186/3.10.2009, instanța observă că prin aceste Hotărâri de Guvern s-a dispus:

- încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T de către reclamantul -.

- ca pârâtului -G să i se aplice mobilitatea pentru funcția publică de subprefect al județului

- ca pârâta să exercite, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

6.4.1 Cu privire la cererea de suspendare a executării Hotărârii de Guvern nr. 1185 din 3 octombrie 2009, privind aplicarea mobilității pentru domnul -G din funcția publică de inspector guvernamental în funcția publică de subprefect al județului T, instanța observă că prin Hotărârea de Guvern nr. nr.350/26.03.2009 reclamantul a fost desemnat să exercite funcția publică de temporar subprefect al Județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării efective.

Instanța constată însă că, anterior numirii reclamantului în funcția de subprefect al Județului T, respectiv prin Hotărârea de Guvern nr. 349/25.03.2009, pârâtului Gis -a aplicat mobilitatea din funcția publică de subprefect al Județului T în funcția publică de inspector guvernamental.

În raport cu aceste date, instanța concluzionează că anterior emiterii Hotărârii de Guvern nr. 349/25.03.2009 pârâtul Gao cupat funcția de subprefect al Județului T, funcție ocupată de acesta și la momentul adoptării Hotărârii de Guvern nr. 350/26.03.2009 (prin care reclamantul a fost numit în funcția de subprefect al Județului T) și, prin urmare, numirea temporară a reclamantului în funcția de subprefect s-a realizat pentru unul din cele două posturi de subprefect, celălalt fiind ocupat de domnul G, căruia i s-a aplicat mobilitatea în funcția de inspector guvernamental abia la 25.03.2009.

Argumentul esențial al reclamantului în susținerea cererii de suspendare a vizat faptul că deși a fost desemnat să ocupe temporar funcția publică de subprefect și ulterior a participat la concursul organizat în acest scop de către comisia de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici, s-a adoptat totuși măsura încetării exercitării funcției respective. O asemenea argumentație poate fi reținută numai prin raportare la persoana ce a ocupat aceeași funcție cu reclamantul, înlocuindu-l în fapt pe acesta și anume doamna care de asemenea a fost numită în funcția publică de subprefect până a organizarea concursului în vederea ocupării postului.

În niciun caz această argumentație nu poate fi reținută față de pârâtul G, care a ocupat celălalt post de subprefect și față de care reclamantul nu justifică niciun interes în cererea de suspendare. Faptul că reclamantului i-a fost dispusă măsura încetării exercitării funcției de subprefect nu înseamnă că acesta are interes în suspendarea exercitării acestei funcții față de toate persoanele ulterior numite în aceste funcții, ci numai față de persoana ce a ocupat efectiv funcția deținută anterior de reclamant. Așa cum s-a arătat anterior, pârâtul a exercitat funcția de subprefect până la 25.03.2009 și ulterior începând cu 03.10.2009, ocupând celalalt post de subprefect, față de care reclamantul nu justifică niciun interes în formularea cererii de suspendare și prin urmare instanța va reține excepția lipsei de interes a reclamantului în privința petitului privind suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr.1185/03.10.2009 respingându-l ca atare fără a mai cerceta argumentele legate de paguba iminentă și cazul bine justificat ce țin de fondul cererii de suspendare.

6.4.2 Cu privire la cererile privind suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr.1183/3.10.2009și a Hotărârii de Guvern nr. 1186/3.10.2009, instanța reamintește că prin acestea s-a dispus:

- încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T de către reclamantul - și, respectiv

- ca pârâta să exercite, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".

În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:

"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"

În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța reține că prin Hotărârea de Guvern nr. 1183/3.10.2009 s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului T de către reclamantul -, iar la aceeași dată, prin Hotărârea de Guvern nr. 1186/3.10.2009, doamna a fost desemnată să exercite, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului

Instanța constată că reclamantul a invocat"perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".În această privință, instanța admite că înlocuirea conducătorului unei instituții publice are drept efect și perturbarea activității acesteia, însă această perturbare nu poate fi presupusă și, cu atât mai mult, nu se poate susține caracterul grav al acestei perturbări în absența unor probe concludente. În acest context, demararea unor proiecte de către conducătorul instituției publice nu poate fi considerată ca suficientă pentru reținerea unei perturbări grave, în cazul revocării din funcție. Instanța observă că reclamantul nu a probat că aceste proiecte nu pot fi finalizate fără contribuția sa. În aceste condiții, instanța nu poate reține că prin revocarea reclamantului s-ar produce"perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Pe de altă parte, ca urmare a revocării, reclamantul nu a mai beneficiat de salariul lunar cuvenit pentru ocuparea acestei funcții.

În consecință, instanța observă că lipsirea reclamantului de salariul aferent funcției de director coordonator constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

pagubei ce i s-ar putea produce reclamantului prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.

Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamant, cât și pentru familia sa.

Din cele expuse mai sus, instanța constată că lipsirea reclamantului de veniturile salariale curente constituie unprejudiciu materialcert la care este expus reclamantul.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.

Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ". Aceasta nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, întrucât prin analiza acesteia s-ar prejudeca fondul cererii de anulare. Este suficientă susținerea existenței unui indiciu de nelegalitate sau a unui argument juridic aparent valabil în ceea ce privește nelegalitatea, urmând ca motivele de nelegalitate să fie analizate de instanța învestită în fond cu soluționarea cererii de anulare.

Tot referitor la condiția cazului bine justificat trebuie amintită și nr. (89), adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.2. referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și care a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Unul din principiile la care face referire recomandarea este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

În primul rândinstanța constată că reclamantul a fost desemnat inițial să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al Județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Acest concurs a fost organizat la data de 29.09.2009, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 50 dosar iar reclamantul a participat la acest concurs și a fost declarat admis. În aceste condiții, pârâtul Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantului în funcția respectivă ci prin Hotărârea de Guvern nr. 1183/03.10.2009 a dispus încetarea exercitării acestei funcții de către reclamant, iar prin Hotărârea de Guvern nr.1186/03.10.2009 a fost desemnată doamna să exercite tot cu caracter temporar această funcție până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Aceste împrejurări, fără a constitui un motiv de nelegalitate ce ar putea fi analizat de prezenta instanță, pun în discuție însăși legalitatea emiterii actului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În al doilea rând, instanța reține, totodată, că Hotărârea de Guvern nr. 1183/3.10.2009 și a Hotărârea de Guvern nr. 1186/3.10.2009 au fost motivate exclusiv prin trimiterea la dispozițiile din Statutul funcționarilor publici, fără a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestor.

Astfel, ordinul în litigiu nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcție, deși inițial a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al Județului T până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească Hotărârea de Guvern în speță, reclamantul se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocat din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire la acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamantul nu are cunoștință care sunt motivele invocate de către Guvernul României în cuprinsul Hotărârii de Guvern de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.

În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, " autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."

De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor - din decembrie 2. și sunt garantate."

Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol,(1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(2) Acest drept include în principal:

(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;

(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;

(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."

Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Prin urmare, și aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția existenței unui caz bine justificat.

Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite în parte cererea reclamantului și va dispune suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. nr.1183/3.10.2009 și a Hotărârii de Guvern nr.1186/3.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.

Totodată, instanța va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării Hotărârii de Guvern nr. 1184//3.10.2009, pentru motivele arătate anterior.

6.5. Cu privire la cheltuielile de judecată:

Instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată.

6.6. Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității invocate de pârâții și

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Guvernului României.

Admite în parte cererea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul L, str.-,.5.3 jud.T, în contradictoriu cu pârâțiiGuvernul României, cu sediul în municipiul B, nr.1 sector 1, și, ambii cu domiciliul procesual la Prefectura județului T, în municipiul T,- și cu intervenientulMinisterul Administrației și Internelor, cu sediul în municipiul B - nr.1A sector 1

Dispune suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. nr.1183/3.10.2009 și a Hotărârii de Guvern nr.1186/3.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.

Respinge cererea reclamantului de suspendare a executării Hotărârii de Guvern nr. 1184//3.10.2009.

Ia act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 27.01.2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.P/16.02.2010

Tehnored. / 7 ex./16.02.2010

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: